ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2017

Decizia nr. 742/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/42/2014 la data de 8 mai 2014, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Comunei Grădiștea, anularea pozițiilor nr. 23 și 24 din Anexa nr. 16 la H.G. nr. 363/2003 privind atestarea domeniului public al județului Brăila, al municipiului, orașelor și comunelor din județul Brăila, în ceea ce privește Balta Ciulnița și Balta Alba.

Prin Sentința civilă nr. 180 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, și Consiliul Local al comunei Grădiștea, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond a cauzei.

În esență, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată, întrucât data la care reclamanta a luat cunoștință este de data 6 noiembrie 2011, iar de la această dată se calculează termenul atât pentru plângerea prealabilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut că deși anexa 16 la H.G. nr. 363/2002 la 6 noiembrie 2013 a fost publicată în M. Of. nr. 378/bis din 4 iunie 2002, acest lucru nu asigură publicitatea necesară informării publicului.

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 iunie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lor în ședință publică.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 16 la H.G. nr. 363/2003 privind atestarea domeniului public al județului Brăila, al municipiului, orașelor și comunelor din județul Brăila, în ceea ce privește Balta Ciulnița și Balta Alba.

Instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii reținând că actul administrativ individual atacat - Anexa nr. 16 la H.G. nr. 363/2003 privind atestarea domeniului public al județului Brăila, al municipiului, orașelor și comunelor din județul Brăila, în ceea ce privește Balta Ciulnița și Balta Alba - a fost publicat în M. Of. al României nr. 378/bis/4.06.2002, iar instanța de contencios administrativ a fost sesizată la data de 8 mai 2014, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte reține că, deși prima instanță a stabilit în mod corect natura juridică a actului atacat, reținând că acesta este un act administrativ cu caracter individual, a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu specificul formalităților procedurale de aducere la cunoștință publică a acestuia.

În cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în M. Of., pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate.

Această interpretare, impusă de respectarea principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, se regăsește și în practica anterioară a Înaltei Curți (e.g. Decizia nr. 4060/2008, Decizia nr. 230/2009, Decizia nr. 3032/2012).

Astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, reclamanta a luat cunoștință de conținutul Anexei nr. 16 la H.G. nr. 363/2003 privind atestarea domeniului public al județului Brăila, al municipiului, orașelor și comunelor din județul Brăila, în ceea ce privește Balta Ciulnița și Balta Alba la data de 6 noiembrie 2013, conform adresei aflate la dosarul de fond.

Prin urmare, acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2014, a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

În consecință, Înalta Curte constată că soluția de respingere acțiunii ca fiind tardivă, fără a se mai păși la cercetarea fondului cauzei, este greșită, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate.

3.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să analizeze celelalte motive de nelegalitate invocate prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița împotriva Sentinței nr. 180 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL