ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

l.Hotărârea

primei instanțe

Prin

sentința nr. 1037 din 26.02.2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția

prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârât, a admis acțiunea

formulată de reclamanta O.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei și

înscrisurile în vederea redobândirii cetățeniei române într-un termen de maxim

60 de zile de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri

precum și la 1000 RON daune morale către reclamantă.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a respins excepția precriptiei

dreptului la acțiune, reținând că reclamanta a formulat o primă cerere de

intenție în anul 2006, cu revenire în septembrie 2009 la care nu s-a comunicat

vreun răspuns, astfel că termenul de prescriere a acțiunii trebuie calculat în

raport de ultima cerere formulată moment, perioada scursă de la data exprimării

inițiale a voinței de a depune cererea urmând a fi avută în vedere doar la

aprecierea asupra depășirii termenului rezonabil.

Pe fondul

cauzei, instanța a reținut că reclamanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea

cetățeniei

române , adresându-se secției consulare a Ambasadei

României

la Chișinău cu o primă cerere scrisă în septembrie 2006, în raport de care,

autoritatea publică competentă avea obligația de a o înregistra în vederea

parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 21/1991.

Prima

instanță a reținut că autoritatea pârâtă nu a probat susținerea potrivit

căreia, nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de

redobândire a cetățeniei române, astfel că, termenul calculat de la data

depunerii cererii în septembrie 2006, nu poate fi considerat unul rezonabil în

accepțiunea art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la

Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr.

396/2002.

Această

obligație de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate

etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii

efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite

proceduri și termene.

În

ceea ce privește

cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1.000 RON,

prima instanță a reținut că sunt întrunite prev. art. 998-999 C. Civ., în

speță, prejudiciul moral invocat de reclamantă subzistă față de atitudinea

pârâtului. 2. Recursul formulat de pârât

împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât

a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

Instanța

de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de

soluționare a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen

scurt și că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantei nu i

s-a stabilit o dată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei.

În

cauză nu a

existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii de intenție pentru

stabilirea datei la care să depună dosarul de redobândire a cetățeniei române,

câtă vreme autoritatea pârâtă ainformat toți petiționarii de faptul că se va

aplica un criteriu general obiectiv în procedura de invitare și anume, cel

cronologic, în limita timpului fizic de procesare a dosarelor într-o zi de

lucru.

Pe de altă

parte, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere situația obiectivă

existentă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și a

imposibilității autorităților române de prelucrare a tuturor cererilor într-un

termen rezonabil.

În

opinia

recurentului, termenul rezonabil de rezolvare a cererii nu se regăsește în

legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în

jurisprudenta C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul

rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate

circumstanțele relevante.

În

determinarea

caracterului rezonabil al unei proceduri a invocat cauza Katte Klitsche de la

Grange, pe rolul C.E.D.O.

În

altă

ordine de idei, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce

se încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot

depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie fără nicio

restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de

obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Cererea de

acordare a daunelor morale a fost în mod nelegal admisă, în condițiile în care,

intimata-reclamantă nici măcar nu a afirmat și mai mult, nu a probat existența

unui prejudiciu moral.

Consideră

că admiterea capătului principal de cerere constituie o măsură reparatorie,

suficientă pentru acoperirea oricărui prejudiciu moral suferit, în acest sens

fiind și jurisprudenta Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

de fapt și de drept relevante

1.1 în

privința cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluționare

a cererii formulate în anul 2006 și ulterior în septembrie 2009, în vederea

programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetățeniei române

- soluția primei instanțe este corectă, stabilindu-se că termenul scurs până la

momentul declanșării demersului judiciar nu este unul rezonabil.

Determinarea

termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei (adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenței C.E.D.O.

la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanțele

concrete ale cazului.

În

speță, în

funcție de aceste circumstanțe, instanța a stabilit și a argumentat de ce

termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecință aplicarea art. 18

alin. (l) din Legea nr. 554/2004 și obligând pârâtul la primirea cererii

reclamantului și a actelor aferente în vederea redobândirii cetățeniei române.

1.2.

Critica privitoare la acordarea daunelor morale este, însă, întemeiată.

În

speță,

intimata -reclamantă O.L. a solicitat daune morale în sumă de 1.000 RON pentru

prejudiciul moral suferit ca urmare a nesolu

ț

ionării într-un termen rezonabil a

cererii sale de redobândire a cetățeniei române.

Daunele

morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a

unui act administrativ, ci trebuie administrate probe pentru a dovedi existența

unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

Chiar dacă

nu se pot administra în principiu probe materiale, pentru acordarea daunelor

morale se impune totuși să existe elemente probatorii adecvate pentru dovedirea

producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei în

cauză, pentru determinarea de la caz la caz a existenței și cuantumului

acestora.

Argumentarea

admiterii acestui capăt de cerere, raportat la atitudinea pârâtului, este una

imprecisă și superficială nefiind explicat în ce constă prejudiciul moral adus

reclamantei prin nesoluționarea cererii în discuție și nici modul în care s-a

apreciat că suma de 1.000 RON reprezintă o compensare adecvată.

Înalta

Curte apreciază că obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii într-un

termen scurt reprezintă prin ea însăși o

reparație

echitabilă, o măsură de natură a acoperi consecințele negative ale conduitei

autorității publice, neexistând temei pentru plata sumei solicitate de

reclamant.

În

același sens

s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Mazăre

contra României) arătând că emiterea actului solicitat de reclamant poate

constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui

prejudiciu moral suferit de acesta. Temeiul legal al soluției adoptate în

recurs

În

consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1), art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art.

304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi

modificată în parte, în sensul respingerii capătului de cerere privind

obligarea recurentului-pârât la plata daunelor morale către

intimata-reclamantă.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 1037

din 26. februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind

obligarea recurentului-pârât la plata daunelor morale.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.