ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța ă dispună obligarea paratului MINISTERUL JUSTIȚIEI, sub sancțiunea plații unei penalități aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001, ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sa emită un nou ordin de salarizare in acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015;

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea paratului MINISTERUL JUSTIȚIEI, in același termen si sub aceleași sancțiuni menționate la punctul 1, la calcularea si acordarea retroactiva a diferențelor salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

La termenul de judecată din data de 10.05.2016 reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței:

- 1. obligarea paratului MINISTERUL JUSTIȚIEI, sub sancțiunea plății unei penalități aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001,ca in termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sa emită un nou ordin de salarizare în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,precum si sa calculeze si sa acorde retroactiv diferentele salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

- 2. obligarea paratului TRIBUNALUL BUCURESTI, sub sancțiunea plății unei penalități aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța in prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) si 5 din Legea nr. 554/2001,ca in termen de 10 zile de la emiterea unui nou ordin de salarizare in acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) indice 1,art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014,privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,in urma rămânerii definitive a prezentei hotărâri,conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001,sa puna in aplicare noul ordin de salarizare in acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1) si alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014,privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2015,precum si sa calculeze si sa acorde retroactiv diferentele salariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 9 aprilie 2015, la zi.

Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând următoarele:

De asemenea, solicită ca la emiterea ordinului de salarizare (solicitare care vizează punctul 1 al acțiunii inițiale) si la calcularea si acordarea retroactiva a diferențelor salariate solicitate la punctul doi al cererii, sa se aibă în vedere si majorarea realizata prin Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 884, care prevede începând cu 1 decembrie, salarii majorate cu 10% față de nivelul acordat în luna noiembrie.

Arată că solicitarea sa privește strict perioada menționată mai sus, întrucât pentru perioada de după 31.07.2016, care este reglementata de O.U.G. nr. 20/2016 si de O.U.G. nr. 43/2016 a fost emis ordinul colectiv nr. 3522/28.09.2016, care va face obiectul unui nou litigiu separat între reclamant și pârâții din prezenta cauza.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3085 pronunțată în data de 18.10.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respina excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis în parte acțiunea completată și precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, obligând pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamant un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale începând cu data de 9.04.2015.

Totodată, a respins acțiunea față de pârâtul Tribunalul București, respingând în rest cererea de chemare în judecată, completată și precizată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs.

A susținut recurentul că instanța de fond în mod eronat a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin către reclamant, în condițiile în care atribuția Ministrului Justiției este de a emite ordinul și nu a Ministerului Justiției, care are rolul de a gestiona fondurile alocate instanțelor de judecată, respectiv de a vira banii.

Astfel, arată recurentul, pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

În concret, menționează recurentul - pârât că atribuții privind stabilirea sau modiifcarea nivelului de salarizare al personalului din instanțele judecătorești au ordonatorii de credite, în speță Ministrul Justiției, ci nu instituția în sine, care are atribuția de a gestiona fondurile alocate instanțelor sau parchetelor. În consecință, având în vedere că nu există o concordanță între persoana obligată prin hotărâre, respectiv Ministerul Justiției și atribuția de a emite ordine de salarizare stabilită prin lege Ministrului Justiției, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea restabilirii în mod corect a cadrului procesual.

Totodată, recurentul susține că instanța de fond în mod greșit a dispus oblogarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, în condițiile în care instanța angajatoare este cea care are această atribuție, atribuția Ministrului Justiției fiind aceea de a emite Ordinul, a Ministerului Justiției de a vira banii și nu a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate.

Prin urmare, menționează recurentul că, formularea unor cereri având ca obiect pretenții de ordin bănesc de către angajații instanțelor de judecată, nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume, numai prin prisma calității sale de ordonator principal de credite.

Tribunalele și Curțile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamantului sunt stabilite cu angajatorul, astfel că dreăturile salariale ale acestora sunt calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat.

Mai arată recutentul că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă legală este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

Astfel, în realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție.

Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitoruluiu în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale. Mai mult, nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de aimpune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia (Decizia nr. 171 din 28 februarie 2006, publicată în M.O nr. 316 din 07 aprilie 2006.

ÎN aceste condiții, susține recurentul-pârât, câtă vreme textul în discuție constituie o normă de excepție, de strictă interpretare, care nu a fost declarat neconstituțional, consideră că instanța de fond era ținută să-l aplice ca atare.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză.

Intimații - A. - reclamant și Tribunalul București - pârât, nu au formulat întâmpinări împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Justiției.

Procedura de soluționare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2019.

Aspecte procesuale

Prin Notele Scrise depuse la dosar în data de 20 mai 2019, pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a precizat că, la data de 24.05.2017 a fost emis OMJ nr. 1490/C/2017, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/2016, modificat prin OMJ nr. 219/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor reclamantului, începând cu data de 9.04.2015, în funcție de vechime, grad, gradație, în conformitate cu Legea nr. 71/2015.

Având în vedere că reclamantului i s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015, recurentul - pârât apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și calcularea și acordarea retroactivă pentru fiecare lună a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 347,10 RON și venitul efectiv plătit, pentru perioada 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) - 31.07.2016 (a fost abrogată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că, în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, sintagma "salarizat la același nivel" privește personalul tuturor autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse și autoritățile și instituțiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenței și Curtea de Conturi.

Înalta Curte constată astfel că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017, prin care s-a statuat la art. 1, că " În perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București, prevăzuți în Anexele 1-28 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în Anexe" și la Art. 2. că " Începând cu data de 01.08.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București, prevăzuți în Anexele nr. 1-28 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia".

Prin OMJ nr. 1490/C/24.05.2017 emis în aplicarea dispozițiilor Ordinelor Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, avându-se în vedere alinierea indemnizațiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5)

1

O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit indemnizația individuală a intimatului-reclamant, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, legal citat, nu a contestat existența ordinului emis de către recurentul-pârât, ori plata indemnizației și a drepturilor restante ce i-au fost acordate, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr. 1490/C, atașate la dosar.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2017, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor reclamantului și a procedat la emiterea Ordinului nr. 1490/C, prin care judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București (deci, inclusiv Judecătoria Sectorului 1, unde activează reclamantul) li s-au recalculat indemnizațiile de încadrare brute lunare și sporurile la nivelul maxim, făcându-se și plata diferențelor rezultate (astfel cum s-a solicitat și prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3085 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019 .