ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7782/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7782/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 248/CM din 6
februarie 2009 a Tribunalului Argeș a fost admisă acțiunea formulată de
reclamanții T.D. și T.E. și a fost obligată pârâta S.C. P. S.A. București să
plătească acestora drepturile salariale suplimentare reprezentând primele
pentru Paște și Crăciun prevăzute de art. 168 alin. (1) din CCM la nivel de
unitate, pe anii 2005, 2006 și 2007, în raport de salariul de bază mediu pe
unitate, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și
bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS și șomaj), în funcție de perioada efectiv
lucrată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății
efective.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
La termenul de
judecată din data de 12 ianuarie 2010 recurenta-pârâtă S.C P. S.A. București
("OMV P." S.A.) a invocat excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 222 și art. 282 C. muncii, a art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă și a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 54/2003
a sindicatelor.
Recurenta a arătat că
aceste dispoziții sunt neconstituționale în sensul că încalcă anumite
dispoziții din Constituția României și anume, art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16
alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin.
(1), art. 41 alin. (5) și art. 53 alin. (1) și (2).
Referitor la excepția
de neconstituționalitate invocată de recurenta-pârâtă s-a arătat, în susținerea
acesteia, că în litigiul de față a fost chemată în judecată, în calitate de
angajator, pentru a se supune dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea
procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi, deși
obligațiile sale au fost negociate și asumate în urma negocierilor colective
purtate cu sindicatele în considerarea calității lor de unici parteneri de
dialog social pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel de
unitate.
S-a susținut că
dispozițiile legale menționate, indicate ca fiind neconstituționale, încalcă
atât articolele din Constituția României, cât și prevederile principiilor și
articolelor ce alcătuiesc blocul de constituționalitate român, respectiv
dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
A mai arătat
recurenta că există o diferență între regimul juridic al conflictelor de
interese și al conflictelor de drepturi, în cazul primelor conflicte parteneri
de dialog social fiind sindicatele, în timp ce în cazul conflictelor de
drepturi acestea nu au aproape niciun rol, ceea ce atrage imposibilitatea
unității de a le introduce în cadrul procesului demarat de salariați.
Prin încheierea
pronunțată la 02 februarie 2010 în dosar nr. R5126/120/2008, Curtea de Apel
Pitești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu
sunt întrunite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate
a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Aceasta, în
condițiile în care obiectul acțiunii l-a reprezentat pretenția de obligare a
pârâtei-recurente OMV P. S.A. la plata unor drepturi salariale către
reclamanți, iar sindicatul nu este parte în dosar.
Intenția declarată a
recurentei de a formula cerere împotriva sindicatului la un moment viitor nu
justifică o pretinsă legătură în soluționarea cauzei a textelor de lege
menționate.
Prin chiar susținerea
recurentei-pârâte se admite că interesul său este viitor, urmărindu-se ca prin
declararea ca neconstituționale a celor 4 dispoziții legale să poată fi atras
în proces sindicatul.
Față de această situație,
instanța a constatat că o eventuală declarare a neconstituționalității invocate
nu ar avea nicio înrâurire asupra soluționării unei cauze în care sindicatul nu
are calitatea de parte.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs S.C. "O.M.V. P." S.A., care în susținerea
nelegalității soluției a arătat că drepturile fundamentale ale acestei
societăți sunt obstrucționate din punct de vedere juridic prin menținerea în
activul legislativ a unor dispoziții care îngrădesc lărgirea cadrului procesual
prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității
procesuale de sine-stătătoare.
S-a pretins că sunt
întrunite în speță condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 vizând sesizarea
Curții Constituționale, fiind imperios necesară, pentru dezlegarea litigiului,
declararea neconstituționalității textelor cu privire la calitatea procesuală a
sindicatelor.
Aceasta, întrucât
prezentul litigiu este unul de muncă, în cadrul căruia recurenta este chemată
în judecată în calitate de angajator, fiind obligată să se supună dispozițiilor
care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în rezolvarea conflictelor
de drepturi, deși obligațiile societății au fost negociate și asumate în urma
negocierilor colective purtate cu sindicatele.
S-a pretins de
asemenea, că prin neprimirea excepției de neconstituționalitate, recurentei îi
este îngrădit dreptul la un proces echitabil văzut prin exigențele art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că legiuitorul are obligația
de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere
al aplicabilității acestora, în sensul că trebuie să fie coerente.
Or, textele de lege
criticate pentru neconstituționalitate impun la nivel infraconstituțional o
diferențiere arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese și cele
de drepturi.
Înalta Curte de
Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării recursului declarat de
pârâta S.C. OMV P. S.A. pentru lipsa părților, cererea fiind repusă pe rol la
data de 27 septembrie 2011.
Potrivit art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Altfel spus,
perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un
act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de
diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau
posibilitatea să o facă.
Aceasta este și
situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 16 septembrie
2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi
săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
Reținând, așadar,
întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.
proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,
perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.
civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte
urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost
învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de pârâta S.C. OMV P. S.A. împotriva încheierii de ședință
din 02 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 noiembrie 2011.