ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual Prin sentința nr. 110 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați acțiunea formulată a fost admisă, dispunându-se anularea actelor administrative atacate și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticile sale referindu-se la greșita interpretare a actului administrativ supus controlului judecătoresc, cu motivarea că Ordinul nr. 84/2009 a fost emis în baza H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C.

și nu în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum în mod greșit a reținut instanța. A precizat pârâta că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată ulterior emiterii ordinului contestat, iar potrivit H.G. nr. 284/2009 atribuțiile funcției deținute de reclamant au fost modificate în proporție mai mare de 50%, fiind astfel desființată funcția de inspector șef adjunct, în locul acesteia înființându-se funcțiile publice de conducere de comisar șef și de comisar șef adjunct. Prin decizia nr. 2936 din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că actul administrativ contesta, a fost emis în temeiul H.G.

nr. 284/2009 și nu în temeiul O.U.G. nr. 37/2009. A apreciat instanța de recurs că, analizând Ordinul nr. 84/2009 în lumina O.U.G. nr. 37/2009 și nu prin prisma H.G. nr. 284/2009, prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, ci asupra unor motive străine pricinii, ceea ce echivalează și cu o nemotivare a hotărârii. Astfel fiind, hotărârea atacată a fost casată cu trimitere, cu indicația de a fi analizată acțiunea potrivit dispozițiilor normative în vigoare la data emiterii actului contestat. 2. Hotărârea curții de apel în al doilea ciclu procesual Reanalizând cererea, instanța de rejudecare a apreciat că aceasta este fondată, reținând că Ordinul nr. 84/2009 a fost emis în temeiul a trei acte normative, respectiv O.U.G.

nr. 2/2001, H.G. nr. 284/2009 și Legea nr. 188/1999, în speță art. 99 din acest ultim act normativ. Prin sentința civilă nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.F. în contradictoriu cu A.N.P.C., instanța dispunând anularea Ordinului nr. 84/2009 și a Ordinului nr. 450/2009 emise de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis. A fost obligată pârâta A.N.P.C. București să-i plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă, fiind respins ca nefondat capătul de cerere privitor la daunele morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 310/2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de Inspector șef adjunct al O.P.C. Brăila, prin Ordinul nr. 450/2009 dispunându-se încadrarea sa în funcția de comisar I superior, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte. În ceea ce privește relevanța H.G. nr. 284/2009, instanța a constatat că prin aceasta a fost reorganizată activitatea A.N.P.C., printre alte prevederi, fiind înlocuite denumirile structurilor și funcțiilor din sistem.

S-a apreciat că prin această hotărâre au fost modificate doar denumirile funcțiilor, nu și atribuțiile specifice, cele 12 inspectorate regionale conduse de către un inspector șef fiind înlocuite de comisariatele regionale conduse de către un comisar șef, funcția de inspector șef adjunct fiind înlocuită cu aceea de comisar șef adjunct. Totodată, s-a mai reținut, numărul de posturi este sensibil egal cu cel existent deja, hotărârea Guvernului nefiind de natură a înlocui vechea reglementare, respectiv H.G. nr. 748/2007, din care a preluat vechile pasaje. În condițiile în care actul normativ nu a reglementat o modificare substanțială a atribuțiilor organelor de conducere din cadrul autorității supusă reorganizării, în cazul funcției de inspector șef adjunct-comisar șef adjunct nu se poate reține o modificare de substanță a fișei postului.

S-a mai constatat de asemenea încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 referitoare la încetarea raporturilor de serviciu, reținându-se că potrivit prevederilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau după caz în noile compartimente atunci când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%. Totodată, în condițiile art. 100 alin. (4) din același act normativ, se poate proceda la reducerea unui post dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50%. Cum în speță nu s-a făcut dovada că atribuțiile specifice funcției de inspector șef adjunct ar fi fost modificate cu peste 50%, s-a apreciat că măsura eliberării din funcție are un caracter nelegal, întrucât pârâta A.N.P.C.

trebuia, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, să procedeze la numirea în noua funcție. Un alt motiv de nelegalitate reținut de instanța de rejudecare constă în împrejurarea că măsura a fost dispusă în perioada în care reclamantul, potrivit actelor medicale depuse la dosar, se afla în concediu de boală, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 36 din aceeași lege. S-a mai constatat, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale, că reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi suferit un astfel de prejudiciu. 3. Recursul declarat de către A.N.P.C. Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P.C., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recurenta a susținut că prima instanță a interpretat greșit conținutul actului administrativ supus controlului, sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost emis, contrazicându-și propriile argumente din sentința având ca obiect „suspendare executare act administrativ”. Din analiza prevederilor H.G. nr. 748/2007 și H.G. nr. 284/2009 rezultă, mai afirmă recurenta, o modificare substanțială a atribuțiilor specifice fișelor se post aferente personalului încadrat, acestea vizând atât aspecte formale (modificarea denumirii structurilor regionale) cât, mai ales, de fond (în proporție de peste 50%) detaliind diferențele existente pe tipuri de competențe.

