ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial

Cluj prin sentința comercială nr. 6385 din 22 octombrie 2010 a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC C.T.M.C. SRL împotriva

pârâtei-reclamante SC T.I.M.C. SA în sensul că a obligat pârâta-reclamantă la

plata următoarelor sume:

a) 118.635,44 lei

reprezentând cheltuieli de judecată necuvenite acordate prin sentința

comercială nr. 5105 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial

Cluj în dosarul nr. 1353/1285/2008, modificată în sensul înlăturării obligației

reclamantei-pârâte de a plăti pârâtei-reclamante această sumă prin decizia

civilă nr. 65 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în același

dosar, executate silit la 19 ianuarie 2009 prin poprirea înființată în dosarul

execuțional nr. 178/2008 al BEJ M.B. pentru suma de 971.307,7 lei.

b) 13.002,76 lei

reprezentând daune interese moratorii în cuantum egal cu cel al dobânzii legale

calculate de la data de 19 ianuarie 2009, exclusiv, și până la data de 15

martie 2010, inclusiv.

c) daune interese

moratorii în cuantum egal cu cel al dobânzii legale în materie comercială,

calculate asupra debitului principal de 118.635,44 lei, începând cu data de 16

martie 2010 și până la data achitării integrale a debitului.

d) 1186,35 lei

reprezentând cota-parte din onorariul executorului judecătoresc M.B. aferentă

debitului principal de 118.635,44 lei, avansată de pârâta-reclamantă SC T.I.M.C.

SA și recuperată prin poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 178/2008

al BEJ M.B. pentru suma de 971.307,7 lei.

A mai fost admisă

excepția autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 5105 din 16

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 1353/1285/2008,

modificată în sensul înlăturării obligației reclamantei-pârâte de a plăti pârâtei-reclamante

suma de 118.635,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată necuvenite, prin

decizia civilă nr. 65 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în

același dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3277 din 9 decembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar, în ceea ce

privește pretențiile pârâtei-reclamante SC T.I.M.C. SA față de

reclamanta-pârâtă SC C.T.M.C. SRL, în cuantum de 176.657,92 lei, reprezentând

diferență de curs valutar.

S-a respins ca rămasă

lipsită de obiect, excepția prescripției dreptului pârâtei-reclamante SC T.I.M.C.

SA la acțiune în sens material pentru formularea petitului cererii

reconvenționale având ca obiect sume solicitate în temeiul contractului de

subantrepriză din 12 martie 2003.

S-a admis în parte

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC T.I.M.C. SA împotriva

reclamantei-pârâte SC C.T.M.C. SRL.

S-a stabilit în

sarcina reclamantei-pârâte SC C.T.M.C. SRL obligația de a plăti

pârâtei-reclamante suma de 81.422,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

(onorariu avocațial de succes) aferente recuperării sumei acordate prin

sentința comercială nr. 5105 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul

Comercial Cluj în dosarul nr. 1353/1285/2008, modificată prin decizia civilă

nr. 65 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă prin

decizia civilă nr. 3277 din 9 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Au mai fost respinse

ca neîntemeiate pretențiile suplimentare ale pârâtei reclamante față de

reclamanta-pârâtă până la concurența sumei de 213.636,29 lei reprezentând

diferența de onorariu achitată executorului judecătoresc și diferența de

onorariu avocațial.

Urmare a incidenței

autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești expuse anterior, au

fost respinse pretențiile suplimentare ale pârâtei reclamante față de

reclamanta pârâtă până la concurența sumei de 213.636,29 lei reprezentând

diferență de curs valutar.

Au fost compensate

obligațiile reciproce ale părților în limita sumei celei mai mici, de 81.422,82

lei.

În sarcina pârâtei

reclamante SC T.I.M.C. SA a fost stabilită obligația de a plăti

reclamantei-pârâte SC C.T.M.C. SRL suma de 4272,49 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată aferente cererii principale.

