ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1664 din 22 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant D.A. împotriva sentinței civile nr. 654 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea reclamantului, a anulat ordinul din 31 martie 2009 emis de A.N.P.C. și ordinul din 8 aprilie 2009 emis de aceeași autoritate și a dispus reîncadrarea reclamantului într-o funcție echivalentă celei desființate, cu obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, constând în diferența de salariu dintre salariul obținut pentru funcția de inspector-șef adjunct al O.J.P.C.

Călărași și funcția actuală de comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii ordinului din 31 martie 2009 și până la reîncadrarea efectivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin ordinul emis la data de 31 martie 2009, Președintele intimatei A.N.P.C. a dispus ca începând cu data de 1 aprilie 2009 să înceteze raportul de serviciu al reclamantului-recurent, prin eliberarea din funcția publică de Inspector șef adjunct, din motive neimputabile funcționarului public. În cuprinsul acestui ordin s-a arătat că măsura dispusă este consecința reorganizării A.N.P.C.

și a faptului că funcția publică de inspector șef adjunct a fost desființată, menționându-se acordarea în favoarea recurentului, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată a unui preaviz de 30 de zile calendaristice în perioada 1 aprilie - 30 aprilie 2009, respectiv după data intrării în vigoare a ordinului și ulterior producerii efectelor acestuia. Ca temei legal al măsurii dispuse au fost indicate, generic, prevederile O.U.G. nr. 2/2001, ale H.G. nr. 284/2009 și ale art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată. Urmare eliberării din funcția publică și față de notificarea trimisă recurentului –reclamant la aceeași dată, acesta din urmă a optat pentru una din funcțiile publice oferite.

Astfel, prin ordinul din 8 aprilie 2009, emis de aceeași autoritate intimată, începând cu 8 aprilie 2009, recurentul-reclamant a fost numit pe funcția publică de execuție de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C. Călărași. Înalta Curte a apreciat ordinul de eliberare din funcția publică deținută ca nelegal, față de faptul că între funcția deținută de recurent, (inspector șef adjunct) anterior restructurării dispuse prin H.G. nr. 284/2009, cu cele aferente funcției publice de comisar șef adjunct, ca poziție corespondentă rezultată în urma modificării legislative survenite, nu există diferențieri de substanță, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 188/1999.

A mai arătat că în cazul ordinului atacat, motivarea în drept este insuficientă și parțial imprecisă în vreme ce motivarea în fapt lipsește, simpla referire la reorganizarea intervenită nefiind de natură, în raport de circumstanțele prezentei cauze, a satisface cerința unei reale și efective motivări. Prin cererea înregistrată la data de 17 mai 2012, recurentul D.A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul și aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1664/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) raportat la art. 400 alin. (2), art. 401 alin. (1¹) și la art. 402 alin. (3) C. proc.

civ. În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că intimații A.N.P.C. și C.J.P.C. Călărași nu au înțeles să pună, de fapt, în executare decizia nr. 1664/2011, justificat de faptul că în dispozitivul deciziei nr. 1664/2011 nu există elemente privitoare la locul reîncadrării și funcția concretă pe care ar urma să fie încadrat contestatorul. În aceste condiții se impune lămurirea înțelesului și aplicării titlului reprezentat de decizia nr. 1664/2011, în sensul de a menționa exact locul de muncă, respectiv C.J.P.C. Călărași și de a dispune reîncadrarea contestatorului la C.J.P.C. Călărași în funcția echivalentă celei din care a fost eliberat, respectiv cea de comisar șef. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației la executare, Înalta Curte o constată întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. ” Formularea dispozițiilor sus-citate este de natură a îndreptăți concluzia că, în situația în care s-a solicitat lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu în procedura prevăzută de art. 281¹, este exclusă exercitarea căii contestației la executare, privind același titlu și având aceeași finalitate.

Or, se constată că prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2011, A.N.P.C. a formulat cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 281¹ C. proc. civ., cerere respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 21 iunie 2011 a aceleiași instanțe. În aceste condiții, orice cerere ulterioară, întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., prin care se urmărește, de asemenea, lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării aceluiași titlu executoriu, devine inadmisibilă. Este lipsit de relevanță faptul că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281¹ C. proc.

civ. a fost formulată de către altă persoană decât contestatorul, legea neconținând nici o circumstanțiere, sub acest aspect, ci folosind o formulare generală de natură a acoperi și această ipoteză. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestația va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația la executare formulată de către D.A. privind decizia nr. 1664/2011 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.