ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5040/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5040/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 august 2009, Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.
194/2002, formulată de pârâtul H.M., în contradictoriu cu reclamantul Oficiul
Român pentru Imigrări, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 19
august 2009 reclamantul Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat ca instanța
să dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetățeanului
iranian H.M. pentru o
perioadă
de 5 luni, în temeiul prevederilor art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
A apreciat prima
instanță că textul de lege a cărui neconstitutionalitate a fost invocată nu are
legătură cu soluționarea prezentei cauze, nefiind îndeplinite condițiile art.
29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs pârâtul H.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în
esență, că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, în sensul că
dispozițiile a căror neconstituționalitate s-a invocat au legătură cu măsura de
luare în custodie, care a avut la bază constatarea inexistenței vreunei cauze
de interzicere a îndepărtării de pe teritoriul României.
Prin acțiunea
înregistrată la data de 19 august 2009 reclamantul Oficiul Român pentru Imigrări
a solicitat ca instanța să dispună prelungirea duratei de luare în custodie
publică a cetățeanului iranian H.M. pentru o perioadă de 5 luni, în temeiul
prevederilor art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Dispozițiile art. 92
alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 a căror neconstituționalitate se
invocă în speță, reglementează instituția măsurii îndepărtării sub escortă de
pe teritoriul României, în acest sens autoritatea reclamantă emițând adresa nr.
3321520 din 30 iulie 2009, atacată separat de către pârât.
Prin urmare, raportat
la obiectul prezentei cauze, constând în prelungirea măsurii de luare în
custodie publică, instituție reglementată de alte dispoziții din actul normativ
menționat, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește
condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, aspect pe care, în mod corect instanța de fond l-a sesizat, respingând
cererea ca inadmisibilă.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de H.M., împotriva încheierii din 27 august 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 noiembrie 2009.