ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2883/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ la data de 12 mai 2006 reclamantul L.H. a solicitat în

contradictoriu cu A.S. anularea dispoziției de părăsire a teritoriului României

din 11 martie 2006 prin care i-a fost refuzată cererea de prelungire a

dreptului de ședere în România în scopul desfășurării de activității comerciale

și obligarea autorității pârâte la prelungirea dreptului de ședere în România.

La termenul din 8 mai 2007

reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 56/2007, coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. c)

și art. 55 alin. (2), (3) și (5) teza a II a cu O.U.G. nr. 194/2002 modificată

și a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și

înaintarea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțării la

data de 8 mai 2007, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca

inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007 nu au legătură

cu soluționarea cauzei astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs reclamantul L.H., susținând în esență nelegalitatea acesteia,

întrucât excepția de neconstituționalitate invocată de el îndeplinește

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

întrucât articolele de lege criticată au legătură cu cauza dedusă judecății.

Recursul este fondat.

Recurentul - reclamant a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 56/2007, coroborat cu dispozițiilor art. 55 alin. 1 lit. c) din O.U.G.

nr. 194/2002 modificată prin Legea nr. 56/2007 și cu dispozițiile art. 55 alin.

(2), (3) și (5) teza a II-a din același act normativ.

Articolul criticat pentru

neconstituționalitate prevede că: „toate situațiile aflate în curs de rezolvare

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate potrivit

prevederilor O.U.G. nr. 194/2002 astfel cum au fost modificate și completate

prin prezenta lege”.

În mod greșit Instanța de Fond

a considerat că textul atacat nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Articolul citat are legătură

cu soluționarea cauzei întrucât, coroborat cu dispozițiile art. 55 alin. (1)

lit. c), alin. (2), (3) și (5), teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002, așa cum au

fost modificate prin art. 42 din aceeași lege, constituie temeiul legal al

plângerii adresate Instanței.

Textul de lege criticat

pentru neconstituționalitate, se referă la toate situațiile aflate în curs de

rezolvare, fără să precizeze în ce fază administrativă sau judiciară și impune

judecătorului să stabilească dacă reclamantul îndeplinește o serie de condiții,

mult mai restrictive, care nu erau cerute de lege înainte de modificare.

Interpretarea dată de Instanța

de Fond, că va aprecia legalitatea actului administrativ contestat în funcție

de prevederile legale în vigoare la data emiterii lui este neîntemeiată,

întrucât legea menționată nu face această precizare.

În acest sens Instanța de Fond

adaugă la lege, întrucât prevederea legală avută în vedere, respectiv art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 56/2007 nu cuprinde sintagma „situațiile aflate în curs de

rezolvare la autoritate” (Instanța de Fond referindu-se la procesul de naștere,

modificare sau stingere a raportului juridic între străini și autoritate)

făcându-se referire doar la situațiile aflate în curs de rezolvare la data

intrării în vigoare a prezentei legi.

Având în vedere argumentele

mai sus invocate se constată că excepția privind neconstituționalitatea

textului criticat este admisibilă, fiind întrunite cerințele art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992.

Așa fiind se va admite

recursul reclamantului se va modifica încheierea atacată și se va admite

cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

L.H. împotriva încheierii din 8 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București

în Dosarul nr. 5074/2/2006.

Modifica încheierea atacată

și admite cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr.

56/2007 coroborate cu prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 194/2002,

modificată prin Legea nr. 56/2007 și cu art. 55 alin. (2), (3) și (5) din

același act normativ.

Suspendă judecarea cauzei nr.

5074/2/2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și trimite dosarul la Curtea Constituțională, care, după soluționarea excepției va returna dosarul Curții de Apel București.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2007.