ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 04 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 189D/P/2009 din data de 24 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. În fapt, s-a reținut că, urmare a adresei A.B. referitoare la faptul că în noaptea de 26/27 octombrie 2009 ATM-ul a fost „golit" de câteva persoane care au efectuat un număr de 86 de tranzacții, utilizând 63 de carduri, în cauză au fost efectuate o serie de verificări pentru stabilirea întregii activități infracționale, în cadrul dosarului nr. 189D/P/2009.

În acest sens, s-au solicitat la toate unitățile bancare române informații privind atât cardurile folosite de către cei doi inculpați arătați mai sus, respectiv M.Ș.G. și V.E.G. (10 numere), cele folosite în noaptea de 25/26 octombrie 2009, la aceeași agenție (63 numere), cât și alte cârduri folosite de persoanele ce efectuaseră aceste tranzacții, constatându-se faptul că în perioada 25 octombrie 2009 - 07 noiembrie 2009 la numeroase ATM-uri din Craiova și București membrii grupului au folosit un număr de 115 carduri bancare, două din acestea ce prezentau caracteristicile unor carduri blank fiind capturate de ATM, lucru confirmat de Raportul de constatare tehnico-științifică din 29 decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate.

S-a constatat, ca urmare a vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor că persoanele care au folosit aceste carduri, au fost P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.S.F. și C.N.F. Coroborând întreg materialul probator, s-a constatat că liderul grupului este inculpatul C.C., acesta fiind persoana care a încredințat cardurile în vederea efectuării tranzacțiilor frauduloase, fiind totodată și beneficiarul final al sumelor ridicate.

Urmare a răspunsurilor primite de la unitățile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri fuseseră emise de unități bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie 2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităților italiene, stabilirea persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă tranzacțiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a efectuat activitatea de skimming și dacă există imagini în legătură cu acesta. În cursul lunii mai 2011, autoritățile italiene au răspuns comisiei rogatorii, stabilind faptul că există date certe conform cărora informațiile de pe respectivele cârduri au fost copiate prin așa-zisa metodă skimming, respectiv poziționarea unor aparate de copiere a datelor la ATM-uri sau POS-uri, urmate de reinscripționarea datelor astfel obținute pe carduri blank și efectuarea de tranzacții frauduloase.

Nu au fost descoperite imagini întrucât, conform legii, acestea nu se păstrează decât o săptămână, fiind șterse automat, integral, la expirarea termenului. Totodată, de pe respectivele cârduri s-au efectuat o serie de tranzacții în România, declarate frauduloase, dar și o serie de tranzacții nereușite, cuantumul total al prejudiciului fiind stabilit la circa 50.000 euro. Coroborând imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale băncilor (în baza cărora sunt identificate persoanele care utilizează un cârd și ora la care o astfel de tranzacție a fost făcută), răspunsurile unităților bancare (în care sunt identificate seriile cârdurilor folosite la o anumită oră și respectiv la un anumit ATM) și răspunsul autorităților italiene privind identitatea deținătorilor cardurilor respective, tranzacțiile neautorizate efectuate și prejudiciul cauzat, în cauză s-a evidențiat destul de clar tranzacțiile frauduloase efectuate de fiecare inculpat.

Identificarea inculpaților s-a făcut atât pe baza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, cât și informativ de către lucrătorii B.C.C.O. Craiova. Aceste date au fost confirmate de celelalte probe administrate în cauză, cum ar fi găsirea la perchezițiile domiciliare a hainelor purtate de inculpați în momentul efectuării retragerilor frauduloase sau percheziția în mediul informatic efectuată la inculpatul P.M.I. care a evidențiat existența pe hard-urile ridicate de la acesta a unor imagini reprezentând dispozitive de skimming. S-a constatat cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților că, așa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009, inculpatul C.C., a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat ce avea drept scop copierea datelor de pe cărțile de credit prin montarea de aparatură tip skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor cârduri și efectuarea de retrageri frauduloase.

În acest sens, în activitate au fost atrase, direct sau prin intermediul celorlalți, o serie de persoane, printre care P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.E.G., M.Ș.G. și I.C.Ș., fiecare având roluri clar determinate în ceea ce privește montarea aparaturii sau efectuarea tranzacțiilor frauduloase. S-a mai arătat că, activitatea grupului a fost finalizată în parte, reușindu-se copierea datelor de pe numeroase carduri, ce au fost inscripționate și distribuite membrilor în vederea efectuării tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai reținut că, toate cele arătate mai sus, respectiv numărul membrilor grupului, structura acestuia și atribuțiile clar determinate, durata mare în timp și concretizarea activității infracționale în deținerea unor echipamente de skimming, a datelor obținute în acest mod, inscripționarea cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege. Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestului preventiv față de inculpații C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I.

și I.C.Ș., Curtea a constatat că temeiurile avute în vedere la starea de arest preventiv subzistă, în continuare, și nu s-au modificat, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, raportat la natura, gravitatea faptelor pentru care sunt judecați inculpații și pentru care a intervenit deja o condamnare, în primă instanță, la pedeapsa închisorii. Față de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, numărul mare de participanți, amploarea activității infracționale, Curtea a apreciat că arestarea preventivă până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă iar scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat prin dispunerea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând că temeiurile care au justificat inițial arestarea preventivă al inculpaților subzistă și în continuare, menținerea arestării preventive s-a apreciat ca fiind necesară în acest moment pentru protejarea ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal, astfel că, în baza art. 300 2 C. proc. pen., comb. cu art. 160 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților C.C., V.T.G., P.M.I., S.N.,G.R.I. și I.C.Ș. Împotriva acestei încheieri în termen legal, au declarat recurs inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând recursurile declarate de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I.

și I.C.Ș. sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, prin sentința penală nr. 570 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș., au fost condamnați la pedepse privative de libertate S-a reținut în esență că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților că, așa cum a rezultat din datele existente, încă din anul 2009, inculpatul C.C., a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat ce avea drept scop copierea datelor de pe cărțile de credit prin montarea de aparatură tip skimming la terminalele bancare, urmată de donarea acestor cârduri și efectuarea de retrageri frauduloase.

În acest sens, în activitate au fost atrase, direct sau prin intermediul celorlalți, o serie de persoane, printre care P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I., V.E.G., M.Ș.G. și I.C.Ș., fiecare având roluri clar determinate în ceea ce privește montarea aparaturii sau efectuarea tranzacțiilor frauduloase. S-a mai arătat că, activitatea grupului a fost finalizată în parte, reușindu-se copierea datelor de pe numeroase carduri, ce au fost inscripționate și distribuite membrilor în vederea efectuării tranzacțiilor frauduloase.

S-a mai reținut că, toate cele arătate mai sus, respectiv numărul membrilor grupului, structura acestuia și atribuțiile clar determinate, durata mare în timp și concretizarea activității infracționale în deținerea unor echipamente de skimming, a datelor obținute în acest mod, inscripționarea cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege. Împotriva inculpaților C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. a fost luată măsura reținerii, iar ulterior au fost arestați preventiv.

Ținând seama de probele cauzei, respectiv: Raportul de constatare tehnico-științifică din 29 decembrie 2009 al Institutului pentru Tehnologii Avansate precum și răspunsurilor primite de la unitățile bancare, s-a stabilit că toate cele 115 carduri fuseseră emise de unități bancare italiene, motiv pentru care la 21 ianuarie 2010 s-a solicitat, prin comisie rogatorie, autorităților italiene, stabilirea persoanelor pe numele cărora au fost emise respectivele carduri, dacă tranzacțiile efectuate cu acestea au fost declarate frauduloase, valoarea prejudiciului, dacă există vreo legătură comună, respectiv un punct în care s-a efectuat activitatea de skimming și dacă există imagini în legătură cu acesta - probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, și față de care s-a și dispus măsura arestării preventive, măsură care a fost menținută de către instanță în continuare, apare ca justificată.

La acest moment, înalta Curte nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească, și nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpaților întrucât s-ar fi antepronunțat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îi privește pe inculpați, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. precum, respectiv pedepsele prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța Curții de Apel Craiova s-a conformat acestor dispoziții legale. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Conform dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I.

și I.C.Ș., au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.

Astfel, de la termenul la care s-a verificat și menținut starea de arest nu au apărut elemente noi care să modifice temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii, existând indicii suficiente că inculpații au săvârșit faptele pentru care se află în fața instanței, de asemenea, se mențin aceste temeiuri și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, inculpații, fiind bănuiți că au săvârșit infracțiuni grave, având în vedere împrejurările comiterii faptei, natura, gravitatea și pericolul social ridicat al unor astfel de infracțiuni, având în vedere, numărul membrilor grupului, structura acestuia și atribuțiile clar determinate, durata mare în timp și concretizarea activității infracționale în deținerea unor echipamente de skimming, a datelor obținute în acest mod, inscripționarea cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase atestă, reprezintă constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeași lege.

Poziția procesuală a inculpaților a fost avută în vedere la stabilirea pedepselor, iar alte circumstanțe personale ce pot fi avute în vedere nu se regăsesc în privința inculpaților. Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial reținut în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune(lit. c)). Ulterior măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunțate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție), în speță în temeiul încheierilor pronunțate de către Tribunalul Dolj, și încheierea recurată pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, încheiere pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011.

Așadar, înalta Curte, consideră că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă. Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertății individuale, consfințită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanțiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea și menținerea măsurilor preventive.

În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferențiat de constrângere a libertății individuale sau a altor drepturi și libertăți, astfel încât să poată fi aleasă, în funcție de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere. Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanței în cursul judecății, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menținerea față de inculpat a măsurii arestării preventive. Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Pentru a înțelege sensul dispoziției enunțate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicație. Astfel s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță. Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acestuia nu a depășit o limită rezonabilă.

Raportând datele speței dedusă judecății la dispozițiile cuprinse în legea națională corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, apreciază că, în acest moment, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt neîntemeiate, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului. Raportându-ne la gravitatea infracțiunilor săvârșite, la împrejurarea că la instanța de apel cauza este la debutul cercetării judecătorești, înalta Curte apreciază că în acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu altă măsură neprivativă de libertate.

În aceste condiții, înalta Curte apreciază că detenția provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societății care primează în raport de interesul privat al inculpaților (aceștia fiind reținuți și ulterior arestați preventiv din septembrie 2011) - nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea legislației naționale dar și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. împotriva încheierii de ședință din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați V.T.G., S.N., P.M.I. și I.C.Ș. vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurenții inculpați C.C. și G.R.I. vor fi obligați la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C., V.T.G., S.N., G.R.I., P.M.I. și I.C.Ș. împotriva încheierii de ședință din 04 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011. Obligă recurenții inculpați V.T.G., S.N., P.M.I. și I.C.Ș. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați C.C. și G.R.I. la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.