ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 16

noiembrie 2009, petiționarii P.I. și P.R. au solicitat tragerea la răspundere

penală a intimaților G.A., avocat în Baroul Cluj și a soțului acesteia, G.I.,

precum și a numiților A.S., primarul municipiului Cluj Napoca și T.A.,

secretar, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 217,

art. 246, art. 248 și art. 288 C. pen.

În motivarea plângerii, petiționarii

au susținut că soții G. i-au evacuat în mod abuziv din imobilul lor situat în

municipiul Cluj Napoca, după care au demolat casa fără autorizație de demolare

și au construit pe terenul respectiv, fără autorizație, o casă de locuit.

Totodată, au mai susținut că terenul a fost concesionat ilegal de Primărie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, prin rezoluția nr. 112/P/2010 din 15 septembrie 2010 a dispus, în baza

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de persoanele reclamate cu motivarea că faptele nu există

în materialitatea lor.

Plângerea formulată de petiționari

împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 855/II/2/2010 din

14 octombrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, care a considerat că rezoluția atacată este legală și temeinică.

În contra rezoluției de netrimitere

în judecată, petiționarii P.I. și P.R. au formulat plângere, care a fost

respinsă prin sentința penală nr. 95 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că faptele reclamate de petiționari nu există în

materialitatea lor și că astfel rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarii P.I. și P.R. au declarat recurs la 18 februarie 2011, după ce la

15 februarie 2011 au obținut copia sentinței penale nr. 95 din 18 noiembrie

2010.

Totodată, au susținut că procedurile

de citare și comunicare nu au fost îndeplinite, întrucât nu mai locuiesc în

imobilul din str. S., care a fost demolat de soții G.A. și G.I.

Pe fond, au susținut că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică și că au fost

evacuați abuziv din imobilul în litigiu pe care l-au cumpărat de la Statul

Român.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este întemeiat,

așa cum se va arăta în continuare.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată că petiționarii P.I. și P.R. nu au fost legal citați, la judecarea

plângerii pe care au formulat-o în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Astfel, deși în cuprinsul plângerii

ei și-au indicat ca adresă de domiciliu str. S., Cluj Napoca, au susținut că

acest imobil a fost demolat de intimații soți G.A. și G.I. în condiții

nelegale, fără autorizațiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, în cadrul actelor

premergătoare ei și-au indicat ca adresă de reședință imobilul din str. N., nr.

63 din municipiul Cluj Napoca, iar pe plicul de expediere a plângerii adresate

instanței de fond a fost menționată aceeași adresă (filele 4, 5 și 8 dosar

fond).

De asemenea, se mai constată că, pe

parcursul procesului aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, petiționarii nu au

fost citați la reședința indicată ci la imobilul din str. S. nr. 25 din

municipiul Cluj Napoca unde nu mai locuiesc, clădirea fiind demolată.

Tot astfel, comunicarea hotărârii

primei instanțe s-a făcut la aceeași adresă din str. S. nr. 25 din municipiul

Cluj Napoca.

Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc.

pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura

este îndeplinită, iar conform art. 385

9

alin. (1) pct. 21 din

același cod, nelegala citare a unei părți constituie caz de casare.

Întrucât prima instanță a pășit la

judecarea cauzei cu nerespectarea acestor dispoziții legale și cu neobservarea

actelor în care era indicată reședința petiționarilor, iar acești petiționari

au luat cunoștință de hotărârea pronunțată la 15 februarie 2011 când le-a fost

comunicată la cerere, recursul declarat la 18 februarie 2011 se constată a fi

declarat în termen și întemeiat potrivit celor ce preced.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de

petiționarii P.I. și P.R., a casa decizia atacată și a trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare urmează a

rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de petiționarii P.I. și P.R.

împotriva sentinței penale nr. 95/2010 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj,secția penală și de minori.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza la aceiași

instanță, respectiv Curtea de Apel Cluj, spre rejudecare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2011.