ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3979/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 2613 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la

acțiune și excepția netimbrării, invocate de pârât, a admis în parte acțiunea

reclamanților B.A. și B.Z., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, obligând pârâtul ca prin intermediul Ambasadei României la Chișinău să

primească cererea reclamanților și actele necesare cu privire la redobândirea

cetățeniei române, în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii

irevocabile a prezentei hotărâri.

A respins

în rest acțiunea.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția

prescripției, aceasta nu este întemeiată, având în vedere că reclamanții au

solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii de

redobândire a cetățeniei române, aceasta fiind formulată la data de 06.02.2009

în cadrul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Totodată a

reținut că reclamanții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de

timbru corelative capătului de cerere privind daunele morale.

Pe fondul

cauzei, a reținut prima instanță că, dispozițiile Legii cetățeniei române nr.

21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un

termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de

acordare sau redobândire a cetățeniei române, iar imposibilitatea de a respecta

dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004 invocată de pârât prin

raportare la capacitatea limitată a Secției Consulare a Ambasadei României din

Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile și actele doveditoare

privind acordarea sau redobândirea cetățeniei române, nu poate fi primită, nef

ă

cându-se

nici o probă în acest sens.

A mai

constatat prima instanță că, în lipsa unei dispoziții exprese referitoare la

termenul de înregistrare a cererilor, omisiunea legiuitorului poate fi

complinită prin raportare la termenul general de 30 de zile stabilit în Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și la „termenul rezonabil"

statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o

componentă esențială a dreptului prevăzut de art. 6 din Convenție, anume dreptul

la un proces echitabil.

În ceea ce

privește capătul de cerere privind acordarea de daune morale s-a apreciat că

reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral, admiterea acțiunii,

reprezentând o reparație morală.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz

nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a încunoștințat

reclamanții că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau

să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul

Afacerilor Externe a recunoscut reclamantei realizarea dreptului legal dar s-a

aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în

vedere faptul că Secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub

suveranitatea statului român.

În ce

privește cererea formulată în anul 2009, recurentul a arătat că acțiunea nu

este întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de

instanță ca fiind de 6 luni.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art.

304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

În

conținutul Legii nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care

petenții să-și poată valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte există

culpa pârâtului pentru nerezolvarea petiției iar prin invocarea acesteia (a

propriei culpe), reclamanții nu pot fi sancționați. De altfel, reclamanții au

stăruit în demersul lor revenind cu o cerere similară la data de 06 februarie 2009

iar răspunsul pârâtului în sensul că reclamanții vor fi invitați prin poștă să

depună cererile de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a

petițiilor formulate de intimați.

Prin

răspunsurile și prin atitudinea pârâtului s-a realizat restrictionarea, fără

temei legal, a dreptului persoanelor de a înregistra o cerere, pentru

considerentele care țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția

Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

În speță

este vorba de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care

le-a fost refuzat reclamanților, prin aceasta fiind vătămați în drepturile lor,

conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă

Legea nr. 21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen

în intervalul căruia pârâtul să soluționeze cererea reclamantei, nu înseamnă că

Ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea

cererilor reclamanților, care tind să-și valorifice drepturile conferite de

Legea nr. 21/1991.

Prin

atitudinea sa recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de

art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra

cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare

stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind redobândirea cetățeniei.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de

casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile

nr. 2613 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2010.