ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2011

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.M., A.N.F.P., I.T.M. Brăila și C.N.C.D., încadrarea sa în funcția de inspector de muncă clasa 1 grad superior I, plata diferențelor de salariu potrivit acestei încadrări, plata diferențelor cu titlu de prime de vacanță și a celorlalte stimulente corespunzătoare aceleiași încadrări. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că modalitatea de reglementare privind promovarea funcționarilor publici este diferită fața de cei care abia intră în acest corp, pentru cei din urmă încadrarea putându-se face ținându-se cont numai de vechimea în specialitatea studiilor superioare pe care o au, or, apreciază că o asemenea reglementare, este una discriminatorie, întrucât persoane care au aceleași atribuții și care își desfășoară activitatea în cadrul aceluiași compartiment beneficiază de încadrări diferite; O asemenea încadrare constituie, în opinia sa, o diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații similare, o discriminare între categorii egale de funcționari publici care pentru muncă egală trebuie să primească un salariu egal. Prin întâmpinările formulate, pârâtele A.N.F.P., I.T.M. și C.N.C.D. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu au avut raporturi de muncă cu reclamanta, consiliul susținând că nu poate avea calitatea de pârât, și prin prisma reglementărilor O.G. nr. 137/2000. Pârâta I.T.M. Brăila, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că încadrarea reclamantei s-a făcut în mod legal, respectându-se prevederile art. 2 și 3 ale O.G. nr. 6/2007 cu privire la ocuparea postului prin concurs și la acordarea corespunzătoare a drepturilor salariale.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 127 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta J.N. în contradictoriu I.T.M. Brăila și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții I.M., A.N.F.P., și C.N.C.D.

Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepțiile invocate de către pârâții A.N.F.P., I.M. și C.N.C.D., prima instanță a reținut că între reclamantă și aceste autorități nu există niciun raport juridic în temeiul căruia să stea în proces. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că încadrarea reclamantei în postul ocupat s-a făcut prin concurs, iar salarizarea acesteia a respectat dispozițiile de principiu ale art. 3 din O.G. nr. 6/2007, aceasta criticând de fapt situația discriminatorie în privința prevederilor legale, pretins mai favorabile pentru funcționarii angajați prin concurs din afara sistemului. În ceea ce privește susținerile reclamantei în legătură cu discriminarea invocată în privința promovării și salarizării, judecătorul fondului a constatat că acestea nu fac obiectul de cercetare al instanțelor judecătorești, nefiind aplicabile nici dispozițiile de principiu ale O.G. nr. 137/2000, pentru că în privința intimaților nu se pune problema unei discriminări, deoarece salarizarea lor este reglementată prin O.G. nr. 38/2003, act normativ derogatoriu de la dispozițiile privind salarizarea personalului contractual și al celui care ocupă funcții de demnitate publică. Cum drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situația promovării sale din interiorul sistemului, iar în privința acestora reglementările, deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații distincte, judecătorul fondului a considerat că în privința reclamantei nu se poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000.

Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de apel, reclamanta J.N. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și dispozițiile cu caracter general ale art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, expunând situația de fapt cu care a sesizat instanța de contencios administrativ și arată că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deși pretențiile reclamantei se justifică pe invocarea încălcării principiilor nediscriminării și al egalității de tratament în salarizare care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație comparabilă. Un motiv distinct vizează greșita admitere a excepțiilor lipsei calității procesual pasive a intimaților I.T.M., A.N.F.P., C.N.C.D., fără a se ține cont de atribuțiile care le sunt date prin acte normative acestora și care le creează obligații în managementul funcțiilor și funcționarilor publici și în elaborarea proiectului de buget.

Apărările intimaților Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele I.T.M. și A.N.F.P. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Apărările comune au fost grupate de intimate în două categorii, vizând, pe de o parte motive de respingere pe excepție și, pe de altă parte, apărări de fond. În prima categorie, intimatele au reiterat excepțiile lipsei calității procesual pasive, care au fost admise de prima instanță, apreciind din acest punct de vedere că soluția instanței de fond este corectă. Intimata A.N.F.P. a invocat excepția nulității recursului prin care, deși se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., în fapt nu prezintă niciun aspect de nelegalitate raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și la hotărârea instanței de fond pronunțată în prezenta cauză, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei, intimatele au insistat asupra faptului că în conformitate cu prevederile legale în vigoare funcționarii publici pot promova într-un grad profesional superior pe bază de examen sau concurs, în limita funcțiilor publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcțiilor publice și în limita fondurilor bugetare și cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar recurenta - reclamantă, care a fost numită în funcția de inspector de muncă clasa 1, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare, la data de 15 mai 2009, nu îndeplinește nici în prezent condițiile de vechime impuse de lege pentru promovarea în grad profesional. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate condițiile învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că nu este cazul să aplice sancțiunea extremă a nulității căii de atac prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât din expunerea prezentată de autoarea recursului au putut fi totuși decelate critici la adresa hotărârii primei instanțe, după cum s-a arătat la pct. 1.4 din decizie. Reclamanta J.N. a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul de soluționare a cererii sale de încadrare în postul de inspector clasa I, grad superior, prin transformarea postului pe care îl deține în prezent în cadrul I.T.M. – Brăila, cu plata diferențelor salariale aferente. Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul în care acțiunea are ca obiect refuzul de soluționare a unei cereri, astfel că instanța de fond a fost sesizată cu respectarea condițiilor de exercitare a dreptului la acțiune. Referitor la soluția primei instanțe prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților – pârâți, M.M.F.P.S. – I.T.M., A.N.F.P. și C.N.C.D., Înalta Curte constată că este corectă în condițiile în care recurenta-reclamantă este funcționar public în cadrul I.T.M. Brăila, autoritate publică căreia i s-a adresat cu cererea nr. 11067 din 24 septembrie 2009, prin care a solicitat revizuirea modalității de încadrare în funcția publică și în raport de care a invocat refuzul presupus nejustificat de a da curs promovării în varianta propusă. Legitimarea procesuală pasivă în cadrul litigiilor de contencios administrativ este subsumată dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, care arată că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică se poate adresa instanței de contencios administrativ or, în cauză recurenta-reclamantă nu poate invoca refuzul acestor autorități în soluționarea cererii în lipsa unor raporturi de muncă cu aceste pârâte sau a anumitor competențe pentru organizarea promovării în grad profesional așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că în cauză nu rezultă că autoritatea pârâtă și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de apreciere referitor la încadrarea recurentei-reclamante în funcția de inspector de muncă clasa I, grad superior I, prin raportare la condițiile prevăzute prin actele normative incidente în materie, la data introducerii acțiunii, în baza cărora s-a tăcut promovarea funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Starului funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, precum și O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la mirarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare. Dimpotrivă, I. t . m . Brăila, a comunicat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și H.G. nr. 611/2008, funcționarul public poate promova în funcția publică prin concurs sau examen, organizat anual de autoritatea sau instituția publică. Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare: „concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se organizează de autoritatea sau instituția publică, în limita funcțiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate”. În ceea ce privește aplicarea principiului nediscriminării, potrivit normelor interne și convenționale invocate de recurenta-reclamantă, așa cum au fost interpretate în jurisprudența constată a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge sau comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Cum drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situația promovării sale din interiorul sistemului iar în privința acestora reglementările, deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații distincte, în mod corect curtea apreciază că în privința sa nu se poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000. De vreme ce recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute prin actele normative menționate, nu se poate vorbi de discriminare între funcționarii publici, în înțelesul pe care art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000 îl dă noțiunii de discriminare și nu poate promova în funcția publică de execuție solicitată decât cu respectarea condițiilor impuse de textele normative specifice acestei funcții. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul de față, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.