ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7747/2012

Asupra recursurilor de față,

Î

n

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

încheierea din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

19391/63/2011/a4,

printre altele, au fost respinse cererile de

liberare

provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P.M.I.

, I.C.S.,

V.T.S. și S.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut, în esență,

următoarele:

Prin

încheierea din 31 august 2011 pronunțată de Tribunalul

Dolj în dosarul nr. 17318/63/2011, menținută prin Decizia 175 din 5

septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost

admisă propunerea

DIICOT și s-a dispus arestarea preventivă a

inculpaților P.M.I.

, I.C.S., V.T.S. și

S.N., începând cu data de 31 august 2011. Temeiul

arestării pentru fiecare dintre inculpați a fost cel prevăzut de art. 148

lit.

f) C. proc. pen.

La data de 24 octombrie 2011, urmărirea penală

fiind finalizată

a fost întocmit

rechizitoriul, cauza fiind înaintată instanței de judecată.

S-a reținut,

în esență, că inculpații, în perioada 25 octombrie -

7 noiembrie 2009, au efectuat o serie de retrageri frauduloase de la

numeroase ATM-uri din Craiova și București, cu

ajutorul unor cârduri

falsificate.

Prin Sentința penală nr. 570 din 19 decembrie

2011, Tribunalul

Dolj, i-a condamnat

alături de ceilalți inculpați și pe apelanții P.M.I., I.C.S., V.T.S. și S.N. la

pedepse privative de libertate, stabilind după

contopirea acestora, să execute fiecare pedepsele rezultante de câte

5

ani închisoare pentru și 3 ani interzicere a unor drepturilor - pedeapsă

complementară.

În timp ce cauza este se afla pe rolul Curții de

Apel, inculpații

V.T.S., S.N. și I.C.S.

au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar,

cereri

respinse prin încheierea recurată.

Cu privire la aceste cereri , s-a arătat că sub

aspect formal într-

adevăr inculpații

au vocația la liberare provizorie sub control judiciar,

în raport cu faptul că îndeplinesc condițiile

cerute de art. 160

2

alin. (1)

C. proc. pen. iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din

cazurile exceptate expres în alin. (2) al

aceluiași text de lege.

Liberarea este însă facultativă pentru instanță,

care o va putea

dispune sau respinge în raport și cu celelalte elemente

privind temeinicia cererii.

Or, în cauză, s-a impus o soluție de respingere a

cererilor , în raport cu mai multe elemente, care vizează amploarea activității

infracționale a inculpaților, gravitatea

urmărilor patrimoniale,

cooperarea organizată, rolul deținut în

activitatea grupului,

îngreunarea aflării

adevărului în apel, cale de atac devolutivă și nu în

ultimul rând, existența temerii că ar mai săvârși

infracțiuni, cu referire

la natura și gravitatea infracțiunilor

imputate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au

declarat recurs inculpații V.T.S., S.N. și I.C.S.

solicitând, atât prin apărători cât și personal, casarea

încheierii

și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și

punerea lor de îndată în libertate.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, aceasta dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Potrivit art.

160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea

de a-l împiedica pe învinuit sau

inculpat

să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea unor părți, martori

sau experți prin alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că

liberarea provizorie

sub control

judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o

obligație a

instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile

enunțate de textul de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că

dispoziția instanței de apel - de a respinge cererea

de liberare

provizorie sub control judiciar

- este legală și temeinică.

În raport cu

stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a

Drepturilor

Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura

lipsirii de

libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile

de a se bănui că aceasta a săvârșit o

infracțiune

sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea

săvârșirii

unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii

publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor, asigurarea desfășurării

în bune condiții a procesului

penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază

în raport cu

comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice,

rezonanța faptelor comise, complexitate cauzei, numărul mare de inculpați,

natura faptelor reținute a fi fost săvârșite de

aceștia.

Pericolul

pentru ordinea publică își găsește expresia și în

starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul

societății,

generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor

infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în

stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea

publică, în cazul

lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte

apreciază că el rezultă

din modul în care

se presupune că au fost săvârșite faptele, care

prezintă un grad ridicat

de pericol social - astfel, s-a reținut în

esență

că inculpații, în perioada 25 octombrie - 7 noiembrie 2009, au

efectuat numeroase retrageri frauduloase de bani

de la mai multe

ATM-uri din Craiova și București, cu ajutorul unor

cârduri falsificate-și, nu în ultimul rând trebuie avut în vedere și temeiul

arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Aspectele ce țin de comportamentul anterior al

inculpaților , de

pregătirea lor profesională ori de familia organizată,

nu sunt în măsură să diminueze cu nimic pericolul pe care punerea lor în

libertate, la acest moment procesual l-ar genera.

Toate aceste

elemente, de necontestat, de altfel, nu pot constitui, cu caracter pertinent și

suficient, temeiuri în vederea eliminării, în urma examinării efectuate cu privire

îndeplinirea

cerințelor art. 148 lit. f) C.

proc. pen., privind pericolul concret

pentru

ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar

genera la actualul moment procesual, pericol

actual real și precis.

Recursurile declarate învederându-se, așadar,

nefondate,

urmează ca, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

fie respinse.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații

V.T.S., S.N.

și I.C.S.

împotriva încheierii din 7

martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr.19391/63/2011/a4.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei, cu titlu

de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, pentru

fiecare inculpat, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din

oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.