ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6660/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, F.C. a contestat dispoziția nr. 14343 din 26 noiembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Iași. Prin sentința civilă nr. 605 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași, prin reprezentanții legali. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu a cumpărat imobilul, dobândind numai dreptul de folosință, stipulându-se și în înscrisul sub semnătură privată acest drept de folosință.

Împotriva sentinței civile nr. 605 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iași a formulat apel F.C Se critică sentința apelată pentru următoarele motive: Nu s-a avut în vedere că el a cumpărat terenul cu act sub semnătură privată, instanța confirmând indirect preluarea abuzivă a terenului prin expropriere; calitatea de proprietar este confirmată și prin dovada 10705/2003 a Direcției Finanțelor Publice Iași prin care se atestă plata impozitului aferent acestui teren până la data exproprierii și anume anul 1984; din actele depuse la dosar - referatul Primăriei nr. 5331 din 9 aprilie 2001, tabelul privind despăgubirile și adresa R.A.J.A.C. Iași nr. 25299/2006 rezultă că nici petentul și nici vânzătorii terenului nu au fost despăgubiți pentru teren.

Apelul formulat a fost respins deoarece: Apelantul F.C. a cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată imobilul din Iași. Terenul construit și neconstruit în suprafață de 823 mp a fost expropriat în baza Decretului nr. 239/1984, iar petentul F.C. a primit despăgubiri numai pentru construcție, în sumă de 13.181 lei. Înscrisul sub semnătură privată nu reprezintă un act juridic translativ de proprietate în sensul art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare corectă a Legii nr. 10/2001 și nu a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcții. S-a mai considerat că la data exproprierii în anul 1984, conform procesului-verbal din 17 noiembrie 1984 (pag.

5 dosar) și adresei de la R.A.J.A.C. Iași (pag. 15) s-a expropriat de la apelantul F.C. numai construcția, nu și terenul. Așa fiind, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 23 din H.G. nr. 250/2007 invocate de petent. În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat prin decizia nr. 150/2008 a Curții de Apel Iași. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a susținut următoarele critici de nelegalitate. Instanțele de judecată nu au analizat faptul că prin Decretul nr. 314 și nr. 239/1984 de expropriere s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra casei și terenului, el primind despăgubiri doar pentru imobilul „casă”.

Se consideră că în mod eronat instanțele de judecată au menținut dispoziția14343 din 26 noiembrie 2007 emisă de Primăria Iași prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 823 mp. Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al recursului său împotriva deciziei civile a Curții de Apel, susținerile sale ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamant urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

Dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr.10/2001 au fost în mod just interpretate de instanța de judecată. Conform art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora. Condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său dețineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat. În mod corect Curtea de Apel a statuat că reclamantul nu era proprietar al terenului, din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultând că la data exproprierii s-a expropriat doar imobilul „construcție”, nu și terenul solicitat.

Ambele instanțe de judecată au interpretat și aplicat în mod just dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007 în raport de care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii. În baza acestora dispoziții speciale, persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului teren la data trecerii în proprietatea statului. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.T.C. împotriva deciziei civile nr. 150 din 01 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.