ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul D.A.

a chemat în judecată pe pârâtul C.C. - Președintele Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor - solicitând instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța în cauză să dispună:

1) amendarea

pârâtului cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, pentru neexecutarea Sentinței nr. 654 din 04 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, cu începere de la 22 aprilie 2011 și până la executarea efectivă;

2) obligarea

pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 RON, reprezentând cuantumul

diferenței de salariu neachitată, cu începere de la 22 aprilie 2011 și până la

executarea efectivă.

În motivarea cererii

în fapt, reclamantul a arătat, în esență, următoarele aspecte:

Prin titlul

executoriu anterior individualizat s-a dispus de către instanța de contencios

administrativ reîncadrarea sa pe o funcție echivalentă celei desființate și

obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și

Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași la plata de

despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul obținut pentru funcția de

inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași

și funcția actuală de comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii

ordinului de eliberare din funcție și până la executarea efectivă.

Cu toate că

obligațiile stipulate în titlul executoriu aflat în discuție deveneau scadente

la data de 22 aprilie 2011, reclamantul nu a procedat la executarea acestora,

ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Pârâtul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată,

cu motivarea că situația juridică actuală a postului este următoarea:

Prin adoptarea H.G.

nr. 882/2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a intrat în

proces de reorganizare, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

Ulterior, au fost

emise acte administrative pentru punerea în executare a hotărârii anterior

arătate, acte care au fost aprobate de Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri, în calitate de ordonator principal de credite, cu avizul

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Cât privește

executarea hotărârii judecătorești mai sus arătate, pârâtul a susținut faptul

că reclamantului i-au fost achitate drepturile bănești acordate, în sumă de

10.655 RON, așa cum rezultă din documentele contabile transmise de Comisariatul

Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași.

În legătură cu

reîncadrarea reclamantului pe un post similar celui deținut de acesta înainte

de emiterea actului administrativ anulat de instanță, pârâtul a precizat faptul

că reclamantului i s-a oferit postul de comisar șef adjunct în cadrul

Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Arad, post identificat ca

fiind vacant pe ștatul de funcții. Însă, prin Adresa nr. 298 din 28 iulie 2011,

reclamantul a refuzat postul acordat.

În opinia pârâtului,

cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în sumă de 30.000 RON este

nejustificată și vădit disproporționată, întrucât acesta nu a făcut dovada

prejudiciului suferit.

Curtea de Apel

București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 6223

din 27 octombrie 2011, a admis în parte cererea reclamantului D.A. și a aplicat

pârâtului C.C. amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, începând cu data de 22 aprilie 2011 și până la executarea integrală

a Sentinței nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal în Dosarul nr.

6830/2/2009, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ

și Fiscal.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Hotărârea ce

constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011,

astfel că pârâtul/autoritatea publică avea obligația să emită decizie de

reîncadrare și de plată a drepturilor salariale cel mai târziu la data de 22

aprilie 2011.

Postul oferit de

pârât nu reprezintă funcția echivalentă despre care se face vorbire în

considerentele Deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Mai precis, nu poate

fi în discuție o funcție publică existentă în organigrama Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorului, ci doar funcția publică echivalentă care se

regăsește în cadrul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor

Călărași, întrucât reclamantul a avut raport de funcție cu această ultimă

autoritate publică.

Din ștatul de funcții

al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași rezultă că

există un post de comisar șef adjunct, fapt care dovedește atitudinea culpabilă

a pârâtului, care a refuzat să-l valorifice prin atribuirea către reclamant.

Drepturile bănești

cuvenite reclamantului pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011 au fost achitate

doar parțial de către autoritatea publică.

Prima instanță a

concluzionat în sensul că neexecutarea hotărârii judecătorești deduse judecății

încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

2) Capătul de cerere

privind obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 30.000 RON este

neîntemeiat, întrucât reclamantul are deja un titlu executoriu sub acest

aspect, adică beneficiază de drepturile bănești stabilite prin decizia Înaltei

Curți până la reîncadrarea efectivă, drepturi ce urmează a fi indexate și actualizate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul C.C., care a solicitat casarea sa și

reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea acțiunii

reclamantului D.A. ca nefondată și neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

După reorganizarea

autorității publice cu care intimatul a avut raport de funcție, la nivelul

Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași există un

total de 7 posturi.

Avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici nr. 498224 din 15 septembrie 2010, prin care

au fost aprobate funcțiile publice atât din cadrul Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor (aparat propriu), cât și din cadrul Comisariatelor

Județene pentru Protecția Consumatorilor a avut ca temei legal prevederile art.