În sarcina

reclamantei pârâte SC C.T.M.C. SRL a fost stabilită obligația de a plăti

pârâtei-reclamante SC T.I.M.C. SA suma de 2244,19 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată aferente cererii reconvenționale.

În final au fost

compensate obligațiile reciproce ale părților obligând pârâta reclamantă SC T.I.M.C.

SA să plătească reclamantei pârâte SC C.T.M.C. SRL diferența de 2028,3 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul

declarat de pârâta SC T.I.M.C. SA și a respins apelul reclamantei SC C.T.M.C. SRL

împotriva sentinței comerciale nr. 6385 din 22 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins excepțiile

autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune, admițând

cererea reconvențională.

Pe cale de consecință

a obligat pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma

de 234.777,92 lei cu titlu de pretenții, fiind menținute dispozițiile hotărârii

cu privire la admiterea cererii principale.

Au fost compensate

obligațiile reciproce ale părților până la limita celei mai mici de 139.135,95

lei și obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale

suma de 183.376,19 lei.

Au mai fost

compensate și obligațiile reciproce ale părților reprezentând cheltuieli de

judecată până la concurența celei mai mici de 4272,49 lei și obligată pârâta

reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 1.616,04 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, s-a achiesat la statuările primei instanțe conform cărora de la data

pronunțării deciziei civile nr. 65 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr. 1353/1285/2008 pârâta reclamantă SC T.I.M.C. SA nu mai este

îndrituită să păstreze suma de 118.635,44 lei reprezentând diferența dintre

cheltuielile de judecată acordate inițial și cele stabilite ca fiindu-i

cuvenite de instanța de apel, plata efectuată silit fiind în realitate

nedatorată, temeiul juridic al cererii fiind evident art. 404

2

alin.

(3) C. proc. civ. și nu art. 994 C. proc. civ. cum eronat s-a menționat în

acțiunea civilă.

În speță excepția

autorității de lucru judecat a fost respinsă ca nefondată, obiectul cererii de

chemare în judecată constând în pretenția concretă a reclamantului iar cauza

acestuia fiind fundamentul pretenției formulate, astfel că obiectul celor două

cereri este diferit.

Nefondată a fost

găsită și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei

reconvenționale. Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 odată cu

stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul

la acțiune privind drepturile accesorii.

S-a achiesat în parte

și la modalitatea de soluționare de către prima instanță a pretențiilor

reclamantei reconvenționale, constatând că în mod corect aceasta a reținut că

sunt datorate cu titlu de onorariu avocațial suma de 81.422,82 lei precum și cu

titlu de onorariu al executoriului judecătoresc suma de 22.420 lei, având în

vedere faptul că prin contractul de executare silită nr. 178 din 23 decembrie

2008 SC T.I.M.C. SA și BEJ M.B. au convenit stabilirea onorariului executorului

judecătoresc fără a indica o sumă determinată sau determinabilă, menționând

doar conformitatea acestuia cu dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr.

2550/2006.

Împotriva deciziei

civile nr. 95 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC C.T.M.C.

SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate și a

sentinței dată în fond, în sensul admiterii excepțiilor invocate privind

prescripția dreptului material la acțiune a pârâtei reconvenționale și a celei

de autoritate de lucru judecat, iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată a

cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă reconvențional, fără

însă a fi precizat temeiul de drept al recursului.

S-a mai solicitat în

baza art. 300 cu aplicarea art. 403 alin. (3) C. proc. civ. suspendarea

deciziei recurate până la judecarea recursului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a expus în principal, că în mod greșit instanța de apel a

respins excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei reconvenționale,

întrucât cursul prescripției nu a fost întrerupt pentru suma solicitată prin

acțiunea reconvențională și numai pentru suma solicitată prin acțiunea obiect

al dosarului nr. 1353/1285/2008.

De asemenea trebuia

admisă și cea de-a doua excepție, respectiv a autorității de lucru judecat, iar

cheltuielile de judecată cerute de pârâta prin cererea reconvențională au fost

greșit admise.

