ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanta J.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții I.M., A.N.F.P., I.T.M.
Brăila și C.N.C.D., încadrarea sa în funcția de inspector de muncă clasa 1 grad
superior I, plata diferențelor de salariu potrivit acestei încadrări, plata
diferențelor cu titlu de prime de vacanță și a celorlalte stimulente
corespunzătoare aceleiași încadrări.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a susținut că modalitatea de reglementare privind
promovarea funcționarilor publici este diferită fața de cei care abia intră în
acest corp, pentru cei din urmă încadrarea putându-se face ținându-se cont
numai de vechimea în specialitatea studiilor superioare pe care o au, or,
apreciază că o asemenea reglementare, este una discriminatorie, întrucât
persoane care au aceleași atribuții și care își desfășoară activitatea în
cadrul aceluiași compartiment beneficiază de încadrări diferite; O asemenea
încadrare constituie, în opinia sa, o diferență de tratament făcută de stat
între persoane aflate în situații similare, o discriminare între categorii
egale de funcționari publici care pentru muncă egală trebuie să primească un
salariu egal.
Prin întâmpinările
formulate, pârâtele A.N.F.P., I.T.M. și C.N.C.D. au invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive, întrucât nu au avut raporturi de muncă cu
reclamanta, consiliul susținând că nu poate avea calitatea de pârât, și prin
prisma reglementărilor O.G. nr. 137/2000.
Pârâta I.T.M. Brăila,
prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acțiunii motivat
de faptul că încadrarea reclamantei s-a făcut în mod legal, respectându-se
prevederile art. 2 și 3 ale O.G. nr. 6/2007 cu privire la ocuparea postului
prin concurs și la acordarea corespunzătoare a drepturilor salariale.
Hotărârea Curții
de apel
Prin sentința nr. 127
din 5 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta J.N. în
contradictoriu I.T.M. Brăila și pentru lipsa calității procesuale pasive față
de pârâții I.M., A.N.F.P., și C.N.C.D.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la
excepțiile invocate de către pârâții A.N.F.P., I.M. și C.N.C.D., prima instanță
a reținut că între reclamantă și aceste autorități nu există niciun raport
juridic în temeiul căruia să stea în proces.
Cu privire la fondul
cauzei, prima instanță a reținut că încadrarea reclamantei în postul ocupat s-a
făcut prin concurs, iar salarizarea acesteia a respectat dispozițiile de
principiu ale art. 3 din O.G. nr. 6/2007, aceasta criticând de fapt situația
discriminatorie în privința prevederilor legale, pretins mai favorabile pentru
funcționarii angajați prin concurs din afara sistemului.
În ceea ce privește susținerile
reclamantei în legătură cu discriminarea invocată în privința promovării și
salarizării, judecătorul fondului a constatat că acestea nu fac obiectul de
cercetare al instanțelor judecătorești, nefiind aplicabile nici dispozițiile de
principiu ale O.G. nr. 137/2000, pentru că în privința intimaților nu se pune
problema unei discriminări, deoarece salarizarea lor este reglementată prin
O.G. nr. 38/2003, act normativ derogatoriu de la dispozițiile privind
salarizarea personalului contractual și al celui care ocupă funcții de
demnitate publică.
Cum
drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru
situația promovării sale din interiorul sistemului, iar în privința acestora
reglementările, deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații
distincte, judecătorul fondului a considerat că în privința reclamantei nu se
poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva sentinței
Curții de apel, reclamanta J.N. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304
pct. 9 și dispozițiile cu caracter general ale art. 304
1
C. proc.
civ.
Recurenta-reclamantă
nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, expunând situația
de fapt cu care a sesizat instanța de contencios administrativ și arată că în
mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deși pretențiile reclamantei se
justifică pe invocarea încălcării principiilor nediscriminării și al egalității
de tratament în salarizare care implică recunoașterea acelorași obiective și
elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație
comparabilă.
Un motiv distinct
vizează greșita admitere a excepțiilor lipsei calității procesual pasive a
intimaților I.T.M., A.N.F.P., C.N.C.D.,
fără a se ține cont de atribuțiile care le sunt date prin
acte normative acestora și care le creează
obligații în managementul funcțiilor și funcționarilor publici și în elaborarea
proiectului de buget.
Apărările
intimaților
Prin întâmpinările
depuse la dosar, intimatele I.T.M. și A.N.F.P. au solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Apărările comune au
fost grupate de intimate în două categorii, vizând, pe de o parte motive de
respingere pe excepție și, pe de altă parte, apărări de fond.
În prima categorie,
intimatele au reiterat excepțiile lipsei calității procesual pasive, care au
fost admise de prima instanță, apreciind din acest punct de vedere că soluția
instanței de fond este corectă.
Intimata A.N.F.P. a
invocat excepția nulității recursului prin care, deși se invocă prevederile art.
