ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5399/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârile pronunțate
în primul ciclu procesual
Prin sentința nr. 110
din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați acțiunea formulată a fost admisă, dispunându-se
anularea actelor administrative atacate și reintegrarea reclamantului în funcția
deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticile sale referindu-se la greșita interpretare
a actului administrativ supus controlului judecătoresc, cu motivarea că Ordinul
nr. 84/2009 a fost emis în baza H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea
A.N.P.C. și nu în baza O.U.G. nr. 37/2009, cum în mod greșit a reținut instanța.
A precizat pârâta că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată ulterior emiterii ordinului
contestat, iar potrivit H.G. nr. 284/2009 atribuțiile funcției deținute de reclamant
au fost modificate în proporție mai mare de 50%, fiind astfel desființată funcția
de inspector șef adjunct, în locul acesteia înființându-se funcțiile publice de
conducere de comisar șef și de comisar șef adjunct.
Prin decizia nr. 2936
din 20 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ
și fiscal, a fost admis recursul declarat, fiind casată sentința atacată și trimisă
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea acestei hotărâri,
s-a reținut că actul administrativ contesta, a fost emis în temeiul H.G. nr. 284/2009
și nu în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.
A apreciat instanța de
recurs că, analizând Ordinul nr. 84/2009 în lumina O.U.G. nr. 37/2009 și nu prin
prisma H.G. nr. 284/2009, prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate
invocate de reclamant, ci asupra unor motive străine pricinii, ceea ce echivalează
și cu o nemotivare a hotărârii.
Astfel fiind, hotărârea
atacată a fost casată cu trimitere, cu indicația de a fi analizată acțiunea potrivit
dispozițiilor normative în vigoare la data emiterii actului contestat.
Hotărârea curții de
apel în al doilea ciclu procesual
Reanalizând cererea, instanța
de rejudecare a apreciat că aceasta este fondată, reținând că Ordinul nr. 84/2009
a fost emis în temeiul a trei acte normative, respectiv O.U.G. nr. 2/2001, H.G.
nr. 284/2009 și Legea nr. 188/1999, în speță art. 99 din acest ultim act normativ.
Prin sentința civilă
nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ
și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.F. în contradictoriu
cu A.N.P.C., instanța dispunând anularea Ordinului nr. 84/2009 și a Ordinului
nr. 450/2009 emise de autoritatea pârâtă și reintegrarea reclamantului în funcția
și atribuțiile specifice postului din care a fost demis. A fost obligată pârâta
A.N.P.C. București să-i plătească reclamantului drepturile bănești de care a fost
lipsit pe perioada demiterii până la reintegrarea efectivă, fiind respins ca nefondat
capătul de cerere privitor la daunele morale.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 310/2009 emis de autoritatea pârâtă
s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de Inspector șef adjunct al O.P.C.
Brăila, prin Ordinul nr. 450/2009 dispunându-se încadrarea sa în funcția de comisar
I superior, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009
precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale
autorității pârâte.
În ceea ce privește relevanța
H.G. nr. 284/2009, instanța a constatat că prin aceasta a fost reorganizată activitatea
A.N.P.C., printre alte prevederi, fiind înlocuite denumirile structurilor și funcțiilor
din sistem.
S-a apreciat că prin această
hotărâre au fost modificate doar denumirile funcțiilor, nu și atribuțiile specifice,
cele 12 inspectorate regionale conduse de către un inspector șef fiind înlocuite
de comisariatele regionale conduse de către un comisar șef, funcția de inspector
șef adjunct fiind înlocuită cu aceea de comisar șef adjunct. Totodată, s-a mai reținut,
numărul de posturi este sensibil egal cu cel existent deja, hotărârea Guvernului
nefiind de natură a înlocui vechea reglementare, respectiv H.G. nr. 748/2007, din
care a preluat vechile pasaje.
