ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.12, reclamantele A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
obligarea pârâtului, sub sancțiunea plății unei penalități de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2001, ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitive a hotărârii, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, să emită un nou ordin de salarizare în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5
1
), art. 5 alin. (1) și alin. (1
1
) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015
obligarea pârâtului, în același termen și sub aceleași sancțiuni, la calcularea și acordarea retroactive a diferențelor salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respective 9.04.2015, la zi.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 1306/2016 din 19 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a obligat pârâtul să emită, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei, pentru reclamante Ordinul de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, sub sancțiunea unei penalități de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii, în condițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2001.
A obligat pârâtul să efectueze demersurile necesare în vederea plății către reclamante a eventualelor diferențe salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 la zi, în același termen și sub aceeași sancțiune.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 1306/2016 din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantelor.
Recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014 în ceea ce îl privește pe reclamanții judecători, având în vedere că acestea constituie o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile, respectiv personalul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, doar categoria funcționarilor publici și personalul contractual, nu și magistrații.
În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție.
Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ceea ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.
În aceste condiții, câtă vreme textul în discuție constituie o normă de excepție, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituțional, recurentul consideră că instanța de fond era ținută să-l aplice ca atare.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Intimații-reclamanți, judecători la Tribunalul Galați, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției și a Ministrului Justiției la emiterea unor ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, și obligarea pârâtului la calcularea și acordarea retroactive a diferențelor salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respective 9.04.2015, la zi.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1, s-a dispus că:
"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5
1
) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.
Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5
1
) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3
1
alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:
"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:
"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
În cursul soluționării cauzei, la data de 21.12.2016, recurentul-pârât a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au acordat drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecății).
Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.
În aceste condiții, se constată că în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 1306/2016 din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN