ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta J.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.M., A.N.F.P., I.T.M.

Brăila și C.N.C.D., încadrarea sa în funcția de inspector de muncă clasa 1 grad

superior I, plata diferențelor de salariu potrivit acestei încadrări, plata

diferențelor cu titlu de prime de vacanță și a celorlalte stimulente

corespunzătoare aceleiași încadrări.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că modalitatea de reglementare privind

promovarea funcționarilor publici este diferită fața de cei care abia intră în

acest corp, pentru cei din urmă încadrarea putându-se face ținându-se cont

numai de vechimea în specialitatea studiilor superioare pe care o au, or,

apreciază că o asemenea reglementare, este una discriminatorie, întrucât

persoane care au aceleași atribuții și care își desfășoară activitatea în

cadrul aceluiași compartiment beneficiază de încadrări diferite; O asemenea

încadrare constituie, în opinia sa, o diferență de tratament făcută de stat

între persoane aflate în situații similare, o discriminare între categorii

egale de funcționari publici care pentru muncă egală trebuie să primească un

salariu egal.

Prin întâmpinările

formulate, pârâtele A.N.F.P., I.T.M. și C.N.C.D. au invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, întrucât nu au avut raporturi de muncă cu

reclamanta, consiliul susținând că nu poate avea calitatea de pârât, și prin

prisma reglementărilor O.G. nr. 137/2000.

Pârâta I.T.M. Brăila,

prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acțiunii motivat

de faptul că încadrarea reclamantei s-a făcut în mod legal, respectându-se

prevederile art. 2 și 3 ale O.G. nr. 6/2007 cu privire la ocuparea postului

prin concurs și la acordarea corespunzătoare a drepturilor salariale.

de apel

Prin sentința nr. 127

din 5 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta J.N. în

contradictoriu I.T.M. Brăila și pentru lipsa calității procesuale pasive față

de pârâții I.M., A.N.F.P., și C.N.C.D.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la

excepțiile invocate de către pârâții A.N.F.P., I.M. și C.N.C.D., prima instanță

a reținut că între reclamantă și aceste autorități nu există niciun raport

juridic în temeiul căruia să stea în proces.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a reținut că încadrarea reclamantei în postul ocupat s-a

făcut prin concurs, iar salarizarea acesteia a respectat dispozițiile de

principiu ale art. 3 din O.G. nr. 6/2007, aceasta criticând de fapt situația

discriminatorie în privința prevederilor legale, pretins mai favorabile pentru

funcționarii angajați prin concurs din afara sistemului.

În ceea ce privește susținerile

reclamantei în legătură cu discriminarea invocată în privința promovării și

salarizării, judecătorul fondului a constatat că acestea nu fac obiectul de

cercetare al instanțelor judecătorești, nefiind aplicabile nici dispozițiile de

principiu ale O.G. nr. 137/2000, pentru că în privința intimaților nu se pune

problema unei discriminări, deoarece salarizarea lor este reglementată prin

O.G. nr. 38/2003, act normativ derogatoriu de la dispozițiile privind

salarizarea personalului contractual și al celui care ocupă funcții de

demnitate publică.

Cum

drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru

situația promovării sale din interiorul sistemului, iar în privința acestora

reglementările, deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații

distincte, judecătorul fondului a considerat că în privința reclamantei nu se

poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel, reclamanta J.N. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304

pct. 9 și dispozițiile cu caracter general ale art. 304

1

C. proc.

civ.

Recurenta-reclamantă

nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, expunând situația

de fapt cu care a sesizat instanța de contencios administrativ și arată că în

mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deși pretențiile reclamantei se

justifică pe invocarea încălcării principiilor nediscriminării și al egalității

de tratament în salarizare care implică recunoașterea acelorași obiective și

elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație

comparabilă.

Un motiv distinct

vizează greșita admitere a excepțiilor lipsei calității procesual pasive a

intimaților I.T.M., A.N.F.P., C.N.C.D.,

fără a se ține cont de atribuțiile care le sunt date prin

acte normative acestora și care le creează

obligații în managementul funcțiilor și funcționarilor publici și în elaborarea

proiectului de buget.

intimaților

Prin întâmpinările

depuse la dosar, intimatele I.T.M. și A.N.F.P. au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Apărările comune au

fost grupate de intimate în două categorii, vizând, pe de o parte motive de

respingere pe excepție și, pe de altă parte, apărări de fond.

În prima categorie,

intimatele au reiterat excepțiile lipsei calității procesual pasive, care au

fost admise de prima instanță, apreciind din acest punct de vedere că soluția

instanței de fond este corectă.

