ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 1435/44/2010, reclamanta N.D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 1205/2010, reintegrarea în postul deținut anterior, respectiv acela de inspector social clasa I, grad profesional asistent, treapta I și obligarea la plata drepturilor salariale de la data încetării raportului de serviciu până la reintegrarea efectivă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În esență, reclamanta a susținut că a fost eliberată din funcție nelegal, măsura fiind subiectivă.

De asemenea pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 99 din Legea nr. 188/1999 de a-i asigura o altă funcție publică vacantă. Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul a invocat lipsa procedurii prealabile și excepția netimbrării acțiunii. Pe fondul cauzei, a susținut că ordinul atacat s-a emis în baza art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării activității ministerului, prin reducerea postului ocupat de către reclamantă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta N.D.M., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S., având ca obiect anulare act administrativ.

Instanța a dispus anularea Ordinului nr. 1205/2010 emis de pârât și reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, de la data încetării raporturilor de serviciu, până la reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999 stabilesc expres condițiile în care se poate dispune eliberarea din funcția publică, aceste condiții reprezentând garanții de protecție socială pentru funcționarul public.

Instanța de primă jurisdicție a constatat că au fost încălcate drepturile reclamantei stabilite prin lege, întrucât, deși se susține că s-au depus diligente în vederea plasării reclamantei într-o funcție vacantă la nivelul jud./mun.Galați, se reține că acest demers al pârâtului a fost formal, în sensul că niciuna dintre funcțiile vacante comunicate de către pârât prin informarea nr. 1905 din 17 august 2010, nu era în realitate vacantă. Totodată, instanța a reținut faptul că Ordinul nr. 1205/2010 nu este motivat, situație în care instanța nu poate verifica respectarea criteriilor de selectare a personalului, în caz de reorganizare a instituției, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 100 din Legea nr. 188/1999, situație în care se apreciază că măsura încetării raportului de serviciu este subiectivă și, în consecință, nelegală.

Instanța de fond a apreciat că actul administrativ în litigiu, sub aspectele contestate, determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt generată în urma emiterii actului atacat, fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei, măsura dispusă fiind excesivă și disproporționată. Instanța de fond a constatat că sunt nefondate susținerile pârâtului privind lipsa procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția inadmisibilității acțiunii fiind invocată cu rea credință, întrucât la dosar există răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

Instanța a respins și excepția de netimbrare a acțiunii introductive, constatând că există la dosar dovada achitării taxei de timbru. 3. Recursul declarat de M.M.F.P.S. Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs pârâtul M.M.F.P.S., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a criticat hotărârea sub următoarele aspecte: - greșita calificare a susținerilor referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., de a atașa la acțiune dovada îndeplinirii acesteia; - ignorarea motivelor ordinului atacat, care decurg ope legis, fiind emis în vederea aplicării prevederilor OUG nr. 68/2010 și a HG nr. 728/2010; interpretarea eronată a prevederilor art. 99 și 100 din Legea nr. 188/1999; omiterea faptului că postul ocupat anterior de reclamant nu mai există; - calificarea greșită a demersurilor instituției publice în vederea plasării reclamantei într-o funcție vacantă la nivelul municipiului/județului Galați. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., în condițiile în care intimata N.D.M. nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. 1.Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ atacat de intimata–reclamantă N.D.M. este Ordinul nr. 1205 din 26 august 2010 emis de M.M.F.P.S. prin care, începând cu data de 27 august 2010 i-a încetat raportul de serviciu. Intimata, în calitate de inspector social clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, gradația 5 la M.M.F.P.S.,fusese preluată de către recurent de la Inspecția Muncii în baza art. 2 din OUG nr. 68/2010,privind unele măsuri de reorganizare a M.M.F.P.S. și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

Contrar celor reținute de prima instanță, instanța de recurs observă că actul administrativ individual este motivat, atât din preambulul său, cât și din considerente, rezultând că raportul de serviciu a încetat întrucât postul ocupat de intimata-reclamantă a fost restructurat, fiind indicate mai multe acte normative, inclusiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 103 alin. (3); HG nr. 728/2010 pentru modificarea și completarea HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S.; ordinele M.M.F.P.S. nr. 614/2010 privind aprobarea procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul M.M.F.P.S. și nr. 621/2010 privind aprobarea Statului de funcții, structura pe compartimente și repartizarea posturilor din cadrul M.M.F.P.S..

