ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3862 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, a admis acțiunea reclamantei R.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, să primească cererea reclamantei și actele necesare redobândirii cetățeniei române. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția prescripției, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, acesta fiind exprimat la data de 24 aprilie 2009, iar sesizarea instanței a avut loc la data de 04 mai 2009, în cadrul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, a reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau redobândire a cetățeniei române, iar imposibilitatea de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004 invocată de pârât prin raportare la capacitatea limitată a Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române, nu poate fi primită, nefacându-se nici o probă în acest sens.

A mai constatat prima instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de înregistrare a cererilor, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la termenul general de 30 de zile stabilit în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și la „termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil. Î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a încunoștințat reclamanții că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut reclamantei realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român. În ce privește cererea formulată în anul 2009, recurentul a arătat că acțiunea nu este întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanță ca fiind de 6 luni.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică. În conținutul Legii nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru nerezolvarea petiției iar prin invocarea acesteia (a propriei culpe), reclamanta nu poate fi sancționată. De altfel, reclamanta au stăruit în demersul ei revenind cu o cerere similară la data de 24 aprilie 2009 iar răspunsul pârâtului în sensul că reclamanta va fi invitată prin poștă să depună cererea de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a petiției formulată de intimată.

Prin răspunsurile și prin atitudinea pârâtului s-a realizat restricționarea, fără temei legal, a dreptului persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău. În speță este vorba de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care le-a fost refuzat reclamanților, prin aceasta fiind vătămați în drepturile lor, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004. Chiar dacă Legea nr. 21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în intervalul căruia pârâtul să soluționeze cererea reclamantei, nu înseamnă că Ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea cererilor reclamanților, care tind să-și valorifice drepturile conferite de Legea nr. 21/1991.

Prin atitudinea sa recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind redobândirea cetățeniei. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței civile nr. 3862 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2010.