ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3632/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 iunie 2010, reclamanta SC H. SRL Dolj a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziilor nr. 25 din 4 martie 2009 și nr. 33440 din 18 septembrie 2009 și exonerarea societății de plata obligațiilor fiscale în valoare de 583.504 lei cu titlu de TVA suplimentar, cu majorările și penalitățile aferente. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele de control au stabilit în mod eronat că la calcularea valorii în vamă a bunurilor importate în perioada noiembrie 2005 – martie 2006 - software pe suporturi informatice – nu a fost luată în considerare și contravaloarea soft-ului, ci doar a suportului CD-ROM.

S-a precizat de către reclamantă că la stabilirea ulterioară a obligațiilor reprezentând TVA suplimentar, pârâtele nu au avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 368/1998 a Direcției Generale a Vămilor prin care s-a lămurit conținutul noțiunii de valoare în vamă referitor la importul de software, în sensul că se are în vedere doar costul ori valoarea suportului informatic propriu-zis. Reclamanta a mai arătat că pârâtele au făcut aplicarea deciziei nr. 7/2006 a Comisiei f iscale c entrale care însă nu era incidentă, intrând în vigoare după data când au avut loc importurile, respectiv după publicarea ei în M.Of. nr. 1043 din 29 decembrie 2006. Prin sentința nr. 443 din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative contestate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la momentul înregistrării declarațiilor vamale de import erau în vigoare atât Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal - și norma interpretativă în materie de TVA cuprinsă în decizia nr. 7/2006, cât și decizia nr. 368/1998 a Direcției Generale a Vămilor. Întrucât cele două norme referitoare la determinarea valorii în vamă în cazul importului de software pe suporturi informatice sunt discordante, instanța de fond a constatat că în cauză au prioritate reglementările internaționale, respectiv decizia 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă, constituit în baza art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (G.A.T.T.), ratificat prin Legea nr. 133/1994.

În acest sens, instanța a constatat că societatea reclamantă nu datorează TVA și pentru componenta de soft a mărfurilor importate, obligațiile stabilite nefiind datorate. Împotriva sentinței au declarat recurs, pe de o parte, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj cât și, pe de altă parte, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.

Astfel, pârâtele au învederat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale în materie de TVA, pentru cele două importuri de software pe suporturi informatice ce au avut loc în noiembrie 2005 și respectiv, martie 2006. În acest sens, s-a arătat că organele ce au efectuat controlul ulterior în materie de taxă pe valoarea adăugată au aplicat corect dispozițiile Codului fiscal - Legea nr. 571/2003 - potrivit cărora constituie operațiune impozabilă importul de bunuri, baza de impozitare fiind reprezentată de valoarea în vamă a bunurilor, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe. Pârâtele au precizat că norma aplicabilă în cauză este cuprinsă în decizia nr. 7/2006 a Comisiei c entrale f iscale, care a explicitat importul de software pe suporturi informatice, în sensul că acesta se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

Decizia fiind dată, în explicitarea unor texte din Codul fiscal, s-a arătat de către pârâte că actul se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 571/2003, fără a se considera că ar retroactiva. Referitor la decizia nr. 368/1998 a Direcției Generale a Vămilor, pârâtele au menționat că aceasta nu este aplicabilă, în raport de dispozițiile ce reglementează baza de impozitare pentru TVA cuprinse în Codul fiscal, act normativ de rang superior, care prevede în art. 1 alin. (3) că, în materie fiscală, dispozițiile sale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea, aplicându-se cele din Codul fiscal. În consecință, au arătat pârâții, pentru stabilirea TVA în vamă aferentă importului de software pe suporturi informatice, la valoarea în vamă se adaugă și valoarea softului, astfel încât actele administrative atacate au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale incidente.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că, în cauză, reclamanta beneficiază de reglementările internaționale, ca fiind mai favorabile, respectiv de dispozițiile deciziei nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare în vamă, aprobată prin decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 368/1998, normă potrivit căreia valoarea în vamă a suporturilor informatice, în raport de care se calculează TVA, nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau instrucțiunilor pe care le conțin.

La data efectuării celor două importuri era în vigoare Legea nr. 571/2003 care prevede la art. 1 alin. (3) că, în materie fiscală, dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile codului. Or, în cauză, stabilirea diferențelor de TVA s-a făcut în baza Codului fiscal care prevede la art. 126 că sunt impozabile operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri, precum și importul de bunuri efectuat în România. În art. 128 din același cod se prevede că este considerat livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar, iar în normele metodologice de aplicare a acestui text de lege, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, se stipulează că furnizarea de programe informatice standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date constituie livrare de bunuri, programele informatice standard reprezentând orice software care conține date preînregistrate, este comercializat ca atare și, după instalare, poate fi utilizat în mod independent în formatul standard. Decizia nr. 7/2006 a Comisiei c entrale f iscale a explicitat înțelesul art. 128, art. 129 și art. 131 C. fisc., în sensul că importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri din punctul de vedere al TVA.

Întrucât decizia susmenționată nu are caracter de sine stătător, nu se poate susține că, prin aplicarea ei, ar retroactiva, prevederile citate făcând corp comun cu legea în baza căreia a fost dată, respectiv Codul fiscal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. În acest sens, art. 10 alin. (1) din OMF nr. 877/2005 privind constituirea și atribuțiile Comisiei centrale fiscale dispune că soluțiile unitare adoptate sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date. În consecință, Curtea reține că recalcularea datoriei vamale cu titlu de TVA s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, astfel încât soluția instanței de fond prin care s-a dispus anularea actelor administrative contestate, este nelegală și netemeinică.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 443 din 1 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC H. SRL Dolj, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.