În condițiile în care
actul normativ nu a reglementat o modificare substanțială a atribuțiilor organelor
de conducere din cadrul autorității supusă reorganizării, în cazul funcției de inspector
șef adjunct-comisar șef adjunct nu se poate reține o modificare de substanță a fișei
postului.
S-a mai constatat de asemenea
încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 referitoare la încetarea raporturilor
de serviciu, reținându-se că potrivit prevederilor art. 100 alin. (1) din Legea
nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii
publici vor fi numiți în noile funcții publice sau după caz în noile compartimente
atunci când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%.
Totodată, în condițiile art. 100 alin. (4) din același act normativ, se poate proceda
la reducerea unui post dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție
de peste 50%.
Cum în speță nu s-a făcut
dovada că atribuțiile specifice funcției de inspector șef adjunct ar fi fost modificate
cu peste 50%, s-a apreciat că măsura eliberării din funcție are un caracter nelegal,
întrucât pârâta A.N.P.C. trebuia, în conformitate cu prevederile art. 100 alin.
(1) din Legea nr. 188/1999, să procedeze la numirea în noua funcție.
Un alt motiv de nelegalitate
reținut de instanța de rejudecare constă în împrejurarea că măsura a fost dispusă
în perioada în care reclamantul, potrivit actelor medicale depuse la dosar, se afla
în concediu de boală, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 36 din aceeași lege.
S-a mai constatat, în
ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale, că reclamantul nu
a făcut vreo dovadă în sensul că ar fi suferit un astfel de prejudiciu.
Recursul declarat de
către A.N.P.C.
Împotriva sentinței curții
de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P.C., invocând dispozițiile
art. 304
1
C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a susținut că
prima instanță a interpretat greșit conținutul actului administrativ supus controlului,
sub aspectul temeiului de drept în baza căruia a fost emis, contrazicându-și propriile
argumente din sentința având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
Din analiza prevederilor
H.G. nr. 748/2007 și H.G. nr. 284/2009 rezultă, mai afirmă recurenta, o modificare
substanțială a atribuțiilor specifice fișelor se post aferente personalului încadrat,
acestea vizând atât aspecte formale (modificarea denumirii structurilor regionale)
cât, mai ales, de fond (în proporție de peste 50%) detaliind diferențele existente
pe tipuri de competențe.
În privința situației
actuale a postului deținut la momentul emiterii ordinului atacat, recurenta a arătat
că prin efectul H.G. nr. 882/2010 au intervenit noi modificări, instituția intrând
în proces de reorganizare atât la nivel central, cât și la nivel teritorial. Potrivit
fișei postului, comisarul șef are atributul de ordonator terțiar de credite, iar
comisariatul județean are personalitate juridică.
Referitor la situația
de fapt generată de concediul medical de care a beneficiat intimatul, recurenta
arată că soluția fondului contravine practicii în materie și doctrinei, ignorându-se
împrejurarea că actul administrativ a început să-și producă efectele abia la data
la care concediul medical a încetat. În plus, cu actul din 8 iulie 2009 intimatul
a optat pentru ocuparea funcției publice de comisar I superior, treapta I de salarizare
din cadrul C.J.P.C. Brăila, post oferit prin notificarea transmisă odată cu ordinul
de eliberare din funcție.
Apărările intimatului
I.F.
Prin concluziile scrise
formulate, intimatul I.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că
ordinul atacat a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, fiind
supus unei intervenții chirurgicale dificile, fiind încălcate dispozițiile art.
99 lit. h) din Legea nr. 188/1999. Abia la data de 6 iulie 2009 recurenta i-a adus
la cunoștință că postul ocupat de el este deținut de o altă persoană în temeiul
O.U.G. nr. 37/2009 și că funcția de inspector șef nu se mai regăsește în statul
de funcții al instituției. Tot atunci i s-a comunicat și notificarea datată 31
martie 2009, preavizul fiind acordat începând cu 1 aprilie 2009.
