ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din data de 04 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a menținut starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații C.C., V.T.G.,

S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 189D/P/2009 din

data de 24 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest

preventiv a inculpaților C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș.

În fapt,

s-a reținut că, urmare a adresei A.B. referitoare la faptul că în noaptea de

26/27 octombrie 2009 ATM-ul a fost „golit" de câteva persoane care au

efectuat un număr de 86 de tranzacții, utilizând 63 de carduri, în cauză au

fost efectuate o serie de verificări pentru stabilirea întregii activități

infracționale, în cadrul dosarului nr. 189D/P/2009.

În acest

sens, s-au solicitat la toate unitățile bancare române informații privind atât

cardurile folosite de către cei doi inculpați arătați mai sus, respectiv M.Ș.G.

și V.E.G. (10 numere), cele folosite în noaptea de 25/26 octombrie 2009, la

aceeași agenție (63 numere), cât și alte cârduri folosite de persoanele ce

efectuaseră aceste tranzacții, constatându-se faptul că în perioada 25

octombrie 2009 - 07 noiembrie 2009 la numeroase ATM-uri din Craiova și

București membrii grupului au folosit un număr de 115 carduri bancare, două din

acestea ce prezentau caracteristicile unor carduri blank fiind capturate de

ATM, lucru confirmat de Raportul de constatare tehnico-științifică din 29

decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate.

S-a

constatat, ca urmare a vizionării imaginilor surprinse de camerele de

supraveghere ale ATM-urilor că persoanele care au folosit aceste carduri, au

fost P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.S.F. și C.N.F. Coroborând întreg

materialul probator, s-a constatat că liderul grupului este inculpatul C.C.,

acesta fiind persoana care a încredințat cardurile în vederea efectuării

tranzacțiilor frauduloase, fiind totodată și beneficiarul final al sumelor

ridicate.

Urmare a

răspunsurilor primite de la unitățile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri

fuseseră emise de unități bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie

2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităților italiene, stabilirea

persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă

tranzacțiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea

prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a

efectuat activitatea de skimming și dacă există imagini în legătură cu acesta.

În

cursul lunii mai 2011, autoritățile italiene au răspuns comisiei rogatorii,

stabilind faptul că există date certe conform cărora informațiile de pe

respectivele cârduri au fost copiate prin așa-zisa metodă skimming, respectiv

poziționarea unor aparate de copiere a datelor la ATM-uri sau POS-uri, urmate

de reinscripționarea datelor astfel obținute pe carduri blank și efectuarea de

tranzacții frauduloase. Nu au fost descoperite imagini întrucât, conform legii,

acestea nu se păstrează decât o săptămână, fiind șterse automat, integral, la

expirarea termenului. Totodată, de pe respectivele cârduri s-au efectuat o

serie de tranzacții în România, declarate frauduloase, dar și o serie de

tranzacții nereușite, cuantumul total al prejudiciului fiind stabilit la circa

50.000 euro.

Coroborând

imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale băncilor (în baza cărora

sunt identificate persoanele care utilizează un cârd și ora la care o astfel de

tranzacție a fost făcută), răspunsurile unităților bancare (în care sunt

identificate seriile cârdurilor folosite la o anumită oră și respectiv la un

anumit ATM) și răspunsul autorităților italiene privind identitatea

deținătorilor cardurilor respective, tranzacțiile neautorizate efectuate și

prejudiciul cauzat, în cauză s-a evidențiat destul de clar tranzacțiile

frauduloase efectuate de fiecare inculpat. Identificarea inculpaților s-a făcut

atât pe baza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, cât și

informativ de către lucrătorii B.C.C.O. Craiova. Aceste date au fost confirmate

de celelalte probe administrate în cauză, cum ar fi găsirea la perchezițiile

domiciliare a hainelor purtate de inculpați în momentul efectuării retragerilor

frauduloase sau percheziția în mediul informatic efectuată la inculpatul P.M.I.

care a evidențiat existența pe hard-urile ridicate de la acesta a unor imagini

reprezentând dispozitive de skimming.