304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ., în fapt nu prezintă niciun aspect
de nelegalitate raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum și
la hotărârea instanței de fond pronunțată în prezenta cauză, precum și excepția
neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,
a contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei,
intimatele au insistat asupra faptului că în conformitate cu prevederile legale
în vigoare funcționarii publici pot promova într-un grad profesional superior
pe bază de examen sau concurs, în limita funcțiilor publice rezervate
promovării din planul de ocupare a funcțiilor publice și în limita fondurilor
bugetare și cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 64 alin.
(2) din Legea nr. 188/1999, iar recurenta - reclamantă, care a fost numită în
funcția de inspector de muncă clasa 1, gradul profesional principal, treapta 3
de salarizare, la data de 15 mai 2009, nu îndeplinește nici în prezent
condițiile de vechime impuse de lege pentru promovarea în grad profesional.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în
întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că este legală.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Analizând cu
prioritate condițiile învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte
constată că nu este cazul să aplice sancțiunea extremă a nulității căii de atac
prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât din expunerea
prezentată de autoarea recursului au putut fi totuși decelate critici la adresa
hotărârii primei instanțe, după cum s-a arătat la pct. 1.4 din decizie.
Reclamanta J.N. a
supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul de soluționare
a cererii sale de încadrare în postul de inspector clasa I, grad superior, prin
transformarea postului pe care îl deține în prezent în cadrul I.T.M. – Brăila,
cu plata diferențelor salariale aferente.
Din interpretarea
logico-sistematică a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul în care acțiunea
are ca obiect refuzul de soluționare a unei cereri, astfel că instanța de fond
a fost sesizată cu respectarea condițiilor de exercitare a dreptului la
acțiune.
Referitor la soluția
primei instanțe prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesual
pasive a intimaților – pârâți, M.M.F.P.S. – I.T.M., A.N.F.P. și C.N.C.D.,
Înalta Curte constată că este corectă în condițiile în care
recurenta-reclamantă este funcționar public în cadrul I.T.M. Brăila, autoritate
publică căreia i s-a adresat cu cererea nr. 11067 din 24 septembrie 2009, prin
care a solicitat revizuirea modalității de încadrare în funcția publică și în
raport de care a invocat refuzul presupus nejustificat de a da curs promovării în
varianta propusă.
Legitimarea procesuală
pasivă în cadrul litigiilor de contencios administrativ este subsumată
dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, care arată că persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate
publică se poate adresa instanței de contencios administrativ or, în cauză
recurenta-reclamantă nu poate invoca refuzul acestor autorități în soluționarea
cererii în lipsa unor raporturi de muncă cu aceste pârâte sau a anumitor
competențe pentru organizarea promovării în grad profesional așa cum s-a
solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește
fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că în cauză nu
rezultă că autoritatea pârâtă și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de
apreciere referitor la încadrarea recurentei-reclamante în funcția de inspector
de muncă clasa I, grad superior I, prin raportare la condițiile prevăzute prin
actele normative incidente în materie, la data
introducerii acțiunii, în
baza cărora s-a tăcut promovarea
funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Starului
funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 611/2008
pentru aprobarea normelor privind
organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu
modificările
și completările ulterioare, precum și O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de
reglementare a drepturilor salariale și a altor
drepturi ale funcționarilor publici până la mirarea în
vigoare a legii
privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor
publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici
în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare.
Dimpotrivă, I.
t
.
m
.
Brăila, a comunicat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și
H.G. nr. 611/2008, funcționarul public poate promova în funcția publică prin
concurs sau examen, organizat anual de autoritatea sau instituția publică.
Astfel, potrivit art.
65 alin.
(1)
din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările
ulterioare: „concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se
organizează de autoritatea sau instituția publică, în limita funcțiilor publice
rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate”.
În ceea ce privește
aplicarea principiului nediscriminării, potrivit normelor interne și convenționale
invocate de recurenta-reclamantă, așa cum au fost interpretate în jurisprudența
constată a instanțelor naționale și a Curții de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situații analoge
sau comparabile, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.
Cum drepturile
salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situația
promovării sale din interiorul sistemului iar în privința acestora reglementările,
deși diferite, sunt stabilite prin lege pentru situații distincte, în mod
corect curtea apreciază că în privința sa nu se poate aprecia că ar opera un
act de discriminare în sensul art. 1 din O.G. nr. 137/2000.
De vreme ce
recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute prin actele normative menționate,
nu se poate vorbi de discriminare între funcționarii publici, în înțelesul pe
care art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000 îl dă noțiunii de discriminare și nu
poate promova în funcția publică de execuție solicitată decât cu respectarea
condițiilor impuse de textele normative specifice acestei funcții.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va respinge recursul de față, ca nefondat, în temeiul art.
312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de J.N. împotriva sentinței nr. 127 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2011.