ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2012

HOTĂRÂRE
14.12.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

în primul ciclu procesual

Prin sentința nr. 110

din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați acțiunea formulată a fost admisă, dispunându-se

anularea actelor administrative atacate și reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticile sale referindu-se la greșita interpretare

a actului administrativ supus controlului judecătoresc, cu motivarea că Ordinul

nr. 84/2009 a fost emis în baza H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea

A.N.P.C. și nu în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum în mod greșit a reținut instanța.

A precizat pârâta că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată ulterior emiterii ordinului

contestat, iar potrivit H.G. nr. 284/2009 atribuțiile funcției deținute de reclamant

au fost modificate în proporție mai mare de 50%, fiind astfel desființată funcția

de inspector șef adjunct, în locul acesteia înființându-se funcțiile publice de

conducere de comisar șef și de comisar șef adjunct.

Prin decizia nr. 2936

din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul declarat, fiind casată sentința atacată și trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei hotărâri,

s-a reținut că actul administrativ contesta, a fost emis în temeiul H.G. nr. 284/2009

și nu în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

A apreciat instanța de

recurs că, analizând Ordinul nr. 84/2009 în lumina O.U.G. nr. 37/2009 și nu prin

prisma H.G. nr. 284/2009, prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate

invocate de reclamant, ci asupra unor motive străine pricinii, ceea ce echivalează

și cu o nemotivare a hotărârii.

Astfel fiind, hotărârea

atacată a fost casată cu trimitere, cu indicația de a fi analizată acțiunea potrivit

dispozițiilor normative în vigoare la data emiterii actului contestat.

apel în al doilea ciclu procesual

Reanalizând cererea, instanța

de rejudecare a apreciat că aceasta este fondată, reținând că Ordinul nr. 84/2009

a fost emis în temeiul a trei acte normative, respectiv O.U.G. nr. 2/2001, H.G.

nr. 284/2009 și Legea nr. 188/1999, în speță art. 99 din acest ultim act normativ.

Prin sentința civilă

nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.F. în contradictoriu

cu A.N.P.C., instanța dispunând anularea Ordinului nr. 84/2009 și a Ordinului

nr. 450/2009 emise de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția

și atribuțiile specifice postului din care a fost demis. A fost obligată pârâta

A.N.P.C. București să-i plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost

lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă, fiind respins ca nefondat

capătul de cerere privitor la daunele morale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 310/2009 emis de autoritatea pârâtă

s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de Inspector șef adjunct al O.P.C.

Brăila, prin Ordinul nr. 450/2009 dispunându-se încadrarea sa în funcția de comisar

I superior, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009

precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale

autorității pârâte.

În ceea ce privește relevanța

H.G. nr. 284/2009, instanța a constatat că prin aceasta a fost reorganizată activitatea

A.N.P.C., printre alte prevederi, fiind înlocuite denumirile structurilor și funcțiilor

din sistem.

S-a apreciat că prin această

hotărâre au fost modificate doar denumirile funcțiilor, nu și atribuțiile specifice,

cele 12 inspectorate regionale conduse de către un inspector șef fiind înlocuite

de comisariatele regionale conduse de către un comisar șef, funcția de inspector

șef adjunct fiind înlocuită cu aceea de comisar șef adjunct. Totodată, s-a mai reținut,

numărul de posturi este sensibil egal cu cel existent deja, hotărârea Guvernului

nefiind de natură a înlocui vechea reglementare, respectiv H.G. nr. 748/2007, din

care a preluat vechile pasaje.

În condițiile în care

actul normativ nu a reglementat o modificare substanțială a atribuțiilor organelor

de conducere din cadrul autorității supusă reorganizării, în cazul funcției de inspector

șef adjunct-comisar șef adjunct nu se poate reține o modificare de substanță a fișei

postului.

S-a mai constatat de asemenea

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 referitoare la încetarea raporturilor

de serviciu, reținându-se că potrivit prevederilor art. 100 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii

publici vor fi numiți în noile funcții publice sau după caz în noile compartimente

atunci când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%.

