ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1420/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești reclamanta H.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților obligarea la emiterea titlului de plată și la plata sumei de 250.000 lei reprezentând prima tranșă din măsurile recuperatorii în numerar ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urmă cu opt ani a formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și în urmă cu 3 ani a fost emisă Dispoziția Primăriei Ploiești nr. 7775/2005 prin care s-a stabilit dreptul său de a primi despăgubiri bănești pentru casa de locuit și terenul expropriate nelegal de către Statul Român.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată. Prin sentința nr. 85 din 11 mai 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția prematurității acțiunii și pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.E.M., obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 250.000 lei, reprezentând prima tranșă din măsurile reparatorii în numerar, cuvenite conform Legii nr. 20/2001. Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, Curtea a reținut că termenul de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, nu este de natură a determina prematuritatea introducerii acțiunii, având în vedere că reclamanta este, în posesia dispoziției nr. 7775 din 2 noiembrie 2005 a Primăriei Municipiului Ploiești de aproximativ patru ani.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut în esență că reclamanta are o vârstă înaintată de peste 80 de ani și suferă de diferite afecțiuni, iar încasarea efectivă a sumei solicitate reprezintă fără discuție o necesitate. In cazurile speciale și temeinice prevăzute de H.G. nr. 128/2008 se poate enumera și vârsta înaintată a reclamantei. Împotriva sentinței civile nr. 85 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei H.E.M. ca neîntemeiată.

Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală. Prin decizia nr. 4887 din 5 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca nefondat. S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 18 punctul 4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, introduse prin H.G.

nr. 128 din 6 februarie 2008, „în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18". Cu toate acestea, în condițiile art. 18 pct. 5 din aceleași norme metodologice, de asemenea introdus prin H.G.

nr. 128/2008, „prin derogare de la prevederile pct. 18.4, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc, dovedite prin înscrisuri), Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie". Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora constituie motive de revizuire, care să adauge la cele prevăzute de codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României republicată.

In motivarea cererii, revizuenta expune situația de fapt și motivele de recurs, cu care a fost învestită Înalta Curte, împotriva sentinței civile nr. 85 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești. In acest sens recurenta face o analiză a dispozițiilor cuprinse în legea internă aplicată de instanța de recurs apreciind că prevederile legale aplicate sunt contrare dispozițiilor comunitare și jurisprudenței europene în materie, astfel încât instanța era obligată să nu le aplice, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel principiul priorității. Cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă pentru următoarele considerente. Legiuitorul național al contenciosului administrativ a dorit să impună un remediu intern în cazurile în care s-a pronunțat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dar care încalcă principiul priorității dreptului comunitar.

Astfel în art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ a fost prevăzut un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv pronunțarea unei hotărâri rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar. Această nouă prevedere își găsește fundamentul atât în jurisprudența comunitară, cât și în prevederile constituționale, care constituie la nivel de principiu constituțional aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar. Această cale de atac nu deschide însă părții calea unui recurs la recurs, respectiv reluarea acelorași critici cu care a învestit instanța în decizia supusă revizuirii. Aceasta în condițiile în care motivele invocate nu privesc aplicarea dreptului comunitar și nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege „încălcarea priorității dreptului comunitar". Despre principiul priorității dreptului comunitar C.J.C.E.

a decis că acesta nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care potrivit art. 322 C. proc. civ. poate avea ca obiect numai hotărârile definitive precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul. Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie prin aplicarea unor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat. Din interpretarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. care se completează cu dispozițiile art. 21 alin. (2) ca urmare a aplicabilității art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, rezultă că pot fi obiect al revizuirii deciziile pronunțate în recurs atunci când evocă fondul, astfel că și sub acest aspect cererea de revizuire este inadmisibilă. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 4887 pronunțată la data de 5 noiembrie 2009, ca fiind inadmisibilă în raport de motivele invocate și hotărârea atacată cu această cale extraordinară de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 4887 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2010.