ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7747/2012

Asupra recursurilor de față, Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011/a4, printre altele, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P.M.I. , I.C.S., V.T.S. și S.N. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin încheierea din 31 august 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 17318/63/2011, menținută prin Decizia 175 din 5 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost admisă propunerea DIICOT și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P.M.I.

, I.C.S., V.T.S. și S.N., începând cu data de 31 august 2011. Temeiul arestării pentru fiecare dintre inculpați a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. La data de 24 octombrie 2011, urmărirea penală fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, cauza fiind înaintată instanței de judecată. S-a reținut, în esență, că inculpații, în perioada 25 octombrie - 7 noiembrie 2009, au efectuat o serie de retrageri frauduloase de la numeroase ATM-uri din Craiova și București, cu ajutorul unor cârduri falsificate. Prin Sentința penală nr. 570 din 19 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, i-a condamnat alături de ceilalți inculpați și pe apelanții P.M.I., I.C.S., V.T.S. și S.N. la pedepse privative de libertate, stabilind după contopirea acestora, să execute fiecare pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare pentru și 3 ani interzicere a unor drepturilor - pedeapsă complementară.

În timp ce cauza este se afla pe rolul Curții de Apel, inculpații V.T.S., S.N. și I.C.S. au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cereri respinse prin încheierea recurată. Cu privire la aceste cereri , s-a arătat că sub aspect formal într- adevăr inculpații au vocația la liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu faptul că îndeplinesc condițiile cerute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin. (2) al aceluiași text de lege. Liberarea este însă facultativă pentru instanță, care o va putea dispune sau respinge în raport și cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.

Or, în cauză, s-a impus o soluție de respingere a cererilor , în raport cu mai multe elemente, care vizează amploarea activității infracționale a inculpaților, gravitatea urmărilor patrimoniale, cooperarea organizată, rolul deținut în activitatea grupului, îngreunarea aflării adevărului în apel, cale de atac devolutivă și nu în ultimul rând, existența temerii că ar mai săvârși infracțiuni, cu referire la natura și gravitatea infracțiunilor imputate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații V.T.S., S.N. și I.C.S. solicitând, atât prin apărători cât și personal, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea lor de îndată în libertate.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile enunțate de textul de lege. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de apel - de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar - este legală și temeinică. În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, complexitate cauzei, numărul mare de inculpați, natura faptelor reținute a fi fost săvârșite de aceștia. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - astfel, s-a reținut în esență că inculpații, în perioada 25 octombrie - 7 noiembrie 2009, au efectuat numeroase retrageri frauduloase de bani de la mai multe ATM-uri din Craiova și București, cu ajutorul unor cârduri falsificate-și, nu în ultimul rând trebuie avut în vedere și temeiul arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen. Aspectele ce țin de comportamentul anterior al inculpaților , de pregătirea lor profesională ori de familia organizată, nu sunt în măsură să diminueze cu nimic pericolul pe care punerea lor în libertate, la acest moment procesual l-ar genera.

Toate aceste elemente, de necontestat, de altfel, nu pot constitui, cu caracter pertinent și suficient, temeiuri în vederea eliminării, în urma examinării efectuate cu privire îndeplinirea cerințelor art. 148 lit. f) C. proc. pen., privind pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar genera la actualul moment procesual, pericol actual real și precis. Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.T.S., S.N. și I.C.S. împotriva încheierii din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.19391/63/2011/a4. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.