ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5967/2011

HOTĂRÂRE
09.12.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5967/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 927 din 23 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât,

a admis acțiunea reclamanților D.Gh. și D.E., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, obligând pârâtul să stabilească data pentru

depunerea de către reclamanți a cererii de redobândire a cetățeniei române, în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția

prescripției, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că sesizarea

instanței a avut loc în cadrul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de la expirarea

termenului legal de soluționare a ultimei cereri, care a fost înregistrată în

luna iunie 2009.

Pe fondul cauzei, a

reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen în

care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare

sau redobândire a cetățeniei române, iar imposibilitatea de a respecta

dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004 invocată de pârât prin

raportare la capacitatea limitată a Secției Consulare a Ambasadei României din

Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare

privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române, nu poate fi primită,

nefăcându-se nici o probă în acest sens.

A mai constatat prima

instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de

înregistrare a cererilor, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin

raportare la termenul general de 30 de zile stabilit în Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și la „termenul rezonabil” statuat de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a

dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces

echitabil.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9, precum și dispozițiile art. 304

1

În motivarea

recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat,

întrucât Ministerul Afacerilor Externe a încunoștințat reclamanții că cererea

lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate

cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor

Externe a recunoscut reclamantei realizarea dreptului legal dar s-a aflat în

imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere

faptul că Secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub

suveranitatea statului român.

Recurentul a

reiterat, de asemenea, excepția prescrierii dreptului la acțiune față de

dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitor

la cererea formulată în luna martie 2008.

În ce privește

cererea formulată în anul 2009, recurentul a arătat că acțiunea nu este

întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanță

ca fiind de 6 luni.

Verificând cauza în

funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

Referitor la

prescripția dreptului la acțiune, raportat la cererea depusă de reclamantă în

luna septembrie 2006, Curtea constată că solicitarea recurentului este

neîntemeiată.

În conținutul Legii

nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată

valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru

nerezolvarea petiției iar prin invocarea acesteia (a propriei culpe),

reclamanții nu pot fi sancționați prin considerarea ca prescrisă a acțiunii pe

care au formulat-o în justiție. De altfel, reclamanții au stăruit în demersul

lor revenind cu o cerere similară la data de 15 iunie 2009 iar răspunsul

pârâtului în sensul că reclamanții vor fi invitați prin poștă să depună

cererile de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a

petițiilor formulate de intimați.

Prin răspunsurile și

prin atitudinea pârâtului s-a realizat restricționarea, fără temei legal, a dreptului

persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care țin de

organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău.

În speță este vorba

de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care le-a fost

refuzat reclamanților, prin aceasta fiind vătămați în drepturile lui conform

art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă Legea nr.

21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în

intervalul căruia pârâtul să soluționeze cererea reclamantei, nu înseamnă că

ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea

cererilor reclamanților, care tind să-și valorifice drepturile conferite de

Legea nr. 21/1991.

Prin atitudinea sa,

recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din

Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei,

adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind redobândirea cetățeniei.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine

publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva Sentinței civile nr. 927

din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 894/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1286 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripț
ÎCCJ 2010-02-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1747 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescri
ÎCCJ 2010-09-30
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3862 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescr
ÎCCJ 2011-05-04
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1037 din 26.02.2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios admini
ÎCCJ 2010-04-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1882/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3084 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescr
Sursă