ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 29 mai 2010

reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței de contencios administrativ să

constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean

de Securitate Tulcea, Serviciul 1, în 1984, sub numele conspirativ R., pentru

încadrarea informativă a angajaților din cadrul A.E.C.S. Tulcea.

A mai arătat

reclamantul că, în procesul atragerii la colaborare, a semnalat organelor de

securitate informații despre comentariile anticomuniste ale unor colegi de

serviciu.

În opinia

reclamantului, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art.

19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 705

din 1 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.P., prin care solicita

să se constate că acesta din urmă are calitatea de colaborator al Securității;

de asemenea, instanța de judecată a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocată de pârât.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale tinde să sancționeze lipsa de identitate între părțile

aflate în litigiu și cele care constituie subiectele raportului juridic de

drept material. În cauză, însă, nu există nici un raport juridic de drept

material între reclamant și pârât și prin urmare raționamentul juridic

construit de acesta din urmă în susținerea excepției este lipsit de fundament,

tocmai datorită naturii juridice sui generis a acțiunii întemeiată pe prevederile

O.U.G. nr. 24/2008. Într-o manieră mai puțin riguroasă, s-ar putea afirma că

tocmai calitatea procesuală a pârâtului reprezintă fondul procesului. Chiar

dacă din punct de vedere doctrinar o asemenea aserțiune ar părea o aberație

juridică, nu trebuie scăpat din vedere faptul că posibilitatea unei acțiuni în

constatare a unei anume calități este prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 și, deci,

posibilă din punct de vedere legal. Toate elementele legate de existența sau

inexistența unei relații între pârât și organele de Securitate constituie

aspecte de fond și trebuie analizate din această perspectivă.

Din analiza probelor

administrate pe fondul cauzei, se reține că notele informative depuse de

reclamant la dosar sunt semnate de o persoană cu pseudonimul ”R.”, însă nu

există nici un înscris din care să reiasă că pârâtul și-a asumat acest

pseudonim. Prin urmare, se constată că reclamantul nu a depus la dosar nici o

probă concludentă din care să reiasă că pârâtul ar îndeplini condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamantul.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul a arătat în esență următoarele:

- Consideră

recurentul că inexistența unor documente specifice acestui tip de dosar (raport

cu propunere de recrutare, raport privind modul în care a decurs recrutarea și

angajamentul) nu este relevantă pentru reținerea calității de colaborator.

Aceasta este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de

legiuitor, chiar în lipsa unei colaborări oficiale.

- Arată recurentul că

a depus în susținerea acțiunii înscrisuri olografe semnate de pârât cu numele conspirativ

și care se prezuma că aparține acestuia, fiind în sarcina pârâtului să

demonstreze contrariul.

Se arată că instanța dacă

avea dubii avea posibilitatea să dispună verificare de scripte sau efectuarea

unei expertize grafoscopice cu privire la stabilirea autorului înscrisurilor.

În mod greșit, se

arată că instanța de fond a înlăturat răspunsul S.R.I. din 4 mai 2007 – prin

care se arată că pârâtul P.C. nr. 3 februarie 1965 figurează cu dosarul fond

rețea nr. 6548/ Tulcea predat în anul 2005 la depozitul Popești Leordeni.

Se solicită admiterea

recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304

1

C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

apreciază că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „

colaborator

al Securității

- persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat

informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de

confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al

Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care

consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu

sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu

alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Recurentul

- reclamant a depus, ca înscrisuri doveditoare ale calității de colaborator

doar mapa anexă, dosarul personal lipsind.

În

Nota de constatare se arată că datele personale ale lui C.P. au fost extrase din

„Nota” existentă pe coperta IV a mapei anexă (unde data nașterii este

consemnată eronat ca 03 februarie 1961).

Din

notele informative depuse la dosarul cauzei, nu rezultă elemente care să ducă

la stabilirea identității pârâtului.

În

condițiile în care nu există un raport cu propunerea de recrutare, raport

privind modul în care a decurs recrutarea și angajamentul pârâtului, este

incertă identitatea „sursei R.”.

Nu

este utilă soluționării cauzei o verificare de cripte sau expertiză grafologică

dacă nu se coroborează cu probe concrete care să arate că există identitate

între pârât și „sursa R.”.

Nu

există nici o descriere a sursei R., dimpotrivă anul nașterii acestuia este trecut

greșit, ori când este mai veridic ceea ce afirmă organele Serviciul Român de

Informații, atunci când au făcut materialul sau relativ recent cu ocazia

verificărilor făcute la solicitarea C.N.S.A.S.

Toate

aceste neconcordanțe profită pârâtului care în acest context concret nu avea cum

să-și demonstreze lipsa de identitate cu sursa R. fiind un fapt negativ.

Reclamantul

- recurent avea sarcina probei în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ.

Așa

cum corect a reținut instanța fondului, reclamantul - recurent nu a dovedit

prin înscrisurile depuse, calitatea pârâtului de colaborator al securității

conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Lipsa

angajamentului și a celorlalte documente redactate de ofițeri superiori

referitoare la motivul și circumstanțelor recrutării nu exclud „de plano” o

colaborare cu organele securității, însă în speță înscrisurile depuse nu sunt concludente.

Față

de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței nr. 705 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.