ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.C.

- Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor - solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1) amendarea pârâtului cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru neexecutarea Sentinței nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu începere de la 22 aprilie 2011 și până la executarea efectivă; 2) obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 RON, reprezentând cuantumul diferenței de salariu neachitată, cu începere de la 22 aprilie 2011 și până la executarea efectivă.

În motivarea cererii în fapt, reclamantul a arătat, în esență, următoarele aspecte: Prin titlul executoriu anterior individualizat s-a dispus de către instanța de contencios administrativ reîncadrarea sa pe o funcție echivalentă celei desființate și obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași la plata de despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul obținut pentru funcția de inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași și funcția actuală de comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii ordinului de eliberare din funcție și până la executarea efectivă.

Cu toate că obligațiile stipulate în titlul executoriu aflat în discuție deveneau scadente la data de 22 aprilie 2011, reclamantul nu a procedat la executarea acestora, ceea ce echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ. Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată, cu motivarea că situația juridică actuală a postului este următoarea: Prin adoptarea H.G. nr. 882/2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a intrat în proces de reorganizare, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

Ulterior, au fost emise acte administrative pentru punerea în executare a hotărârii anterior arătate, acte care au fost aprobate de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de ordonator principal de credite, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Cât privește executarea hotărârii judecătorești mai sus arătate, pârâtul a susținut faptul că reclamantului i-au fost achitate drepturile bănești acordate, în sumă de 10.655 RON, așa cum rezultă din documentele contabile transmise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași. În legătură cu reîncadrarea reclamantului pe un post similar celui deținut de acesta înainte de emiterea actului administrativ anulat de instanță, pârâtul a precizat faptul că reclamantului i s-a oferit postul de comisar șef adjunct în cadrul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Arad, post identificat ca fiind vacant pe ștatul de funcții.

Însă, prin Adresa nr. 298 din 28 iulie 2011, reclamantul a refuzat postul acordat. În opinia pârâtului, cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în sumă de 30.000 RON este nejustificată și vădit disproporționată, întrucât acesta nu a făcut dovada prejudiciului suferit. Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 6223 din 27 octombrie 2011, a admis în parte cererea reclamantului D.A. și a aplicat pârâtului C.C. amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 22 aprilie 2011 și până la executarea integrală a Sentinței nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal în Dosarul nr. 6830/2/2009, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011, astfel că pârâtul/autoritatea publică avea obligația să emită decizie de reîncadrare și de plată a drepturilor salariale cel mai târziu la data de 22 aprilie 2011. Postul oferit de pârât nu reprezintă funcția echivalentă despre care se face vorbire în considerentele Deciziei nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Mai precis, nu poate fi în discuție o funcție publică existentă în organigrama Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, ci doar funcția publică echivalentă care se regăsește în cadrul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, întrucât reclamantul a avut raport de funcție cu această ultimă autoritate publică.

Din ștatul de funcții al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași rezultă că există un post de comisar șef adjunct, fapt care dovedește atitudinea culpabilă a pârâtului, care a refuzat să-l valorifice prin atribuirea către reclamant. Drepturile bănești cuvenite reclamantului pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011 au fost achitate doar parțial de către autoritatea publică. Prima instanță a concluzionat în sensul că neexecutarea hotărârii judecătorești deduse judecății încalcă dreptul reclamantului la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2) Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 30.000 RON este neîntemeiat, întrucât reclamantul are deja un titlu executoriu sub acest aspect, adică beneficiază de drepturile bănești stabilite prin decizia Înaltei Curți până la reîncadrarea efectivă, drepturi ce urmează a fi indexate și actualizate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.C., care a solicitat casarea sa și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului D.A. ca nefondată și neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: După reorganizarea autorității publice cu care intimatul a avut raport de funcție, la nivelul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași există un total de 7 posturi.

Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 498224 din 15 septembrie 2010, prin care au fost aprobate funcțiile publice atât din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (aparat propriu), cât și din cadrul Comisariatelor Județene pentru Protecția Consumatorilor a avut ca temei legal prevederile art. 112 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici coroborate cu cele ale art. 20 alin. (4) și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Rațiunea pentru care s-a optat pentru crearea de funcții publice de conducere secundare de comisari șefi adjuncți în 3 dintre structurile teritoriale subordonate Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, respectiv București, Arad și Mureș, nu reprezintă altceva decât asigurarea unui management cât mai bun în zonele în care numărul de operatori economici este în creștere, dezvoltarea economică în aceste zone impunând realizarea unei protecții sporite asupra consumatorilor, în vederea realizării atribuțiilor și competențelor instituției. Ca atare, structurarea posturilor de conducere a avut drept fundament atât numărul total de posturi de execuție aferent fiecărei structuri teritoriale în parte, cât și concentrarea de operatori economici în aceste structuri.

Titlul executoriu aflat în discuție a fost pus în aplicare, întrucât Intimatului i s-a oferit postul vacant de comisar șef adjunct în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Arad, post identificat ca fiind similar cu cel deținut de acesta. De asemenea, intimatului i-au fost achitate și drepturile bănești cuvenite în baza titlului executoriu. Mai exact, la data de 22 iulie 2011 a fost emis de către Trezoreria Municipiului Călărași un extras de cont din care rezultă că s-a efectuat plata sumei de 10.655 RON către intimat, sumă ce reprezintă contravaloarea obligațiilor bănești dispuse de instanța de judecată. Părțile au formulat și depus la dosar note scrise. La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2012, intimatul a invocat excepția nulității recursului, cu motivarea că acesta nu cuprinde nicio critică de nelegalitate a hotărârii instanței de fond.

Susținerile părților pe această excepție au fost consemnate în practicaua deciziei, care face parte integrantă din aceasta. Înalta Curte a respins excepția de nulitate a recursului, întrucât dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. permit examinarea cauzei sub toate aspectele, în situația în care hotărârea judecătorească contestată nu poate fi atacată cu apel. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a refuzului autorității publice pârâte de a pune în executare obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

În concret, textul legal anterior individualizat prevede că: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” În speța de față, titlul executoriu este reprezentat de Sentința nr. 654 din 04 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această hotărâre judecătorească s-a anulat Ordinul nr. 87 din 31 martie 2009 și Ordinul nr. 190 din 8 aprilie 2009, ambele emise de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași la reîncadrarea reclamantul D.A. într-o funcție echivalentă celei desființate, precum și la plata de despăgubiri, constând în diferența de salariu dintre salariul obținut pentru funcția de inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași și funcția actuală de comisar, indexate și actualizate, de la data emiterii ordinului de eliberare din funcție și până la reîncadrarea efectivă.

Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă la data de 22 martie 2011, iar autoritatea publică pârâtă avea obligația punerii sale în executare, respectiv să emită decizie de reîncadrare și de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantului până cel mai târziu la data de 22 aprilie 2011. Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de aplicare a sancțiunii instituite de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, este nelegală, în raport de următoarele aspecte: În considerentele titlului executoriu aflat în discuție se precizează faptul că recurentul-reclamant D.A. urmează să fie reintegrat de către autoritatea intimată pe o funcție echivalentă cu cea de inspector șef adjunct, deținută anterior reorganizării dispuse prin H.G.

nr. 284/2009 și a cărei denumire va fi determinată de autoritatea emitentă în etapa de executare, dată fiind împrejurarea survenită și a cărei realitate nu poate fi ignorată, în sensul că, în prezent, și H.G. nr. 284/2009 a fost abrogată prin H.G. nr. 882/2010, publicată în M. Of. nr. 612 din 30 august 2010; echivalența dintre funcția publică avută de recurent și cea pe care acesta urmează a fi reintegrat se va realiza, în mod evident, prin raportare la natura funcției publice anterior deținute, la atribuțiile avute, examinate în substanța lor, ca și față de drepturile salariale cuvenite. După reorganizare, în structura Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor se regăsesc doar 3 posturi de comisar șef adjunct, județele beneficiare fiind București, Arad și Mureș.

