ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele
cauzei
1.Cadrul
procesual
Prin
cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1435/44/2010, reclamanta N.D.M.
a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., pronunțarea unei hotărâri
judecătorești prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 1205/2010,
reintegrarea în postul deținut anterior, respectiv acela de inspector social
clasa I, grad profesional asistent, treapta I și obligarea la plata drepturilor
salariale de la data încetării raportului de serviciu până la reintegrarea
efectivă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În
esență, reclamanta a susținut că a fost eliberată din funcție nelegal, măsura
fiind subiectivă. De asemenea pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în
art. 99 din Legea nr. 188/1999 de a-i asigura o altă funcție publică vacantă.
Prin
întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul a invocat lipsa procedurii prealabile și
excepția netimbrării acțiunii.
Pe
fondul cauzei, a susținut că ordinul atacat s-a emis în baza art. 99 lit. b)
din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării activității ministerului,
prin reducerea postului ocupat de către reclamantă.
2.
Hotărârea instanței de fond
Prin
sentința nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați a fost admisă
acțiunea formulată de reclamanta N.D.M., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.,
având ca obiect anulare act administrativ.
Instanța
a dispus anularea Ordinului nr. 1205/2010 emis de pârât și reintegrarea
reclamantei în postul deținut anterior, cu obligarea pârâtului la plata
drepturilor salariale, de la data încetării raporturilor de serviciu, până la
reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000
lei.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că
dispozițiile art. 99
și 100 din Legea nr. 188/1999 stabilesc expres condițiile în care se poate
dispune eliberarea din funcția publică, aceste condiții reprezentând garanții
de protecție socială pentru funcționarul public.
Instanța
de primă jurisdicție a constatat că au fost încălcate drepturile reclamantei
stabilite prin lege, întrucât, deși se susține că s-au depus diligente în
vederea plasării reclamantei într-o funcție vacantă la nivelul jud./mun.Galați,
se reține că acest demers al pârâtului a fost formal, în sensul că niciuna dintre
funcțiile vacante comunicate de către pârât prin informarea nr. 1905 din 17
august 2010, nu era în realitate vacantă.
Totodată,
instanța a reținut faptul că Ordinul nr. 1205/2010 nu este motivat, situație în
care instanța nu poate verifica respectarea criteriilor de selectare a
personalului, în caz de reorganizare a instituției, astfel cum acestea sunt
reglementate în art. 100 din Legea nr. 188/1999, situație în care se apreciază
că măsura încetării raportului de serviciu este subiectivă și, în consecință,
nelegală.
Instanța
de fond a apreciat că actul administrativ în litigiu, sub aspectele contestate,
determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în
sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt generată
în urma emiterii actului atacat, fiind de natură să creeze un dezechilibru
între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale
reclamantei, măsura dispusă fiind excesivă și disproporționată.
Instanța
de fond a constatat că sunt nefondate susținerile pârâtului privind lipsa
procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
excepția inadmisibilității acțiunii fiind invocată cu rea credință, întrucât la
dosar există răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă.
Instanța a respins și excepția de netimbrare a acțiunii introductive,
constatând că există la dosar dovada achitării taxei de timbru.
3.
Recursul declarat de M.M.F.P.S.
Împotriva
sentinței curții de apel a formulat recurs pârâtul M.M.F.P.S., invocând dispozițiile
art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul
a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
-
greșita calificare a susținerilor referitoare la neîndeplinirea procedurii
prealabile, în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația
prevăzută în art. 109 alin. (2) C. proc. civ., de a atașa la acțiune dovada îndeplinirii
acesteia;
-
ignorarea motivelor ordinului atacat, care decurg ope legis, fiind emis în vederea
aplicării prevederilor OUG nr. 68/2010 și a HG nr. 728/2010; interpretarea eronată
a prevederilor art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999; omiterea faptului că postul
ocupat anterior de reclamant nu mai există;
-
calificarea greșită a demersurilor instituției publice în vederea plasării
reclamantei într-o funcție vacantă la nivelul municipiului/județului Galați.
II.Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate
aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., în
condițiile în care intimata N.D.M. nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte
constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1.Argumente
de fapt și de drept relevante
Actul
administrativ atacat de intimata–reclamantă N.D.M. este Ordinul nr. 1205 din 26
august 2010 emis de M.M.F.P.S. prin care, începând cu data de 27 august 2010
i-a încetat raportul de serviciu.
Intimata,
în calitate de inspector social clasa I, grad profesional asistent, treapta 1
de salarizare, gradația 5 la M.M.F.P.S.,fusese preluată de către recurent de la
Inspecția Muncii în baza art. 2 din OUG nr. 68/2010,privind unele măsuri de reorganizare
a M.M.F.P.S. și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea
sau sub autoritatea sa.
Contrar
celor reținute de prima instanță, instanța de recurs observă că actul
administrativ individual este motivat, atât din preambulul său, cât și din considerente,
rezultând că raportul de serviciu a încetat întrucât postul ocupat de intimata-reclamantă
a fost restructurat, fiind indicate mai multe acte normative, inclusiv Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: art. 97 lit. c), art. 99 alin.
