ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7782/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 248/CM din 6

februarie 2009 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții T.D. și T.E. și a fost obligată pârâta S.C. P. S.A. București să

plătească acestora drepturile salariale suplimentare reprezentând primele

pentru Paște și Crăciun prevăzute de art. 168 alin. (1) din CCM la nivel de

unitate, pe anii 2005, 2006 și 2007, în raport de salariul de bază mediu pe

unitate, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și

bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS și șomaj), în funcție de perioada efectiv

lucrată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății

efective.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

La termenul de

judecată din data de 12 ianuarie 2010 recurenta-pârâtă S.C P. S.A. București

("OMV P." S.A.) a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, a art. 73 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 54/2003

a sindicatelor.

Recurenta a arătat că

aceste dispoziții sunt neconstituționale în sensul că încalcă anumite

dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16

alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin.

(1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2).

Referitor la excepția

de neconstituționalitate invocată de recurenta-pârâtă s-a arătat, în susținerea

acesteia, că în litigiul de față a fost chemată în judecată, în calitate de

angajator, pentru a se supune dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea

procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi, deși

obligațiile sale au fost negociate și asumate în urma negocierilor colective

purtate cu sindicatele în considerarea calității lor de unici parteneri de

dialog social pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel de

unitate.

S-a susținut că

dispozițiile legale menționate, indicate ca fiind neconstituționale, încalcă

atât articolele din Constituția României, cât și prevederile principiilor și

articolelor ce alcătuiesc blocul de constituționalitate român, respectiv

dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

A mai arătat

recurenta că există o diferență între regimul juridic al conflictelor de

interese și al conflictelor de drepturi, în cazul primelor conflicte parteneri

de dialog social fiind sindicatele, în timp ce în cazul conflictelor de

drepturi acestea nu au aproape niciun rol, ceea ce atrage imposibilitatea

unității de a le introduce în cadrul procesului demarat de salariați.

Prin încheierea

pronunțată la 02 februarie 2010 în dosar nr. R5126/120/2008, Curtea de Apel

Pitești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu

sunt întrunite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate

a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Aceasta, în

condițiile în care obiectul acțiunii l-a reprezentat pretenția de obligare a

pârâtei-recurente OMV P. S.A. la plata unor drepturi salariale către

reclamanți, iar sindicatul nu este parte în dosar.

Intenția declarată a

recurentei de a formula cerere împotriva sindicatului la un moment viitor nu

justifică o pretinsă legătură în soluționarea cauzei a textelor de lege

menționate.

Prin chiar susținerea

recurentei-pârâte se admite că interesul său este viitor, urmărindu-se ca prin

declararea ca neconstituționale a celor 4 dispoziții legale să poată fi atras

în proces sindicatul.

Față de această situație,

instanța a constatat că o eventuală declarare a neconstituționalității invocate

nu ar avea nicio înrâurire asupra soluționării unei cauze în care sindicatul nu

are calitatea de parte.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs S.C. "O.M.V. P." S.A., care în susținerea

nelegalității soluției a arătat că drepturile fundamentale ale acestei

societăți sunt obstrucționate din punct de vedere juridic prin menținerea în

activul legislativ a unor dispoziții care îngrădesc lărgirea cadrului procesual

prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității

procesuale de sine-stătătoare.

S-a pretins că sunt

întrunite în speță condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 vizând sesizarea

Curții Constituționale, fiind imperios necesară, pentru dezlegarea litigiului,

declararea neconstituționalității textelor cu privire la calitatea procesuală a

sindicatelor.

Aceasta, întrucât

prezentul litigiu este unul de muncă, în cadrul căruia recurenta este chemată

în judecată în calitate de angajator, fiind obligată să se supună dispozițiilor

care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor

de drepturi, deși obligațiile societății au fost negociate și asumate în urma

negocierilor colective purtate cu sindicatele.

S-a pretins de

asemenea, că prin neprimirea excepției de neconstituționalitate, recurentei îi

este îngrădit dreptul la un proces echitabil văzut prin exigențele art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că legiuitorul are obligația

de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere

al aplicabilității acestora, în sensul că trebuie să fie coerente.

Or, textele de lege

criticate pentru neconstituționalitate impun la nivel infraconstituțional o

diferențiere arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese și cele

de drepturi.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării recursului declarat de

pârâta S.C. OMV P. S.A. pentru lipsa părților, cererea fiind repusă pe rol la

data de 27 septembrie 2011.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 septembrie

2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta S.C. OMV P. S.A. împotriva încheierii de ședință

din 02 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.