ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3307/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2009 și completată prin cererea depusă la termenul din 16 septembrie 2009, reclamanta Administrația Națională „Apele Române”, Direcția Apelor Buzău – Ialomița a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 363/2002, pentru pozițiile nr. 24,25 și 26 din Anexa nr. 22, la care au atestate în domeniul public al comunei Movila Miresii, județul Brăila bunuri de interes național și anume, Lacul Esna, Lacul Seaca și Lacul Luțul Alb. În motivarea acțiunii, sa arătat că lacurile indicate în cerere figurează în inventarul public al statului și se află în administrarea exclusivă a Administrației Naționale „Apele Române” Direcția Apelor Buzău Ialomița, situație juridică rezultată din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) cu art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996.

De asemenea, s-a mai arătat că la emiterea hotărârii de Guvern contestate nu au fost respectate prevederile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 213/1998 privind modul de constituire a dreptului de proprietate, deși dreptul de administrare al reclamantei este conform legii speciale și hotărârilor de guvern de atestare a inventarelor bunurilor din domeniul public. Curtea de Apel Ploiești a respins acțiunea ca tardivă , prin sentința nr. 161 din 7 octombrie 2009, reținând că, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de 1 an pentru formularea acțiunii se calculează la data publicării H.G. nr. 363/2002 în Monitorul Oficial al României, iar această publicare s-a realizat în M.Of.

al României, Partea I nr. 378 bis din 4 iunie 2002. Prin decizia nr. 1270 din 5 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române – Direcția Apelor Buzău – Ialomița împotriva sentinței nr. 161 din 7 octombrie 2009, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de recurs a reținut că excepția tardivității acțiunii a fost soluționată în mod greșit fără aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) din același text de lege, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului – verbal de conciliere, după caz.

În fond după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 195 din 22 septembrie 2010, prin care a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 363/2002 de atestare a domeniului public al județului Brăila, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brăila, respectiv pozițiile nr. 24, 25 și 26 din Anexa nr. 22. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea Guvernului nr. 363/2002, la pozițiile nr. 24, 25 și 26 din Anexa nr. 22, Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Movila Miresii au fost nelegal incluse Lacul Seaca, cu 108 ha, Lacul Esna, cu 221,50 ha și respectiv Lacul Lutul Alb, cu 357 ha.

În acest sens, s-a avut în vedere că, toate cele trei lacuri figurează în inventarul patrimoniului public al statului și se află în administrarea reclamantei A.N. „Apele Române” – Direcția Apelor Buzău - Ialomița, având Codul MF nr. 12292 și 63892 și fiind cuprinse în Anexa nr. 12 la H.G. nr. 1705/2006 și H.G. nr. 1437/2007. De asemenea, s-a avut în vedere că, potrivit listei anexă la Legea nr. 213/1998, pct. 1-3, domeniul public al statului este alcătuit din apele de suprafață, cu albiile lor minore, iar domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, iar pe fond , să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantă.

Recurentul a susținut că actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu respectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 și a dispozițiilor Legii nr. 24/2000, pe baza inventarelor bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, însușite de consiliile județene sau de consiliile locale. Raportat la prevederile legale susmenționate, recurentul a arătat că nu are decât competența de a atesta sau nu apartenența bunurilor la domeniul public de interes local sau județean, neavând abilitarea legală de a inventaria aceste bunuri sau de a interveni asupra inventarelor însușite prin hotărâri ale consiliilor locale sau județene. Recurentul a învederat că intimata - reclamantă a indicat în mod eronat obiectul acțiunii, contestând în realitate poziția 25 - Lacul Esna, în suprafață de 221,50 ha și poziția 26 – Lacul Lutul Alb.

Conform H.G. nr. 1705/2006, s-a arătat că ambele lacuri figurează în inventarul centralizat al bunurilor aparținând domeniului public al statului. Cu privire la Lacul Esna, s-a susținut că, față de decizia nr. 194 din 14 mai 1973 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Brăila, numai suprafața de 102 ha a trecut la stat, în cadrul fostei Întreprinderi Piscicole Brăila și în consecință, numai pentru această suprafață este îndreptățită intimata - reclamantă să solicite anularea parțială a H.G. nr. 363/2002. De altfel, cu adresa nr. 5109/2008 s-a arătat că, Primăria comunei Movila Miresei și-a exprimat acordul pentru modificarea poziției 25 din Anexa nr. 22, referitoare la Lacul Esna, în sensul reducerii la 119,50 ha a suprafeței care rămâne în domeniul public al comunei, precum și pentru abrogarea poziției 26 din aceeași anexă, unde figurează Lacul Lutul Alb.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin H.G. nr. 363/2002, Anexa nr. 22 – inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Movila Miresii, Județul Brăila a fost atestat domeniul public al comunei pentru bunurile de la poziția 23 - Lacul Seaca, cu o suprafață de 108 ha, la poziția 24 – Lacul Esna, cu o suprafață de 221,50 ha și la poziția 25 – Lacul Lutul Alb , cu o suprafață de 357 ha. Instanța de fond a constatat corect nelegalitatea acestui act administrativ, emis cu încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. III din Anexa Legii nr. 213/1998 și a celor cuprinse în Legea apelor nr. 107/1996, deoarece au fost incluse în domeniul public de interes local bunuri care prin natura lor și prin efectul legii , aparțin domeniului public al statului.

De altfel, recurentul a confirmat regimul juridic al acestor bunuri, care figurează în inventarul patrimoniului public al statului și se află în administrarea A.N. „Apele Române” Direcția Apelor Buzău – Ialomița, având codul MF nr. 112.292 și nr. 63892, fiind cuprinse în Anexa nr. 12 la H.G. nr. 1705/2006 și H.G. nr. 1437/2007. Apărările din recurs privind limitarea competenței recurentului numai la atestarea domeniului public și lipsa unor atribuții de verificare a inventarelor însușite de consiliile locale sau județene vor fi respinse ca nefondate în raport de prevederile H.G. nr. 555/2001 și ale H.G. nr. 561/2009, care reglementează procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documentare.

În procedura de elaborare și adoptare a actului administrativ contestat, recurentul nu a verificat documentația întocmită pentru atestarea domeniului public de interes local și din care rezulta cu evidență că, unitatea administrativ – teritorială, Comuna Movila Miresii, județul Brăila, nu a deținut în proprietate sau în folosință Lacul Seaca, Lacul Esna și Lacul Lutul Alb, bunuri care au fost nelegal incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, însușit prin Hotărârea nr. 23 din 26 aprilie 2001 a Consiliului local al comunei Movila Miresii.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat întemeiat nelegalitatea actului administrativ emis de recurent pentru atestarea domeniului public al comunei Movila Miresii numai în baza inventarului însușit de Consiliul local al acestei unități administrativ – teritoriale, fără a se verifica situația juridică a bunurilor și îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998 pentru stabilirea domeniului public de interes local și delimitarea corectă a acestuia de domeniul public de interes județean sau de interes național. Pentru aceleași considerente, se constată că sunt nefondate și susținerile din recurs privind apartenența la domeniul public al comunei Movila Miresii a suprafeței de 119,50 din Lacul Esna, pentru care nu s-au administrat probe concludente în dovedirea regimului juridic de proprietate publică.

Considerentele din cererea de recurs privind indicarea eronată a pozițiilor din Anexa nr. 22 pentru care s-a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 363/2002 nu reprezintă motive de recurs, conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și pot fi invocate pe calea unei cereri de rectificare, întemeiată pe dispozițiile art. 281 și următoarele C. proc. civ. Față de motivele care au fost expuse, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 195 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.