ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de

22 ianuarie 2013 în dosarul nr. 19391/63/2011*, Curtea de Apel Craiova - Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori, în baza art. 300

2

raportat la art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării inculpaților C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.Ș., și

în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut această

măsură.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă, așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri, se mențin, în

sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f)

C. proc. pen.

Condiția pericolului concret pentru

ordinea publică este dovedită prin certitudinea că dacă inculpații ar fi lăsați

în libertate, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de

libertate, inculpații ar avea posibilitatea de a începe să influențeze mersul

cercetării judecătorești și ar comite noi fapte penale.

Totodată, faptele pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată sunt de notorietate și au impact asupra

mediului social din care provin.

Instanța a constatat că pericolul

concret pentru ordinea publica rezultă nu numai din elementele de fapt cu

caracter de probe, ci și din perseverența activității infracționale a

inculpaților.

Instanța de apei a constatat că

examinarea tuturor acestor date, în acest moment procesual, natura infracțiunii

pentru care sunt cercetați inculpații, limitele pedepselor prevăzute de textele

legale incriminatoare, determină concluzia că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Oportunitatea menținerii măsurii

preventive luată împotriva inculpaților rezultă din aplicarea criteriilor avute

în vedere prin art. 136 alin. (8) C. proc. pen. avute în vedere la stabilirea

unei măsuri preventive.

Or, gradul de pericol social al

faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați rezultă atât din modul în care

posibil s-a desfășurat activitatea infracțională a acestora, cât și din numărul

mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională.

De asemenea,

Curtea a constatat că în speță există un interes public care impune privarea în

continuare de libertate a inculpaților, durata detenției preventive nedepășind

până în prezent un termen rezonabil.

În fine, de la data când s-a verificat

ultima dată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, nu au

intervenit elemente noi, care să conducă la concluzia că s-ar fi schimbat

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

Împotriva acestei încheieri inculpații

C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și l.C.Ș. au declarat recurs, solicitând

punerea în libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, motivarea prin referiri

generice referitoare la pericolul pentru ordinea publică, fără a preciza

concret datele ori probele nemijlocite din care rezultă acesta, precum și

referirea la notorietatea și impactul faptelor ne mai justificând măsura după

un an și jumătate de detenție preventivă.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de inculpați, cat și din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce

urmează.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de

lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

În cauza, Curtea de Apel Craiova -

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, procedând la verificarea legalității

și temeiniciei arestării preventive a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și

impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de

împrejurările în care se reține că au fost comise faptele, de gravitatea

deosebită a acestora, de urmările produse, cât și de circumstanțele personale

ale inculpaților, apreciază că lăsarea acestora în libertate, cel puțin la

acest moment procesual prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa

cum corect a reținut și Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, se constată că în

cauză s-a dispus condamnarea inculpaților în prima instanță, prin sentința

penală nr. 570 din 19 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, la pedepse cu

închisoarea și interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă

complementară, pentru comiterea infracțiunilor de prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr.

365/2002, art. 25 C. pen. rap. La art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art.

42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un temei

suficient pentru a concluziona că menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se legislația internă și prevederile art. 6 din C.E.D.O.

S-a reținut că în cursul anului 2009 inculpatul

C.C. a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat specializat în comiterea

de infracțiuni la legea comerțului electronic, punând la dispoziție

inculpaților S.N. zis "B.", G.R.I., P.M.I., V.T.G., M.Ș.G. și V.E.G. o

serie de cârduri contrafăcute, cu ajutorul cărora aceștia au efectuat retrageri

frauduloase de numerar în perioada octombrie - noiembrie 2009. În sarcina inculpatului

I.C.Ș., zis „B." s-a reținut că în cursul anului 2010, la cererea

inculpatului C.C. zis „L."a amplasat dispozitive artizanale de copiere a

datelor de pe cârduri la ATM-uri și POS-uri din Italia, datele culese fiind folosite

ulterior în scopul efectuării de retrageri frauduloase.

În același sens, înalta Curte reține

că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil,

limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică

dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel ca, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.C., V.T.G.,

P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.Ș. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Craiova - Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011*.

Obligă recurenții inculpați P.M.l. și

I.C.Ș. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați C.C., V.T.G.,

S.N. și G.R.I. la plata sumei de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

ianuarie 2013.