ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a în data de 03.12.2015, reclamanții A., B., C., D. și E., judecători în cadrul Judecătoriei Bicaz au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

Obligarea pârâtului Ministerul Justiției, de a emite pentru fiecare dintre reclamanți în parte a unor noi ordine de salarizare/a unui ordin comun de salarizare pentru personalul din justiție, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței, obligație care să fie îndeplinită în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății către fiecare dintre reclamanți a unei penalități pentru fiecare zi de întârziere echivalentă cu diferențele de drepturi salariale cuvenite și neîncasate ca urmare a refuzului nejustificat de emitere a acestor ordine de salarizare, precum și a plății amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Sentința civilă nr. 1158 din 6 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., D., E. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A obligat pârâtul să emită câte un ordin de salarizare pentru fiecare reclamant, prin care sa recalculeze drepturile salariale ale acestora, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, în baza art. 1, alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru fiecare funcție, tranșa de vechime în funcție și tranșa de vechime în muncă, în termen de maxim 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății de către pârât către fiecare reclamant a unei penalități de 100 RON/zi de întârziere.

A respins cererea de obligare a paratului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere către bugetul de stat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva Sentinței civile nr. 1158 din 6 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii reclamantelor.

Recurentul-pârât susține, în esență, că instanța de fond a reținut în mod eronat aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 în ceea ce îl privește pe reclamanții judecători, având în vedere că acestea constituie o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile, respectiv personalul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, doar categoria funcționarilor publici și personalul contractual, nu și magistrații.

În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție.

Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ceea ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

În aceste condiții, câtă vreme textul în discuție constituie o normă de excepție, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituțional, recurentul consideră că instanța de fond era ținută să-l aplice ca atare.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a notelor scrise depuse, apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Intimații-reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Bicaz, au solicitat emiterea ordinelor de stabilire a unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, precum și acordarea diferențelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim și cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1, s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1476/C/24.05.2017, reclamanților-intimați le-a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015.

În acest context, Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, se constată că în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 1158 din 6 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - NN