ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1860 din 12 mai 2010, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a d eclinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta se înscrie în categoria marilor contribuabili, calitate stabilită prin Ordinul M.E. F. nr. 1354/2007, astfel că, în conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003, organul competent să soluționeze contestația era D.G.S.C. din cadrul A.N.A. F., iar în speță contestația a fost soluționată de D.G.F.P. Galați, fapt neobservat de instanța de fond, astfel că Tribunalul Galați nu era competent să soluționeze cauza ca primă instanță, competența de soluționare revenind Curții de Apel Galați. Prin sentința nr. 20 din 2011 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta SC Ș.N.D. SA Galați, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galați și de A.N.V. – D.R.A.O.V. Galați, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 8155/121/2008 la Tribunalul Galați, reclamanta SC Ș.N.D. SA Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. – A.N.A.F. Galați și A.N.V. – D.R.A.O.V. Galați, anularea deciziei nr. 146 din 18 noiembrie 2008 și a procesului verbal de control emis sub nr. 23635 din 05 septembrie 2008, prin care s-a stabilit o creanță de 27.310 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări de întârziere și penalități aferente. Prin sentința civilă nr. 785 din 2 septembrie 2009 a fost respinsă ca nefondată contestația, iar împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs SC Ș.N.D. SA, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 3, 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta a afirmat că din punct de vedere fiscal se înscrie în categoria marilor contribuabili, astfel că în conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 organul competent să soluționeze contestația era D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., iar calitatea de mare contribuabil a recurentei a fost stabilită prin Ordinul M.E.F. nr. 1354/2007. Recurenta a arătat că în cauză contestația a fost soluționată de D.G.F.P. Galați, fapt neobservat de instanța de fond, astfel că Tribunalul Galați nu era competent să soluționeze cauza ca primă instanță, această competență revenind Curții de Apel Galați. Prin decizia nr. 153 din 04 februarie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admis recursul declarat de reclamanta SC Ș.N.D.

SA împotriva sentinței nr. 785 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8155/121/2008 și, în consecință, s-a casat sentința comercială nr. 785 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că nu au fost respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii. Instanța de recurs, în baza art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., a reținut că în rejudecare va fi pusă în discuție competența instanței în raport de modul de soluționare al contestației în cadrul procedurii prealabile și de calitatea de mare contribuabil a recurentei, cu luare în considerare și a practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție concretizată în deciziile nr. 4873 din 14 decembrie 2007 și nr. 3775 din 5 octombrie 2007. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3135/121/2010, iar prin sentința civilă nr. 1860/2010 a Tribunalului Galați s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. La termenul de judecată din 25 ianuarie 2011, Curtea de apel a invocat excepția de necompetență materială a acesteia, arătând că regula de drept comun în această materie o constituie dispozițiunile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., care atribuie plenitudine de competență tribunalelor, iar art. 3 pct. 1 din același cod, fixează competența curților de apel în primă instanță în privința proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ privitoare la actele autorităților și instituțiilor centrale. S-a mai arătat de către instanță că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă obiectul acțiunii îl constituie impozite, taxe, etc., indiferent de organul emitent, autoritate publică locală sau centrală, competența este atrasă de pragul valoric de 500.000 lei, sub care litigiul va fi soluționat în fond de tribunal și peste care de către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel.

Instanța a constatat că, în speță, deoarece obiectul îl constituie accize și accesorii în sumă de până la 500.000 lei, competența materială este atrasă de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care fixează jurisdicția Tribunalului. De asemenea, s-a reținut că prin judecarea recursului, dacă se considera competentă material, Curtea reținea cauza spre judecată, conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 158 alin. (3) din același cod, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați și, constatând existența conflictului negativ de competență, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc.

civ. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 lei, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC Ș.N.D. SA Galați și pe D.G.F.P. – A.N.A.F. Galați și A.N.V. – D.R.A.O.V. Galați, în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.