ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 894/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1286 din 25 martie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât,

a admis în parte cererea reclamantului B.S., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, obligând pârâtul să primească cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în termen de 6 luni de la

data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

A respins capătul de

cerere privind acordarea daunelor morale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția

prescripției, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că sesizarea

instanței a avut loc în cadrul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de la expirarea

termenului legal de soluționare a ultimei cereri, care a fost înregistrată în

luna noiembrie 2008.

Pe fondul cauzei, a

reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen în

care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare

sau redobândire a cetățeniei române, iar imposibilitatea de a respecta dispozițiile

Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004 invocată de pârât prin raportare la

capacitatea limitată a Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău de a

procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare privind acordarea

sau redobândirea cetățeniei române, nu poate fi primită, nefăcându-se nici o

probă în acest sens.

A mai constatat prima

instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de

înregistrare a cererilor, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin

raportare la termenul general de 30 de zile stabilit în Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și la „termenul rezonabil” statuat de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esențială a

dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces

echitabil.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu

este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a

încunoștințat reclamantul că cererea lui va fi rezolvată favorabil la momentul

în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni;

că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut reclamantei realizarea dreptului

legal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai

ales având în vedere faptul că Secția consulară există într-un teritoriu ce nu

se află sub suveranitatea statului român.

Recurentul a

reiterat, de asemenea, excepția prescrierii dreptului la acțiune față de

dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitor

la cererea formulată în luna octombrie 2006.

În ce privește

cererea formulată în anul 2008, recurentul a arătat că acțiunea nu este

întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanță

ca fiind de 6 luni.

Verificând cauza în

funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Referitor la

prescripția dreptului la acțiune, raportat la cererea depusă de reclamantă în

luna octombrie 2006, Curtea constată că solicitarea recurentului este

neîntemeiată.

În conținutul Legii

nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată

valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru

nerezolvarea petiției iar prin invocarea acesteia (a propriei culpe),

reclamantul nu poate fi sancționat prin considerarea ca prescrisă a acțiunii pe

care au formulat-o în justiție. De altfel, reclamantul a stăruit în demersul

lui revenind cu o cerere similară la data de 10 noiembrie 2008 iar răspunsul

pârâtului în sensul că reclamantul va fi invitat prin poștă să depună cererile

de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a petițiilor formulate

de intimați.

Prin răspunsurile și

prin atitudinea pârâtului s-a realizat restricționarea, fără temei legal, a

dreptului persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care țin

de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei

României la Chișinău.

În speță este vorba

de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care i-a fost

refuzat reclamantei, prin aceasta fiind vătămat în drepturile lui conform art.

1 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă Legea nr.

21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în

intervalul căruia pârâtul să soluționeze cererea reclamantei, nu înseamnă că

ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea

cererilor reclamanților, care tind să-și valorifice drepturile conferite de

Legea nr. 21/1991.

Prin atitudinea sa

recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din

Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei,

adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind redobândirea cetățeniei.

Pentru considerentele

expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de

casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

În baza art. 274 C.

proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatului 400 RON cheltuieli

de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva Sentinței civile nr. 1286

din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 RON -

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.