Intimata A.N.F.P. a

invocat excepția nulității recursului prin care, deși se invocă prevederile art.

304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., în fapt nu prezintă niciun aspect

de nelegalitate raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și

la hotărârea instanței de fond pronunțată în prezenta cauză, precum și excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ.

Pe fondul cauzei,

intimatele au insistat asupra faptului că în conformitate cu prevederile legale

în vigoare funcționarii publici pot promova într-un grad profesional superior

pe bază de examen sau concurs, în limita funcțiilor publice rezervate

promovării din planul de ocupare a funcțiilor publice și în limita fondurilor

bugetare și cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 64 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999, iar recurenta - reclamantă, care a fost numită în

funcția de inspector de muncă clasa 1, gradul profesional principal, treapta 3

de salarizare, la data de 15 mai 2009, nu îndeplinește nici în prezent

condițiile de vechime impuse de lege pentru promovarea în grad profesional.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este legală.

și de drept relevante

Analizând cu

prioritate condițiile învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte

constată că nu este cazul să aplice sancțiunea extremă a nulității căii de atac

prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât din expunerea

prezentată de autoarea recursului au putut fi totuși decelate critici la adresa

hotărârii primei instanțe, după cum s-a arătat la pct. 1.4 din decizie.

Reclamanta J.N. a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul de soluționare

a cererii sale de încadrare în postul de inspector clasa I, grad superior, prin

transformarea postului pe care îl deține în prezent în cadrul I.T.M. – Brăila,

cu plata diferențelor salariale aferente.

Din interpretarea

logico-sistematică a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul în care acțiunea

are ca obiect refuzul de soluționare a unei cereri, astfel că instanța de fond

a fost sesizată cu respectarea condițiilor de exercitare a dreptului la

acțiune.

Referitor la soluția

primei instanțe prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesual

pasive a intimaților – pârâți, M.M.F.P.S. – I.T.M., A.N.F.P. și C.N.C.D.,

Înalta Curte constată că este corectă în condițiile în care

recurenta-reclamantă este funcționar public în cadrul I.T.M. Brăila, autoritate

publică căreia i s-a adresat cu cererea nr. 11067 din 24 septembrie 2009, prin

care a solicitat revizuirea modalității de încadrare în funcția publică și în

raport de care a invocat refuzul presupus nejustificat de a da curs promovării în

varianta propusă.

Legitimarea procesuală

pasivă în cadrul litigiilor de contencios administrativ este subsumată

dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, care arată că persoana

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate

publică se poate adresa instanței de contencios administrativ or, în cauză

recurenta-reclamantă nu poate invoca refuzul acestor autorități în soluționarea

cererii în lipsa unor raporturi de muncă cu aceste pârâte sau a anumitor

competențe pentru organizarea promovării în grad profesional așa cum s-a

solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește

fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că în cauză nu

rezultă că autoritatea pârâtă și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de

apreciere referitor la încadrarea recurentei-reclamante în funcția de inspector

de muncă clasa I, grad superior I, prin raportare la condițiile prevăzute prin

actele normative incidente în materie, la data

introducerii acțiunii, în

baza cărora s-a tăcut promovarea

funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Starului

funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 611/2008

pentru aprobarea normelor privind

organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu

modificările

și completările ulterioare, precum și O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de

reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici până la mirarea în

vigoare a legii

privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor

publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici

în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare.

Dimpotrivă, I.

t

.

m

.

Brăila, a comunicat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și

H.G. nr. 611/2008, funcționarul public poate promova în funcția publică prin

concurs sau examen, organizat anual de autoritatea sau instituția publică.

Astfel, potrivit art.

65 alin.

(1)

din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările

ulterioare: „concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se

organizează de autoritatea sau instituția publică, în limita funcțiilor publice

rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate”.

În ceea ce privește

aplicarea principiului nediscriminării, potrivit normelor interne și convenționale

invocate de recurenta-reclamantă, așa cum au fost interpretate în jurisprudența

constată a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge

sau comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cum drepturile

salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situația

promovării sale din interiorul sistemului iar în privința acestora reglementările,

deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații distincte, în mod

corect curtea apreciază că în privința sa nu se poate aprecia că ar opera un

act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000.

De vreme ce

recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute prin actele normative menționate,

nu se poate vorbi de discriminare între funcționarii publici,  în înțelesul pe

care art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000 îl dă noțiunii de discriminare și nu

poate promova în funcția publică de execuție solicitată decât cu respectarea

condițiilor impuse de textele normative specifice acestei funcții.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul de față, ca nefondat, în temeiul art.

312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de J.N. împotriva sentinței nr. 127 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.