În privința situației actuale a postului deținut la momentul emiterii ordinului atacat, recurenta a arătat că prin efectul H.G. nr. 882/2010 au intervenit noi modificări, instituția intrând în proces de reorganizare atât la nivel central, cât și la nivel teritorial. Potrivit fișei postului, comisarul șef are atributul de ordonator terțiar de credite, iar comisariatul județean are personalitate juridică. Referitor la situația de fapt generată de concediul medical de care a beneficiat intimatul, recurenta arată că soluția fondului contravine practicii în materie și doctrinei, ignorându-se împrejurarea că actul administrativ a început să-și producă efectele abia la data la care concediul medical a încetat.

În plus, cu actul din 8 iulie 2009 intimatul a optat pentru ocuparea funcției publice de comisar I superior, treapta I de salarizare din cadrul C.J.P.C. Brăila, post oferit prin notificarea transmisă odată cu ordinul de eliberare din funcție. 4. Apărările intimatului I.F. Prin concluziile scrise formulate, intimatul I.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că ordinul atacat a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, fiind supus unei intervenții chirurgicale dificile, fiind încălcate dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 188/1999. Abia la data de 6 iulie 2009 recurenta i-a adus la cunoștință că postul ocupat de el este deținut de o altă persoană în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009 și că funcția de inspector șef nu se mai regăsește în statul de funcții al instituției. Tot atunci i s-a comunicat și notificarea datată 31 martie 2009, preavizul fiind acordat începând cu 1 aprilie 2009. Intimatul a subliniat că deși schimbările intervenite în denumirea postului pe care l-a ocupat nu au afectat și atribuțiile, și, deci, eliberarea sa din funcție a fost nelegală, a fost nevoit să opteze pentru una din funcțiile comunicate ca fiind disponibile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din concluziile scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant I.F. a supus controlului judiciar două acte administrative individuale, respectiv Ordinul nr. 84/2009 al A.N.P.C. prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct, din motive neimputabile, ca urmare a reorganizării instituției publice, precum și Ordinul nr. 450/2009 având același emitent, prin care a fost numit în funcția publică de execuție de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Brăila, C.R.P.C. Constanța, potrivit opțiunii exprimate în perioada de preaviz.

Curtea de apel a identificat, în esență, două motive de nelegalitate: primul legat de nerespectarea dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999 în sensul că atribuțiile aferente postului deținut de reclamant nu au fost modificate prin reorganizare în proporție de peste 50% iar cel de-al doilea a vizat încălcarea prevederilor art. 36 din același act normativ, măsura eliberării din funcție fiind dispusă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical. Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză și contextul normativ în care au fost emise cele două ordine atacate, Înalta Curte consideră că nu există motive pentru anularea lor. Intimatul a fost eliberat din funcția de conducere întrucât în urma intrării în vigoare a H.G.

nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., funcția publică pe care o deținea: inspector șef adjunct, a fost desființată. Deși instanța de fond a reținut că funcția de comisar șef adjunct, creată prin actul normativ indicat, ar fi similară celei ocupate anterior de I.F., atribuțiile specifice acestui post nefiind modificate cu peste 50%, Înalta Curte constată că această afirmație nu este susținută de o analiză comparativă a fișelor aferente celor două posturi, prin raportare la prevederile H.G. nr. 748/2007, sub imperiul căreia intimatul-reclamant fusese numit în funcția publică de conducere. Or, pe lângă modificarea formală a denumirii structurilor regionale și a funcțiilor publice, H.G.

nr. 284/2009 a generat modificări de substanță, în proporție de peste 50%, acestea vizând mai mulți parametri care nu se regăsesc în fișa postului intimatului, de exemplu în activitatea de legislație-contencios, în activitatea de comunicare, informare și relații cu publicul, în activitatea de control a subordonaților și de cercetare disciplinară a acestora, de monitorizare mass-media etc. Și în privința motivului de nelegalitate referitor la eliberarea din funcție în perioada în care funcționarul public s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, criticile formulate de recurentă sunt fondate.

Este real că Ordinul nr. 34/2009 a fost emis în perioada în care intimatul se afla în concediu medical, perioadă care a vizat intervalul 31 martie 2009-3 iulie 2009. Însă, necontestat, existența acestei situații de fapt nu a fost adusă la cunoștința autorității publice decât la data de 8 aprilie 2009. După expirarea perioadei în care intimatul s-a aflat în incapacitate de muncă, a fost repus în termenul de preaviz și i s-a acordat posibilitatea să opteze pentru una dintre funcțiile publice de execuție vacante. Urmare opțiunii formulate, s-a emis Ordinul nr. 450/2009, prin care a fost numit, pe perioadă nedeterminată, în funcția de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C.

Brăila. În aceste circumstanțe nu există temei pentru considerentul referitor la încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999, pentru că, în mod evident, raportul de serviciu al intimatului nu a încetat și nu a fost modificat în perioada concediului de boală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A.N.P.C. împotriva sentinței nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.F., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2012.