(1) lit. b) coroborat cu art. 103 alin. (3); HG nr. 728/2010 pentru modificarea
și completarea HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S.;
ordinele M.M.F.P.S. nr. 614/2010 privind aprobarea procedurii de restructurare
și reorganizare la nivelul M.M.F.P.S. și nr. 621/2010 privind aprobarea
Statului de funcții, structura pe compartimente și repartizarea posturilor din
cadrul M.M.F.P.S..
De
altfel, în răspunsul formulat la plângerea prealabilă a intimatei care, contrar
susținerilor recurentului M.M.F.P.S., s-a atașat la dosar odată cu acțiunea
judiciară (pag.7-8, dosar fond) rezultă cu claritate motivul expus în actul administrativ
individual, fiind detaliate împrejurările cauzei cu arătarea punctuală a
numărului maxim de posturi aprobat, a numărului posturilor reduse, inclusiv cel
de inspector social asistent în cadrul D.G.I.S. – C.T.G. care a fost
desființat. De asemenea, în răspunsul la plângerea prealabilă sunt reluate și
explicitate prevederile normative relevante. Nu în ultimul rând, Înalta Curte
mai observă că reclamanta nu a criticat actul atacat sub aspectul nemotivării.
Ca
urmare, considerentul referitor la nemotivarea ordinului, reținut din oficiu de
către curtea de apel, este lipsit de suport factual.
Examinând
legalitatea intrinsecă a actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu
al intimatei-reclamante, Înalta Curte consideră că, și în această privință,
criticile formulate de recurent sunt fondate.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) și alin.
(6):
„(1)Persoana
care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea
din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public
în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
(…)
b)
autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării
activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;
(…)
(3)în
cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este
obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile
calendaristice.
(…)
(5)
în cazurile prevăzute
la
alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul
autorității sau instituției publice există funcții publice vacante
corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție
funcționarilor publici.
(6)
în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții
publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice,
autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita A.N.F.P., în
perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. în cazul în care există
o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz,
funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.”
În
contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, în cursul anului 2010
au fost adoptate mai multe acte normative, dintre care prezintă relevanță
deosebită în speță HG nr. 728/2010 de modificare și completare a HG nr. 11/2009
privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S., prin care numărul maxim de posturi
aprobat pentru aparatul de lucru al ministerului s-a redus cu 219 posturi, ale
cărei dispoziții au fost puse în executare prin Ordinul nr. 621/2010 al M.M.F.P.S..
Prin
acest din urmă act administrativ, care nu a fost contestat de către intimată
nici direct, nici pe calea excepției de nelegalitate, s-a aprobat structura pe
compartimente și repartizarea posturilor din cadrul aparatului propriu al M.M.F.P.S.,
conform anexei nr. 1 și structura pe compartimentele teritoriale și repartizarea
posturilor din cadrul D.G.I.S., conform anexei nr. 2, postul ocupat de către
intimată, de inspector social asistent nemairegăsindu-se în statul de funcții
al structurii teritoriale, fiind desființat. La anexa nr. 2 pct. 19, la
structura teritorială Galați figurează doar două posturi și acelea sunt de
inspector social superior, respectiv de inspector social principal.
Așa
fiind, nu are niciun suport considerentul fondului referitor la discriminarea reclamantei
și la încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale.
Recurentul
a făcut dovada că postul ocupat de intimată nu mai există în noua organigramă
aprobată; în plus, neexistând în structura autorității publice vreo altă
„funcție publică vacantă corespunzătoare” în sensul art. 99 alin. (5) din Legea
nr. 188/1999, precitat, nu se pune problema încălcării obligației legale de a
organiza un examen de departajare, conform procedurii aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S.
nr. 614/2010.
În
fine, cât privește natura obligației instituite prin art. 99 alin. (6) din
Legea nr. 188/1999, de a identifica posturi vacante prin intermediul A.N.F.P.,
aceasta nu poate fi calificată ca reprezentând o obligație de rezultat.
Evident,
în măsura în care ar fi existat o funcție publică corespunzătoare, intimata
avea dreptul de a fi transferată și de a o ocupa, însă, în speță, în pofida
demersurilor recurentului, niciunul dintre cele 7 posturi vacante pentru care a
optat intimata nu i-a putut reveni, din motive care exclud orice marjă de apreciere
(nefinanțarea posturilor ori, într-un caz, lipsa studiilor de specialitate
economică).
2.Temeiul
legal al soluției instanței de recurs
Pentru
considerentele anterior expuse, reținând că prima instanță a interpretat și
aplicat greșit cadrul normativ, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
raportat la art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru motivul prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica
sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
recursul declarat de M.M.F.P.S. (în prezent M.M.F.P.S.P.V.) împotriva sentinței
nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică
sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei N.D.M. ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.