De altfel, în răspunsul formulat la plângerea prealabilă a intimatei care, contrar susținerilor recurentului M.M.F.P.S., s-a atașat la dosar odată cu acțiunea judiciară (pag.7-8, dosar fond) rezultă cu claritate motivul expus în actul administrativ individual, fiind detaliate împrejurările cauzei cu arătarea punctuală a numărului maxim de posturi aprobat, a numărului posturilor reduse, inclusiv cel de inspector social asistent în cadrul D.G.I.S. – C.T.G. care a fost desființat. De asemenea, în răspunsul la plângerea prealabilă sunt reluate și explicitate prevederile normative relevante. Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai observă că reclamanta nu a criticat actul atacat sub aspectul nemotivării.

Ca urmare, considerentul referitor la nemotivarea ordinului, reținut din oficiu de către curtea de apel, este lipsit de suport factual. Examinând legalitatea intrinsecă a actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu al intimatei-reclamante, Înalta Curte consideră că, și în această privință, criticile formulate de recurent sunt fondate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) și alin. (6): „(1)Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: (…) b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; (…) (3)în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. (…) (5) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.

(6) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. în cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.” În contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, în cursul anului 2010 au fost adoptate mai multe acte normative, dintre care prezintă relevanță deosebită în speță HG nr. 728/2010 de modificare și completare a HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S., prin care numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul de lucru al ministerului s-a redus cu 219 posturi, ale cărei dispoziții au fost puse în executare prin Ordinul nr. 621/2010 al M.M.F.P.S..

Prin acest din urmă act administrativ, care nu a fost contestat de către intimată nici direct, nici pe calea excepției de nelegalitate, s-a aprobat structura pe compartimente și repartizarea posturilor din cadrul aparatului propriu al M.M.F.P.S., conform anexei nr. 1 și structura pe compartimentele teritoriale și repartizarea posturilor din cadrul D.G.I.S., conform anexei nr. 2, postul ocupat de către intimată, de inspector social asistent nemairegăsindu-se în statul de funcții al structurii teritoriale, fiind desființat. La anexa nr. 2 pct. 19, la structura teritorială Galați figurează doar două posturi și acelea sunt de inspector social superior, respectiv de inspector social principal. Așa fiind, nu are niciun suport considerentul fondului referitor la discriminarea reclamantei și la încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurentul a făcut dovada că postul ocupat de intimată nu mai există în noua organigramă aprobată; în plus, neexistând în structura autorității publice vreo altă „funcție publică vacantă corespunzătoare” în sensul art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, precitat, nu se pune problema încălcării obligației legale de a organiza un examen de departajare, conform procedurii aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 614/2010. În fine, cât privește natura obligației instituite prin art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, de a identifica posturi vacante prin intermediul A.N.F.P., aceasta nu poate fi calificată ca reprezentând o obligație de rezultat.

Evident, în măsura în care ar fi existat o funcție publică corespunzătoare, intimata avea dreptul de a fi transferată și de a o ocupa, însă, în speță, în pofida demersurilor recurentului, niciunul dintre cele 7 posturi vacante pentru care a optat intimata nu i-a putut reveni, din motive care exclud orice marjă de apreciere (nefinanțarea posturilor ori, într-un caz, lipsa studiilor de specialitate economică). 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, reținând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit cadrul normativ, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va admite recursul și se va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. (în prezent M.M.F.P.S.P.V.) împotriva sentinței nr. 276 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei N.D.M. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.