Intimatul a subliniat
că deși schimbările intervenite în denumirea postului pe care l-a ocupat nu au afectat
și atribuțiile, și, deci, eliberarea sa din funcție a fost nelegală, a fost nevoit
să opteze pentru una din funcțiile comunicate ca fiind disponibile.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din concluziile scrise, cât și sub
toate aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Intimatul-reclamant I.F.
a supus controlului judiciar două acte administrative individuale, respectiv Ordinul
nr. 84/2009 al A.N.P.C. prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere
de inspector șef adjunct, din motive neimputabile, ca urmare a reorganizării instituției
publice, precum și Ordinul nr. 450/2009 având același emitent, prin care a fost
numit în funcția publică de execuție de comisar I superior, treapta 1 de salarizare
în cadrul C.J.P.C. Brăila, C.R.P.C. Constanța, potrivit opțiunii exprimate în perioada
de preaviz.
Curtea de apel a identificat,
în esență, două motive de nelegalitate: primul legat de nerespectarea dispozițiilor
art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999 în sensul că atribuțiile
aferente postului deținut de reclamant nu au fost modificate prin reorganizare în
proporție de peste 50% iar cel de-al doilea a vizat încălcarea prevederilor
art. 36 din același act normativ, măsura eliberării din funcție fiind dispusă în
perioada în care reclamantul se afla în concediu medical.
Reevaluând ansamblul probator
administrat în cauză și contextul normativ în care au fost emise cele două ordine
atacate, Înalta Curte consideră că nu există motive pentru anularea lor.
Intimatul a fost eliberat
din funcția de conducere întrucât în urma intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009
privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., funcția publică pe care o deținea:
inspector șef adjunct, a fost desființată. Deși instanța de fond a reținut că funcția
de comisar șef adjunct, creată prin actul normativ indicat, ar fi similară celei
ocupate anterior de I.F., atribuțiile specifice acestui post nefiind modificate
cu peste 50%, Înalta Curte constată că această afirmație nu este susținută de o
analiză comparativă a fișelor aferente celor două posturi, prin raportare la prevederile
H.G. nr. 748/2007, sub imperiul căreia intimatul-reclamant fusese numit în funcția
publică de conducere. Or, pe lângă modificarea formală a denumirii structurilor
regionale și a funcțiilor publice, H.G. nr. 284/2009 a generat modificări de substanță,
în proporție de peste 50%, acestea vizând mai mulți parametri care nu se regăsesc
în fișa postului intimatului, de exemplu în activitatea de legislație-contencios,
în activitatea de comunicare, informare și relații cu publicul, în activitatea de
control a subordonaților și de cercetare disciplinară a acestora, de monitorizare
mass-media etc.
Și în privința motivului
de nelegalitate referitor la eliberarea din funcție în perioada în care funcționarul
public s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, criticile formulate de recurentă
sunt fondate.
Este real că Ordinul
nr. 34/2009 a fost emis în perioada în care intimatul se afla în concediu medical,
perioadă care a vizat intervalul 31 martie 2009-3 iulie 2009. Însă, necontestat,
existența acestei situații de fapt nu a fost adusă la cunoștința autorității publice
decât la data de 8 aprilie 2009. După expirarea perioadei în care intimatul s-a
aflat în incapacitate de muncă, a fost repus în termenul de preaviz și i s-a acordat
posibilitatea să opteze pentru una dintre funcțiile publice de execuție vacante.
Urmare opțiunii formulate,
s-a emis Ordinul nr. 450/2009, prin care a fost numit, pe perioadă nedeterminată,
în funcția de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Brăila.
În aceste circumstanțe
nu există temei pentru considerentul referitor la încălcarea dispozițiilor art.
36 din Legea nr. 188/1999, pentru că, în mod evident, raportul de serviciu al intimatului
nu a încetat și nu a fost modificat în perioada concediului de boală.
Temeiul legal al soluției
adoptate de instanța de recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul
respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat
de A.N.P.C. împotriva sentinței nr. 238 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.F., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 14 decembrie 2012.