112 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici coroborate

cu cele ale art. 20 alin. (4) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice.

Rațiunea pentru care

s-a optat pentru crearea de funcții publice de conducere secundare de comisari

șefi adjuncți în 3 dintre structurile teritoriale subordonate Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor, respectiv București, Arad și Mureș,

nu reprezintă altceva decât asigurarea unui management cât mai bun în zonele în

care numărul de operatori economici este în creștere, dezvoltarea economică în

aceste zone impunând realizarea unei protecții sporite asupra consumatorilor,

în vederea realizării atribuțiilor și competențelor instituției.

Ca atare,

structurarea posturilor de conducere a avut drept fundament atât numărul total

de posturi de execuție aferent fiecărei structuri teritoriale în parte, cât și

concentrarea de operatori economici în aceste structuri.

Titlul executoriu

aflat în discuție a fost pus în aplicare, întrucât Intimatului i s-a oferit

postul vacant de comisar șef adjunct în cadrul Comisariatului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Arad, post identificat ca fiind similar cu cel deținut

de acesta.

De asemenea,

intimatului i-au fost achitate și drepturile bănești cuvenite în baza titlului

executoriu.

Mai exact, la data de

22 iulie 2011 a fost emis de către Trezoreria Municipiului Călărași un extras

de cont din care rezultă că s-a efectuat plata sumei de 10.655 RON către

intimat, sumă ce reprezintă contravaloarea obligațiilor bănești dispuse de

instanța de judecată.

Părțile au formulat

și depus la dosar note scrise.

La termenul de

judecată din data de 20 ianuarie 2012, intimatul a invocat excepția nulității

recursului, cu motivarea că acesta nu cuprinde nicio critică de nelegalitate a

hotărârii instanței de fond.

Susținerile părților

pe această excepție au fost consemnate în practicaua deciziei, care face parte

integrantă din aceasta.

Înalta Curte a respins

excepția de nulitate a recursului, întrucât dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. permit examinarea cauzei sub toate aspectele, în situația în care

hotărârea judecătorească contestată nu poate fi atacată cu apel.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii

deduse judecății îl reprezintă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a

refuzului autorității publice pârâte de a pune în executare obligațiile

stabilite prin titlul executoriu.

În concret, textul

legal anterior individualizat prevede că:

„(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.”

În speța de față,

titlul executoriu este reprezentat de Sentința nr. 654 din 04 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și

Fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Prin această hotărâre

judecătorească s-a anulat Ordinul nr. 87 din 31 martie 2009 și Ordinul nr. 190

din 8 aprilie 2009, ambele emise de Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtelor Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor și Comisariatul Județean pentru Protecția

Consumatorilor Călărași la reîncadrarea reclamantul D.A. într-o funcție

echivalentă celei desființate, precum și la plata de despăgubiri, constând în

diferența de salariu dintre salariul obținut pentru funcția de inspector șef

adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași și funcția

actuală de comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii ordinului de

eliberare din funcție și până la reîncadrarea efectivă.

Hotărârea

judecătorească a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011, iar autoritatea

publică pârâtă avea obligația punerii sale în executare, respectiv să emită

decizie de reîncadrare și de plată a drepturilor salariale cuvenite

reclamantului până cel mai târziu la data de 22 aprilie 2011.

Înalta Curte

apreciază că soluția primei instanțe de aplicare a sancțiunii instituite de

art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, este

nelegală, în raport de următoarele aspecte:

În considerentele

titlului executoriu aflat în discuție se precizează faptul că

recurentul-reclamant D.A. urmează să fie reintegrat de către autoritatea

intimată pe o funcție echivalentă cu cea de inspector șef adjunct, deținută

anterior reorganizării dispuse prin H.G. nr. 284/2009 și a cărei denumire va fi

determinată de autoritatea emitentă în etapa de executare, dată fiind

împrejurarea survenită și a cărei realitate nu poate fi ignorată, în sensul că,

în prezent, și H.G. nr. 284/2009 a fost abrogată prin H.G. nr. 882/2010,

publicată în M. Of. nr. 612 din 30 august 2010; echivalența dintre funcția

publică avută de recurent și cea pe care acesta urmează a fi reintegrat se va

realiza, în mod evident, prin raportare la natura funcției publice anterior deținute,

la atribuțiile avute, examinate în substanța lor, ca și față de drepturile

salariale cuvenite.

