ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2012

Asupra cererii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1664 din 22 martie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant D.A. împotriva

sentinței civile nr. 654 din 4 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a modificat

în parte sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea reclamantului, a

anulat ordinul din 31 martie 2009 emis de A.N.P.C. și ordinul din 8 aprilie

2009 emis de aceeași autoritate și a dispus reîncadrarea reclamantului într-o

funcție echivalentă celei desființate, cu obligarea pârâtelor la plata de

despăgubiri, constând în diferența de salariu dintre salariul obținut pentru

funcția de inspector-șef adjunct al O.J.P.C. Călărași și funcția actuală de

comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii ordinului din 31 martie

2009 și până la reîncadrarea efectivă, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin ordinul emis la data de

31 martie 2009, Președintele intimatei A.N.P.C. a dispus ca începând cu data de

1 aprilie 2009 să înceteze raportul de serviciu al reclamantului-recurent, prin

eliberarea din funcția publică de Inspector șef adjunct, din motive

neimputabile funcționarului public.

În cuprinsul acestui

ordin s-a arătat că măsura dispusă este consecința reorganizării A.N.P.C. și a

faptului că funcția publică de inspector șef adjunct a fost desființată,

menționându-se acordarea în favoarea recurentului, în conformitate cu

prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată a unui preaviz de 30 de

zile calendaristice în perioada 1 aprilie - 30 aprilie 2009, respectiv după

data intrării în vigoare a ordinului și ulterior producerii efectelor acestuia.

Ca temei legal al

măsurii dispuse au fost indicate, generic, prevederile O.U.G. nr. 2/2001, ale H.G.

nr. 284/2009 și ale art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Urmare eliberării din

funcția publică și față de notificarea trimisă recurentului –reclamant la

aceeași dată, acesta din urmă a optat pentru una din funcțiile publice oferite.

Astfel, prin ordinul din 8 aprilie 2009, emis de aceeași autoritate intimată,

începând cu 8 aprilie 2009, recurentul-reclamant a fost numit pe funcția

publică de execuție de comisar I superior, treapta 1 de salarizare în cadrul C.J.P.C.

Călărași.

Înalta Curte a

apreciat ordinul de eliberare din funcția publică deținută ca nelegal, față de

faptul că între funcția deținută de recurent, (inspector șef adjunct) anterior

restructurării dispuse prin H.G. nr. 284/2009, cu cele aferente funcției

publice de comisar șef adjunct, ca poziție corespondentă rezultată în urma

modificării legislative survenite, nu există diferențieri de substanță, fiind,

astfel, încălcate prevederile art. 100 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr.

188/1999.

A mai arătat că în

cazul ordinului atacat, motivarea în drept este insuficientă și parțial

imprecisă în vreme ce motivarea în fapt lipsește, simpla referire la

reorganizarea intervenită nefiind de natură, în raport de circumstanțele

prezentei cauze, a satisface cerința unei reale și efective motivări.

Prin cererea

înregistrată la data de 17 mai 2012, recurentul D.A. a formulat contestație la

executare, prin care a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul și aplicarea

titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1664/2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) raportat la art. 400 alin. (2), art.

401 alin. (1¹) și la art. 402 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat, în esență, că intimații A.N.P.C. și C.J.P.C. Călărași

nu au înțeles să pună, de fapt, în executare decizia nr. 1664/2011, justificat

de faptul că în dispozitivul deciziei nr. 1664/2011 nu există elemente

privitoare la locul reîncadrării și funcția concretă pe care ar urma să fie

încadrat contestatorul.

În aceste condiții se

impune lămurirea înțelesului și aplicării titlului reprezentat de decizia nr.

1664/2011, în sensul de a menționa exact locul de muncă, respectiv C.J.P.C. Călărași

și de a dispune reîncadrarea contestatorului la C.J.P.C. Călărași în funcția

echivalentă celei din care a fost eliberat, respectiv cea de comisar șef.

Examinând cu

prioritate excepția inadmisibilității contestației la executare, Înalta Curte o

constată întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui

act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați

prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.

2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu,

precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea

silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de

lege.

”

Formularea

dispozițiilor sus-citate este de natură a îndreptăți concluzia că, în situația

în care s-a solicitat lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu în

procedura prevăzută

de art. 281¹,

este exclusă exercitarea căii contestației la

executare, privind același titlu și având aceeași finalitate.

Or, se constată că

prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2011, A.N.P.C. a formulat cerere

de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în temeiul

art. 281¹ C. proc. civ.,

cerere respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 21 iunie 2011 a aceleiași

instanțe.

În aceste

condiții, orice cerere ulterioară, întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin.

(1) C. proc. civ., prin care se urmărește, de asemenea,

lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării aceluiași titlu executoriu,

devine inadmisibilă.

Este lipsit de relevanță

faptul că cererea întemeiată pe dispozițiile

art.

281¹ C. proc. civ.

a fost formulată de către altă persoană decât

contestatorul, legea neconținând nici o circumstanțiere, sub acest aspect, ci

folosind o formulare generală de natură a acoperi și această ipoteză.

Pentru aceste motive,

în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestația va fi

respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația la executare formulată

de către D.A. privind decizia nr. 1664/2011 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2012.