Intimata-pârâtă SC T.I.M.C.

SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului

declarat de SC C.T.M.C. SRL, fiind aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc.

civ., precum și respingerea ca nefondat.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurentă, dar și a excepției nulității recursului invocată de

intimată, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a fi respinsă atât

excepția nulității recursului cât și recursul reclamantei, pentru următoarele

considerente.

Potrivit

reglementărilor cuprinse în art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul

dacă nu a fost motivat în temeiul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în

alin. (2), respectiv că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în discuția

părților.

Jurisprudența și

doctrina au evidențiat că sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în

situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când

recurentul nu indică nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., mărginindu-se să reia susținerile și apărările formulate în fazele

procesuale anterioare și a căror încadrare într-unul din motivele de casare

prevăzute de lege este imposibilă.

Întrucât în speță,

recurenta reclamantă SC C.T.M.C. SRL a adus critici efective deciziei dată în

apel, sub aspectul explicit al admiterii excepțiilor prescripției dreptului

material la acțiune al pârâtei reconvenționale și a autorității de lucru

judecat, apare cât se poate de evident că aceste critici pot fi încadrate

într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., care vizează situația când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din această

perspectivă nu se impune aplicarea regimului sancționar procedural circumscris

art. 306 C. proc. civ., acela al nulității recursului.

Apare cât se poate de

evident că pârâta SC T.I.M.C. SA a depus cererea reconvențională la data de 9

noiembrie 2009, împrejurare în care și-a precizat pretențiile pe care le are

față de reclamantă.

În materia

prescripției extinctive, la art. 1 alin. (1) este statornicit că dreptul la

acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost

exercitat în termenul prevăzut de lege.

Termenul de

prescripție extinctivă este definit ca fiind intervalul de timp înlăuntrul

căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere executarea

silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor, în

raporturile dintre părțile în litigiu operând termenul general de prescripție

de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Corect a apreciat

instanța de apel că dreptul la acțiune în sens material al reclamantei

reconvenționale pentru suma solicitată s-a născut doar la data efectuării

plății efective de către debitoarea sa, adică la 19 ianuarie 2009, acesta fiind

și momentul la care s-a putut cuantifica eventualul prejudiciu rezultat din

diferența de curs valutar.

Excepția autorității

de lucru judecat nu se regăsește în prezenta cauză.

Astfel, dispozițiile

art. 1201 C. civ. stabilesc că este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.

Prin prima cerere

care a făcut obiectul dosarului nr. 1353/1285/2005, SC T.I.M.C. SA a cerut

obligarea SC C.T.M.C. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 182.413

Euro calculată la cursul de schimb de la data facturării, iar prin a doua

cerere, respectiv actuala cerere reconvențională s-a cerut obligarea

reclamantei-pârâte la plata diferenței dintre suma ce reprezintă echivalentul

în lei a sumei de 182.413 Euro de la data plății și suma ce reprezintă

echivalentul în lei al sumei de 182.413 Euro de la data facturării. Mai mult,

în prima cauză dedusă judecății, instanța nu s-a pronunțat cu privire la

obligația de plată a diferenței de curs valutar, nefiind investită cu un

asemenea capăt de cerere.

Și problema

cheltuielilor de judecată se bucură de o justă soluționare, instanțele făcând

aplicarea integrală a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și anume că partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de

judecată, fiind probată cu înscrisuri suma de 81.422,82 lei.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimată

precum și respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC C.T.M.C.

SRL împotriva deciziei nr. 95 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga recurenta să plătească intimatei-pârâte SC T.I.M.C.

SA Cluj-Napoca suma de 9.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocat de intimată.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC C.T.M.C. SRL Negrești împotriva deciziei nr. 95 din

16 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Obligă recurenta să plătească

intimatei-pârâte SC T.I.M.C. SA Cluj-Napoca suma de 9300 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 ianuarie 2012.