S-a

constatat cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina

inculpaților că, așa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009,

inculpatul C.C., a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat ce

avea drept scop copierea datelor de pe cărțile de credit prin montarea de

aparatură tip skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor

cârduri și efectuarea de retrageri frauduloase.

În acest

sens, în activitate au fost atrase, direct sau prin intermediul celorlalți, o

serie de persoane, printre care P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.E.G., M.Ș.G.

și I.C.Ș., fiecare având roluri clar determinate în ceea ce privește montarea

aparaturii sau efectuarea tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai

arătat că, activitatea grupului a fost finalizată în parte, reușindu-se

copierea datelor de pe numeroase carduri, ce au fost inscripționate și

distribuite membrilor în vederea efectuării tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai

reținut că, toate cele arătate mai sus, respectiv numărul membrilor grupului,

structura acestuia și atribuțiile clar determinate, durata mare în timp și

concretizarea activității infracționale în deținerea unor echipamente de

skimming, a datelor obținute în acest mod, inscripționarea cardurilor și

efectuarea de tranzacții frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup

infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege.

Verificând

din oficiu legalitatea și temeinicia arestului preventiv față de inculpații C.C.,

V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.Ș., Curtea a constatat că temeiurile avute

în vedere la starea de arest preventiv subzistă, în continuare, și nu s-au

modificat, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare pericol

pentru ordinea publică, raportat la natura, gravitatea faptelor pentru care

sunt judecați inculpații și pentru care a intervenit deja o condamnare, în

primă instanță, la pedeapsa închisorii.

Față de

gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, numărul mare de participanți,

amploarea activității infracționale, Curtea a apreciat că arestarea preventivă

până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă iar scopul măsurilor

preventive nu poate fi realizat prin dispunerea unei alte măsuri preventive

neprivative de libertate.

Pentru

considerentele expuse anterior, constatând că temeiurile care au justificat

inițial arestarea preventivă al inculpaților subzistă și în continuare,

menținerea arestării preventive s-a apreciat ca fiind necesară în acest moment

pentru protejarea ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal,

astfel că, în baza art. 300

2

C. proc. pen., comb. cu art. 160 C. proc.

pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.C., V.T.G., P.M.I., S.N.,G.R.I.

și I.C.Ș.

Împotriva

acestei încheieri în termen legal, au declarat recurs inculpații C.C., V.T.G., S.N.,

G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând

recursurile declarate de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I.,

P.M.I. și I.C.Ș.

sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, prin sentința penală nr. 570

din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj inculpații C.C., V.T.G., S.N.,

G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș., au fost condamnați la pedepse privative de libertate

S-a

reținut în esență că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților

că, așa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009, inculpatul C.C.,

a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat ce avea drept scop

copierea datelor de pe cărțile de credit prin montarea de aparatură tip

skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor cârduri și

efectuarea de retrageri frauduloase.

În acest

sens, în activitate au fost atrase, direct sau prin intermediul celorlalți, o

serie de persoane, printre care P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.E.G., M.Ș.G.

și I.C.Ș., fiecare având roluri clar determinate în ceea ce privește montarea

aparaturii sau efectuarea tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai arătat că, activitatea

grupului a fost finalizată în parte, reușindu-se copierea datelor de pe

numeroase carduri, ce au fost inscripționate și

distribuite membrilor în vederea efectuării tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai

reținut că, toate cele arătate mai sus, respectiv numărul membrilor grupului,

structura acestuia și atribuțiile clar determinate, durata mare în timp și

concretizarea activității infracționale în deținerea unor echipamente de

skimming, a datelor obținute în acest mod, inscripționarea cardurilor și

efectuarea de tranzacții frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup

infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege.

Împotriva

inculpaților C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. a fost luată măsura

reținerii, iar ulterior au fost arestați preventiv.

Ținând

seama de probele cauzei, respectiv: Raportul de constatare tehnico-științifică din

29 decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate precum și

răspunsurilor primite de la unitățile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri

fuseseră emise de unități bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie

2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităților italiene, stabilirea

persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă

tranzacțiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea

prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a

efectuat activitatea de skimming și dacă există imagini în legătură cu acesta -

probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit

faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și față de care s-a și dispus măsura

arestării preventive, măsură care a fost menținută de către instanță în

continuare, apare ca justificată.

La acest

moment, înalta Curte nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de

urmărire penală și la cercetarea judecătorească, și nici nu a tras concluzii

referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpaților întrucât s-ar fi

antepronunțat.

Înalta

Curte, consideră că în ceea ce îi privește pe inculpați, subzistă temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen. precum, respectiv pedepsele prevăzute pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există

probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Astfel,

conform art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să

verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele și lucrările

dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Craiova s-a conformat acestor

dispoziții legale.

De

asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au

încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului.

Conform

dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin

încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții

procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a

bănui că inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș., au comis

faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă

instanță, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani,

iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a

dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.

Astfel,

de la termenul la care s-a verificat și menținut starea de arest nu au apărut

elemente noi care să modifice temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii,

existând indicii suficiente că inculpații au săvârșit faptele pentru care se

află în fața instanței, de asemenea, se mențin aceste temeiuri și cu privire la

pericolul concret pentru ordinea publică, inculpații, fiind bănuiți că au

săvârșit infracțiuni grave, având în vedere împrejurările comiterii faptei,

natura, gravitatea și pericolul social ridicat al unor astfel de infracțiuni,

având în vedere, numărul membrilor grupului, structura acestuia și atribuțiile

clar determinate, durata mare în timp și concretizarea activității

infracționale în deținerea unor echipamente de skimming, a datelor obținute în

acest mod, inscripționarea cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase

atestă, reprezintă constituirea unui grup infracțional organizat, faptă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a

dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege.

Poziția

procesuală a inculpaților a fost avută în vedere la stabilirea pedepselor, iar

alte circumstanțe personale ce pot fi avute în vedere nu se regăsesc în

privința inculpaților.

Înalta

Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul a fost inițial reținut în vederea aducerii în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au

săvârșit o infracțiune(lit. c)).

Ulterior

măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un

tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție), în speță în temeiul

încheierilor pronunțate de către Tribunalul Dolj, și încheierea recurată

pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a menținut starea de arest a

inculpaților, încheiere pronunțată în dosarul nr.

19391/63/2011.

Așadar,

înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este

justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Totodată,

Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele

art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit

cărora, în cauzele privitoare

la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe

viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la

urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua

față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b)

obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d)

arestarea preventivă.

Având în

vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale,

consfințită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit

garanțiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și

menținerea măsurilor preventive.

În

reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de

constrângere a libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel

încât să poată fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura

preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea

măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului,

respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării

de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea,

respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenția

provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența

măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată

durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și

gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din

perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se

arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de

paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un

termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate

fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la

audiere.

Pentru a

înțelege sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul

ei de aplicație. Astfel s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea

de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală,

instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării

inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale

sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil

unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a

decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la

care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a

devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie

chiar numai în primă instanță.

Totodată,

s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest

în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând

datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională

corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, apreciază

că, în acest moment, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt neîntemeiate,

iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin.

(1) C. pen., impunându-se menținerea măsurii arestării preventive, fiind

respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă

și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne

la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că la instanța de apel

cauza este la debutul cercetării judecătorești, înalta Curte apreciază că în

acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a

inculpaților cu altă măsură neprivativă de libertate.

În

aceste condiții, înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă -

fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în

raport de interesul privat al inculpaților (aceștia fiind reținuți și ulterior

arestați preventiv din septembrie 2011) - nu a depășit un termen rezonabil în

accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Față de

aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate

de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. împotriva încheierii

de ședință din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și

pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați V.T.G., S.N., P.M.I. și I.C.Ș.

vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar

recurenții inculpați C.C. și G.R.I. vor fi obligați la plata sumei de câte 150

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei,

reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. împotriva

încheierii de ședință din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția

Penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011.

Obligă

recurenții inculpați V.T.G., S.N., P.M.I. și I.C.Ș. la plata sumei de câte 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurenții inculpați C.C. și G.R.I. la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând

onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2012.