ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 22 ianuarie 2013 în dosarul nr. 19391/63/2011*, Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării inculpaților C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.Ș., și în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut această măsură. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri, se mențin, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. b), e) și f) C. proc.

pen. Condiția pericolului concret pentru ordinea publică este dovedită prin certitudinea că dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpații ar avea posibilitatea de a începe să influențeze mersul cercetării judecătorești și ar comite noi fapte penale. Totodată, faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt de notorietate și au impact asupra mediului social din care provin. Instanța a constatat că pericolul concret pentru ordinea publica rezultă nu numai din elementele de fapt cu caracter de probe, ci și din perseverența activității infracționale a inculpaților.

Instanța de apei a constatat că examinarea tuturor acestor date, în acest moment procesual, natura infracțiunii pentru care sunt cercetați inculpații, limitele pedepselor prevăzute de textele legale incriminatoare, determină concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Oportunitatea menținerii măsurii preventive luată împotriva inculpaților rezultă din aplicarea criteriilor avute în vedere prin art. 136 alin. (8) C. proc. pen. avute în vedere la stabilirea unei măsuri preventive. Or, gradul de pericol social al faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați rezultă atât din modul în care posibil s-a desfășurat activitatea infracțională a acestora, cât și din numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională.

De asemenea, Curtea a constatat că în speță există un interes public care impune privarea în continuare de libertate a inculpaților, durata detenției preventive nedepășind până în prezent un termen rezonabil. În fine, de la data când s-a verificat ultima dată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi, care să conducă la concluzia că s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Împotriva acestei încheieri inculpații C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și l.C.Ș. au declarat recurs, solicitând punerea în libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, motivarea prin referiri generice referitoare la pericolul pentru ordinea publică, fără a preciza concret datele ori probele nemijlocite din care rezultă acesta, precum și referirea la notorietatea și impactul faptelor ne mai justificând măsura după un an și jumătate de detenție preventivă.

Înalta Curte de Casație si Justiție, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de inculpați, cat și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza, Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte, în raport de împrejurările în care se reține că au fost comise faptele, de gravitatea deosebită a acestora, de urmările produse, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că lăsarea acestora în libertate, cel puțin la acest moment procesual prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților în prima instanță, prin sentința penală nr. 570 din 19 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj, la pedepse cu închisoarea și interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă complementară, pentru comiterea infracțiunilor de prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. La art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpați, constituind un temei suficient pentru a concluziona că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile art. 6 din C.E.D.O.

S-a reținut că în cursul anului 2009 inculpatul C.C. a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat specializat în comiterea de infracțiuni la legea comerțului electronic, punând la dispoziție inculpaților S.N. zis "B.", G.R.I., P.M.I., V.T.G., M.Ș.G. și V.E.G. o serie de cârduri contrafăcute, cu ajutorul cărora aceștia au efectuat retrageri frauduloase de numerar în perioada octombrie - noiembrie 2009. În sarcina inculpatului I.C.Ș., zis „B." s-a reținut că în cursul anului 2010, la cererea inculpatului C.C. zis „L."a amplasat dispozitive artizanale de copiere a datelor de pe cârduri la ATM-uri și POS-uri din Italia, datele culese fiind folosite ulterior în scopul efectuării de retrageri frauduloase.

În același sens, înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.Ș. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011*. Obligă recurenții inculpați P.M.l. și I.C.Ș. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați C.C., V.T.G., S.N. și G.R.I. la plata sumei de câte 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2013.