ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1860 din 12 mai 2010, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a a

dmis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a d

eclinat

competența

de soluționare a cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal în

favoarea Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că

reclamanta

se înscrie în categoria marilor contribuabili,

calitate stabilită prin Ordinul M.E.

F. nr. 1354/2007,

astfel că,

în

conformitate cu art. 209 alin. (1)

lit. b) din O.G. nr. 92/2003, organul competent să soluționeze contestația

era D.G.S.C. din cadrul A.N.A.

F., iar în speță

contestația a fost soluționată de D.G.F.P. Galați, fapt neobservat de

instanța de fond, astfel că Tribunalul Galați nu

era competent să soluționeze cauza ca primă instanță,

competența de

soluționare revenind Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 20

din 2011 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a

cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta SC Ș.N.D. SA Galați, în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galați și de A.N.V. – D.R.A.O.V.

Galați, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, în favoarea

Tribunalului Galați, secția contencios administrativ, a constatat existența

conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 8155/121/2008

la Tribunalul Galați, reclamanta SC Ș.N.D. SA Galați a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galați și A.N.V. – D.R.A.O.V. Galați,

anularea deciziei nr. 146 din 18 noiembrie 2008 și a procesului verbal de

control emis sub nr. 23635 din 05 septembrie 2008, prin care s-a stabilit o

creanță de 27.310 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări

de întârziere și penalități aferente.

Prin sentința civilă nr.

785 din 2 septembrie 2009 a fost respinsă ca nefondată contestația, iar împotriva

acestei sentințe civile a declarat recurs SC Ș.N.D. SA, invocând motive de

netemeinicie și nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 3, 7 și 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

Recurenta a afirmat

că din punct de vedere fiscal se înscrie în categoria marilor contribuabili,

astfel că în conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003

organul competent să soluționeze contestația era D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.,

iar calitatea de mare contribuabil a recurentei a fost stabilită prin Ordinul M.E.F.

nr. 1354/2007.

Recurenta a arătat că

în cauză contestația a fost soluționată de D.G.F.P. Galați, fapt neobservat de

instanța de fond, astfel că Tribunalul Galați nu era competent să soluționeze

cauza ca primă instanță, această competență revenind Curții de Apel Galați.

Prin decizia nr. 153

din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admis recursul declarat de

reclamanta SC Ș.N.D. SA împotriva sentinței nr. 785 din 23 iunie 2009,

pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8155/121/2008 și, în consecință,

s-a casat sentința comercială nr. 785 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Galați

și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că nu au

fost respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., respectiv

nemotivarea hotărârii.

Instanța de recurs,

în baza art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că în rejudecare va fi pusă

în discuție competența instanței în raport de modul de soluționare al

contestației în cadrul procedurii prealabile și de calitatea de mare

contribuabil a recurentei, cu luare în considerare și a practicii judiciare a Înaltei

Curți de Casație și Justiție concretizată în deciziile nr. 4873 din 14

decembrie 2007 și nr. 3775 din 5 octombrie 2007.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 3135/121/2010, iar prin sentința civilă nr. 1860/2010

a Tribunalului Galați s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Galați.

La termenul de

judecată din 25 ianuarie 2011, Curtea de apel a invocat excepția de

necompetență materială a acesteia, arătând că regula de drept comun în această

materie o constituie dispozițiunile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care

atribuie plenitudine de competență tribunalelor, iar art. 3 pct. 1 din același

cod, fixează competența curților de apel în primă instanță în privința

proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ privitoare la

actele autorităților și instituțiilor centrale.

S-a mai arătat de

către instanță că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă

obiectul acțiunii îl constituie impozite, taxe, etc., indiferent de organul

emitent, autoritate publică locală sau centrală, competența este atrasă de

pragul valoric de 500.000 lei, sub care litigiul va fi soluționat în fond de

tribunal și peste care de către secția de contencios administrativ și fiscal

din cadrul curții de apel.

Instanța a constatat

că, în speță, deoarece obiectul îl constituie accize și accesorii în sumă de

până la 500.000 lei, competența materială este atrasă de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, care fixează jurisdicția Tribunalului.

De asemenea, s-a

reținut că prin judecarea recursului, dacă se considera competentă material,

Curtea reținea cauza spre judecată, conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 158 alin. (3) din același cod, Curtea de Apel Galați a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați și,

constatând existența conflictului negativ de competență, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în

temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în

favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004,

modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de

contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței

instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al

actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului

administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte,

legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel).

Astfel fiind, având

în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ

fiscale precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte

competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu

criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât

cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 lei,

competența de soluționare în fond a litigiului aparține Tribunalului Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

În consecință,

având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC Ș.N.D. SA Galați și pe D.G.F.P. – A.N.A.F.

Galați și A.N.V. – D.R.A.O.V. Galați, în favoarea Tribunalului Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2011.