Totodată, în condițiile art. 100 alin. (4) din același act normativ, se poate proceda

la reducerea unui post dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție

de peste 50%.

Cum în speță nu s-a făcut

dovada că atribuțiile specifice funcției de inspector șef adjunct ar fi fost modificate

cu peste 50%, s-a apreciat că măsura eliberării din funcție are un caracter nelegal,

întrucât pârâta A.N.P.C. trebuia, în conformitate cu prevederile art. 100 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, să procedeze la numirea în noua funcție.

Un alt motiv de nelegalitate

reținut de instanța de rejudecare constă în împrejurarea că măsura a fost dispusă

în perioada în care reclamantul, potrivit actelor medicale depuse la dosar, se afla

în concediu de boală, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 36 din aceeași lege.

S-a mai constatat, în

ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale, că reclamantul nu

a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi suferit un astfel de prejudiciu.

către A.N.P.C.

Împotriva sentinței curții

de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P.C., invocând dispozițiile

art. 304

1

Recurenta a susținut că

prima instanță a interpretat greșit conținutul actului administrativ supus controlului,

sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost emis, contrazicându-și propriile

argumente din sentința având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.

Din analiza prevederilor

H.G. nr. 748/2007 și H.G. nr. 284/2009 rezultă, mai afirmă recurenta, o modificare

substanțială a atribuțiilor specifice fișelor se post aferente personalului încadrat,

acestea vizând atât aspecte formale (modificarea denumirii structurilor regionale)

cât, mai ales, de fond (în proporție de peste 50%) detaliind diferențele existente

pe tipuri de competențe.

În privința situației

actuale a postului deținut la momentul emiterii ordinului atacat, recurenta a arătat

că prin efectul H.G. nr. 882/2010 au intervenit noi modificări, instituția intrând

în proces de reorganizare atât la nivel central, cât și la nivel teritorial. Potrivit

fișei postului, comisarul șef are atributul de ordonator terțiar de credite, iar

comisariatul județean are personalitate juridică.

Referitor la situația

de fapt generată de concediul medical de care a beneficiat intimatul, recurenta

arată că soluția fondului contravine practicii în materie și doctrinei, ignorându-se

împrejurarea că actul administrativ a început să-și producă efectele abia la data

la care concediul medical a încetat. În plus, cu actul din 8 iulie 2009 intimatul

a optat pentru ocuparea funcției publice de comisar I superior, treapta I de salarizare

din cadrul C.J.P.C. Brăila, post oferit prin notificarea transmisă odată cu ordinul

de eliberare din funcție.

I.F.

Prin concluziile scrise

formulate, intimatul I.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că

ordinul atacat a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, fiind

supus unei intervenții chirurgicale dificile, fiind încălcate dispozițiile art.

99 lit. h) din Legea nr. 188/1999. Abia la data de 6 iulie 2009 recurenta i-a adus

la cunoștință că postul ocupat de el este deținut de o altă persoană în temeiul

O.U.G. nr. 37/2009 și că funcția de inspector șef nu se mai regăsește în statul

de funcții al instituției. Tot atunci i s-a comunicat și notificarea datată 31

martie 2009, preavizul fiind acordat începând cu 1 aprilie 2009.

Intimatul a subliniat

că deși schimbările intervenite în denumirea postului pe care l-a ocupat nu au afectat

și atribuțiile, și, deci, eliberarea sa din funcție a fost nelegală, a fost nevoit

să opteze pentru una din funcțiile comunicate ca fiind disponibile.

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din concluziile scrise, cât și sub

toate aspectele, în temeiul art. 304

1

că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Intimatul-reclamant I.F.

a supus controlului judiciar două acte administrative individuale, respectiv Ordinul

nr. 84/2009 al A.N.P.C. prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere

de inspector șef adjunct, din motive neimputabile, ca urmare a reorganizării instituției

publice, precum și Ordinul nr. 450/2009 având același emitent, prin care a fost

numit în funcția publică de execuție de comisar I superior, treapta 1 de salarizare

în cadrul C.J.P.C. Brăila, C.R.P.C. Constanța, potrivit opțiunii exprimate în perioada

de preaviz.