După reorganizare, în

structura Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor se regăsesc

doar 3 posturi de comisar șef adjunct, județele beneficiare fiind București,

Arad și Mureș.

Prin Adresa nr. 1049

din 29 iunie 2011, intimatului i s-a oferit un post similar celui deținut

anterior, respectiv cel de comisar șef adjunct la Comisariatul Județean pentru

Protecția Consumatorilor Arad, post care era vacant.

Prin Adresa nr. 4298

din 28 iulie 2011, intimatul a refuzat postul acordat, cu motivarea că oferta

este șicanatorie și nelegală, întrucât Președintelui Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor îi revenea obligația de a-l elibera din funcția

de comisar șef al CJPC Călărași pe dl. I.P. și de a-l reintegra pe acesta pe

post, întrucât este vorba despre unicul post de conducere din cadrul CJPC

Călărași.

În raport de cele

anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că recurentul nu se face vinovat de

neexecutarea hotărârii judecătorești aflate în discuție, întrucât i-a oferit

intimatului postul pe care îl avea disponibil în structura sa.

Pe acest aspect,

instanța de control judiciar reține, în primul rând, faptul că, anterior

pronunțării titlului executoriu, recurentul a deținut, așa cum s-a mai arătat,

funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Inspectoratul Județean

pentru Protecția Consumatorilor Călărași. În plus, prin Decizia nr. 1664 din 22

martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios

Administrativ și Fiscal, s-a dispus reintegrarea intimatului pe o funcție

echivalentă cu cea de inspector șef adjunct, deținută anterior reorganizării

dispuse prin H.G. nr. 284/2009. Prin urmare, intimatul nu a ocupat niciodată

funcția pe care o pretinde, respectiv cea de comisar șef al CJPC Călărași (în

denumirea anterioară reorganizării, de inspector șef).

În al doilea rând,

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 112 din Legea nr. 188/1999,

modificată, conform cărora „Numărul total al funcțiilor publice de conducere

din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția funcțiilor

publice de secretar al unității administrativ-teritoriale și de șef al

oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcțiilor

publice.”

Or, la un număr total

de 7 posturi pe care Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor

Călărași le deține ca instituție cu personalitate juridică proprie, în

subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, față de

numărul total de 20 de posturi deținut de care Comisariatului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Alba, nu se poate vorbi despre alocarea, în mod

nelegal, a postului solicitat de intimat.

Așadar, în mod

corect, în organigrama Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor

Călărași figurează doar un post de conducere, respectiv cel de comisar șef.

Cu alte cuvinte, la 7

posturi de execuție nu se poate aloca două posturi de conducere, după cum

solicită intimatul, decât cu încălcarea art. 112 din Legea nr. 188/1999,

modificată.

În altă ordine de

idei, Înalta Curte apreciază că a fost respectată și cealaltă obligație

prevăzută în titlul executoriu analizat.

Astfel, prin Adresa

nr. 1996 din 05 aprilie 2011, recurentul a solicitat Comisariatului Județean

pentru Protecția Consumatorilor Călărași, în calitate de debitor și deținător

al actelor contabile, să procedeze la calcularea sumei totale, reprezentând

drepturile salariale de care intimatul ar fi beneficiat în lipsa actelor administrative

anulate de instanță, calcul care să cuprindă perioada de la 31 martie 2009

(când a fost emis Ordinul nr. 87/2009 de eliberare din funcția publică de

conducere) - până la momentul achitării efective. În plus, în adresa aflată în

discuție, se precizează faptul că, în urma calculării sumelor necesare, acestea

se vor solicita de către Comisariatului Județean pentru Protecția

Consumatorilor Călărași la Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, în vederea achitării acestora către intimat.

Această adresă a fost

transmisă la Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași,

în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 882/2010 privind

organizarea și funcționarea ANPC.

De altfel, intimatul

este funcționar public de execuție în cadrul Comisariatului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Călărași și își ridică drepturile salariale de la

această instituție publică.

Intimatul a

recunoscut faptul că i-au fost plătite diferențe salariale în sumă de 10.665

RON, pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011. Calculul acestei sume s-a oprit

la luna mai 2011, întrucât intimatul a refuzat postul de conducere oferit de

recurent în luna iunie 2011, motiv pentru care acesta nu mai putea să solicite

diferențe salariale.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004, modificată, în raport de situația factuală reținută, fiind

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ, raportat la art. 20 și

28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în

sensul că va respinge cererea reclamantului D.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.C. - Președintele Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor împotriva Sentinței nr. 6223 din 27 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea reclamatului D.A., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM