ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1420/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești

reclamanta H.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților

obligarea

la emiterea titlului de plată și la plata sumei de 250.000 lei

reprezentând prima tranșă din măsurile

recuperatorii în numerar ce i

se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că în urmă cu opt ani a

formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și

în urmă cu 3

ani a

fost emisă Dispoziția Primăriei Ploiești nr. 7775/2005 prin care s-a stabilit

dreptul său de a primi despăgubiri bănești pentru casa de locuit și terenul

expropriate nelegal de către Statul Român.

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

prematurității

introducerii cererii de

chemare în judecată.

Prin sentința nr. 85 din 11 mai

2009, Curtea de Apel Ploiești a

respins excepția prematurității acțiunii și pe fond a

admis în parte

acțiunea

formulată de reclamanta H.E.M., obligând

pârâta

să plătească reclamantei suma de 250.000 lei, reprezentând

prima tranșă din măsurile reparatorii în numerar,

cuvenite conform

Legii nr. 20/2001.

Cu privire la excepția prematurității introducerii

cererii de

chemare în judecată, Curtea a

reținut că termenul de 15 zile de la

existența

disponibilităților financiare, nu este de natură a determina

prematuritatea

introducerii acțiunii, având în vedere că reclamanta

este, în posesia dispoziției nr. 7775 din 2 noiembrie 2005 a Primăriei

Municipiului

Ploiești de aproximativ patru ani.

Pe fondul cauzei, Curtea a

reținut în esență că reclamanta are o

vârstă înaintată de peste 80 de ani și suferă de diferite

afecțiuni, iar

încasarea efectivă a

sumei solicitate reprezintă fără discuție o

necesitate.

In cazurile speciale și temeinice prevăzute de H.G. nr.

128/2008 se poate enumera și vârsta înaintată a

reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 85 din 11 mai 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta

Autoritatea Națională

pentru

Restituirea Proprietăților, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și

modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei

H.E.M. ca neîntemeiată.

Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că

sentința

pronunțată de prima instanță este

netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 4887 din 5 noiembrie 2009 Înalta

Curte de

Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins

recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca nefondat.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 18 punctul

4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, introduse prin H.G. nr. 128 din 6 februarie

2008, „în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția

pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de

conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor

îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele

necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18". Cu toate

acestea, în condițiile art. 18 pct. 5 din aceleași norme metodologice, de

asemenea introdus prin H.G. nr. 128/2008, „prin derogare de la prevederile pct.

18.4, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri

sociale etc, dovedite prin înscrisuri), Direcția pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de

conversie".

Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora

constituie motive de revizuire, care să adauge la cele prevăzute de codul de

procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.

148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României

republicată.

In motivarea cererii, revizuenta expune situația de

fapt și motivele de recurs, cu care a fost învestită Înalta Curte, împotriva

sentinței civile nr. 85 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești.

In acest sens recurenta face o analiză a

dispozițiilor cuprinse în legea internă aplicată de instanța de recurs

apreciind că prevederile legale aplicate sunt contrare dispozițiilor comunitare

și jurisprudenței europene în materie, astfel încât instanța era obligată să nu

le aplice, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel principiul priorității.

Cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi

respinsă pentru următoarele considerente.

Legiuitorul național al contenciosului administrativ

a dorit să impună un remediu intern în cazurile în care s-a pronunțat o

hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dar care încalcă principiul

priorității dreptului comunitar.

Astfel în art. 21 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ a

fost

prevăzut un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele

prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv

pronunțarea unei hotărâri rămase definitive și irevocabile prin încălcarea

principiului

priorității dreptului comunitar.

Această nouă prevedere își găsește fundamentul atât

în

jurisprudența comunitară, cât și în

prevederile constituționale, care constituie la nivel de principiu

constituțional aplicarea cu prioritate a

dreptului comunitar.

Această cale de atac nu

deschide însă părții calea unui recurs la

recurs,

respectiv reluarea acelorași critici cu care a învestit instanța

în decizia supusă revizuirii. Aceasta în

condițiile în care motivele invocate nu privesc aplicarea dreptului comunitar

și nu se încadrează

în ipoteza prevăzută de lege „încălcarea priorității

dreptului comunitar".

Despre principiul priorității dreptului comunitar

C.J.C.E. a decis că acesta nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture

aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de

lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar

fi reparată o încălcare

a dreptului

comunitar săvârșită prin hotărârea în cauză.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare care

potrivit art. 322 C. proc. civ. poate avea ca obiect

numai

hotărârile

definitive precum și hotărârile date de instanțele de recurs,

atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către

instanța de recurs presupune ca în

cadrul soluționării căii de atac, instanța de control

judiciar să facă o

analiză proprie a

probelor administrate în cauză, de natură să

conducă

la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de

instanța

de fond, fie prin aplicarea unor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) C.

proc. civ.

care se completează cu

dispozițiile art. 21 alin. (2) ca urmare a

aplicabilității art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ,

rezultă că pot fi obiect al revizuirii deciziile pronunțate

în recurs atunci când evocă fondul, astfel că și sub acest aspect cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității

conform

art. 137 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea

Națională pentru Restituirea

Proprietăților

împotriva Deciziei nr. 4887 pronunțată la data de 5

noiembrie 2009, ca fiind inadmisibilă în raport

de motivele invocate

și hotărârea

atacată cu această cale extraordinară de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de

Autoritatea

Națională pentru Restituirea

Proprietăților împotriva deciziei nr. 4887

din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 11 martie 2010.