Curtea de apel a identificat,

în esență, două motive de nelegalitate: primul legat de nerespectarea dispozițiilor

art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999 în sensul că atribuțiile

aferente postului deținut de reclamant nu au fost modificate prin reorganizare în

proporție de peste 50% iar cel de-al doilea a vizat încălcarea prevederilor

art. 36 din același act normativ, măsura eliberării din funcție fiind dispusă în

perioada în care reclamantul se afla în concediu medical.

Reevaluând ansamblul probator

administrat în cauză și contextul normativ în care au fost emise cele două ordine

atacate, Înalta Curte consideră că nu există motive pentru anularea lor.

Intimatul a fost eliberat

din funcția de conducere întrucât în urma intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., funcția publică pe care o deținea:

inspector șef adjunct, a fost desființată. Deși instanța de fond a reținut că funcția

de comisar șef adjunct, creată prin actul normativ indicat, ar fi similară celei

ocupate anterior de I.F., atribuțiile specifice acestui post nefiind modificate

cu peste 50%, Înalta Curte constată că această afirmație nu este susținută de o

analiză comparativă a fișelor aferente celor două posturi, prin raportare la prevederile

H.G. nr. 748/2007, sub imperiul căreia intimatul-reclamant fusese numit în funcția

publică de conducere. Or, pe lângă modificarea formală a denumirii structurilor

regionale și a funcțiilor publice, H.G. nr. 284/2009 a generat modificări de substanță,

în proporție de peste 50%, acestea vizând mai mulți parametri care nu se regăsesc

în fișa postului intimatului, de exemplu în activitatea de legislație-contencios,

în activitatea de comunicare, informare și relații cu publicul, în activitatea de

control a subordonaților și de cercetare disciplinară a acestora, de monitorizare

mass-media etc.

Și în privința motivului

de nelegalitate referitor la eliberarea din funcție în perioada în care funcționarul

public s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, criticile formulate de recurentă

sunt fondate.

Este real că Ordinul

nr. 34/2009 a fost emis în perioada în care intimatul se afla în concediu medical,

perioadă care a vizat intervalul 31 martie 2009-3 iulie 2009. Însă, necontestat,

existența acestei situații de fapt nu a fost adusă la cunoștința autorității publice

decât la data de 8 aprilie 2009. După expirarea perioadei în care intimatul s-a

aflat în incapacitate de muncă, a fost repus în termenul de preaviz și i s-a acordat

posibilitatea să opteze pentru una dintre funcțiile publice de execuție vacante.

Urmare opțiunii formulate,

s-a emis Ordinul nr. 450/2009, prin care a fost numit, pe perioadă nedeterminată,

în funcția de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Brăila.

În aceste circumstanțe

nu există temei pentru considerentul referitor la încălcarea dispozițiilor art.

36 din Legea nr. 188/1999, pentru că, în mod evident, raportul de serviciu al intimatului

nu a încetat și nu a fost modificat în perioada concediului de boală.

adoptate de instanța de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul

respingerii acțiunii ca nefondate.

Admite recursul formulat

de A.N.P.C. împotriva sentinței nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.F., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 378/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 56 din 16 mai 2012 Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamantul D.D. în contradictoriu cu Autoritatea Național
ÎCCJ 2011-05-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2011
în baza H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C. și nu în baza O.U.G. nr. 37/2009 cum greșit a reținut instanța de fond. S-a precizat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată ulterior emiterii ordinului, iar potrivit Ordi
ÎCCJ 2010-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2010
iar ca temei de drept au fost invocate chiar aceste dispoziții. Este criticată soluția instanței de fond care a reținut că ordinele ar fi neconforme sub aspectul lipsei motivelor de drept în baza cărora au fost emise, deși în cuprinsul aces
ÎCCJ 2011-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2011
recurent începând cu perioada mai 2005 - august 2007 și cele corespunzătoare postului actual, stabilite prin H.G. nr. 882/2010. 4. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost
ÎCCJ 2012-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2012
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1664 din 22 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de cătr
Sursă