ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1882/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3084 din 6 octombrie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de

pârât, a admis în parte acțiunea reclamantului D.A., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligând pârâtul să stabilească data

pentru primirea cererii de redobândire a cetățeniei române de îndată.

A anulat capătul de cerere privind

acordarea daunelor morale, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în ceea ce privește excepția prescripției, aceasta nu este

întemeiată, având în vedere că sesizarea instanței a avut loc în cadrul

termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

termen care a început să curgă de la expirarea termenului legal de soluționare

a ultimei cereri, care a fost înregistrată în luna noiembrie 2008.

Pe fondul cauzei, a reținut prima

instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen în care

autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau

redobândire a cetățeniei române, iar imposibilitatea de a respecta dispozițiile

Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004 invocată de pârât prin raportare la

capacitatea limitată a Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău de a

procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare privind acordarea

sau redobândirea cetățeniei române, nu poate fi primită, nefăcându-se nici o

probă în acest sens.

A mai constatat prima instanță că,

în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de înregistrare a

cererilor, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la

termenul general de 30 de zile stabilit în Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ și la „termenul rezonabil” statuat de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului

prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind acordarea de daune morale s-a apreciat că reclamantul nu a făcut

dovada unui prejudiciu moral, admiterea acțiunii, reprezentând o reparație

morală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, precum

și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat

în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul

Afacerilor Externe a încunoștințat reclamanții că cererea lor va fi rezolvată

favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale

altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut

reclamantei realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate

obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că Secția

consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului

român.

Recurentul a reiterat, de asemenea,

excepția prescrierii dreptului la acțiune față de dispozițiile art. 11 alin. (1)

și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitor la cererea formulată în luna

martie 2008.

În ce privește cererea formulată în

anul 2009, recurentul a arătat că acțiunea nu este întemeiată, întrucât nu s-a

împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanță ca fiind de 6 luni.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Referitor la prescripția dreptului

la acțiune, raportat la cererea depusă de reclamantă în luna septembrie 2006,

Curtea constată că solicitarea recurentului este neîntemeiată.

În conținutul Legii nr. 21/1991 nu

este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată valorifica

dreptul la acțiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru nerezolvarea

petiției iar prin invocarea acesteia (a propriei culpe), reclamanții nu pot fi

sancționați prin considerarea ca prescrisă a acțiunii pe care au formulat-o în

justiție. De altfel, reclamanții au stăruit în demersul lor revenind cu o

cerere similară la data de 19 ianuarie 2009 iar răspunsul pârâtului în sensul

că reclamanții vor fi invitați prin poștă să depună cererile de redobândire a

cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a petițiilor formulate de intimați.

Prin răspunsurile și prin atitudinea

pârâtului s-a realizat restricționarea, fără temei legal, a dreptului

persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care țin de

organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău.

În speță este vorba de fixarea unui

termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care i-a fost refuzat reclamantei,

prin aceasta fiind vătămat în drepturile lui conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă Legea nr. 21/1991 nu

cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în intervalul căruia

pârâtul să soluționeze cererea reclamantei, nu înseamnă că ministerul poate

amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea cererilor reclamanților,

care tind să-și valorifice drepturile conferite de Legea nr. 21/1991.

Prin atitudinea sa recurentul a

încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din Legea nr. 396/2002

pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată la

Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte trebuie să

facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind

redobândirea cetățeniei.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în

conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile nr. 3084 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2010.