Prin Adresa nr. 1049 din 29 iunie 2011, intimatului i s-a oferit un post similar celui deținut anterior, respectiv cel de comisar șef adjunct la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Arad, post care era vacant. Prin Adresa nr. 4298 din 28 iulie 2011, intimatul a refuzat postul acordat, cu motivarea că oferta este șicanatorie și nelegală, întrucât Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor îi revenea obligația de a-l elibera din funcția de comisar șef al CJPC Călărași pe dl. I.P. și de a-l reintegra pe acesta pe post, întrucât este vorba despre unicul post de conducere din cadrul CJPC Călărași. În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că recurentul nu se face vinovat de neexecutarea hotărârii judecătorești aflate în discuție, întrucât i-a oferit intimatului postul pe care îl avea disponibil în structura sa.

Pe acest aspect, instanța de control judiciar reține, în primul rând, faptul că, anterior pronunțării titlului executoriu, recurentul a deținut, așa cum s-a mai arătat, funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Inspectoratul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași. În plus, prin Decizia nr. 1664 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a dispus reintegrarea intimatului pe o funcție echivalentă cu cea de inspector șef adjunct, deținută anterior reorganizării dispuse prin H.G. nr. 284/2009. Prin urmare, intimatul nu a ocupat niciodată funcția pe care o pretinde, respectiv cea de comisar șef al CJPC Călărași (în denumirea anterioară reorganizării, de inspector șef).

În al doilea rând, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 112 din Legea nr. 188/1999, modificată, conform cărora „Numărul total al funcțiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale și de șef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numărul total al funcțiilor publice.” Or, la un număr total de 7 posturi pe care Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași le deține ca instituție cu personalitate juridică proprie, în subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, față de numărul total de 20 de posturi deținut de care Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Alba, nu se poate vorbi despre alocarea, în mod nelegal, a postului solicitat de intimat.

Așadar, în mod corect, în organigrama Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași figurează doar un post de conducere, respectiv cel de comisar șef. Cu alte cuvinte, la 7 posturi de execuție nu se poate aloca două posturi de conducere, după cum solicită intimatul, decât cu încălcarea art. 112 din Legea nr. 188/1999, modificată. În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că a fost respectată și cealaltă obligație prevăzută în titlul executoriu analizat.

Astfel, prin Adresa nr. 1996 din 05 aprilie 2011, recurentul a solicitat Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, în calitate de debitor și deținător al actelor contabile, să procedeze la calcularea sumei totale, reprezentând drepturile salariale de care intimatul ar fi beneficiat în lipsa actelor administrative anulate de instanță, calcul care să cuprindă perioada de la 31 martie 2009 (când a fost emis Ordinul nr. 87/2009 de eliberare din funcția publică de conducere) - până la momentul achitării efective. În plus, în adresa aflată în discuție, se precizează faptul că, în urma calculării sumelor necesare, acestea se vor solicita de către Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în vederea achitării acestora către intimat.

Această adresă a fost transmisă la Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 882/2010 privind organizarea și funcționarea ANPC. De altfel, intimatul este funcționar public de execuție în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași și își ridică drepturile salariale de la această instituție publică. Intimatul a recunoscut faptul că i-au fost plătite diferențe salariale în sumă de 10.665 RON, pentru perioada aprilie 2009 - mai 2011. Calculul acestei sume s-a oprit la luna mai 2011, întrucât intimatul a refuzat postul de conducere oferit de recurent în luna iunie 2011, motiv pentru care acesta nu mai putea să solicite diferențe salariale.

Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport de situația factuală reținută, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantului D.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C. - Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor împotriva Sentinței nr. 6223 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamatului D.A., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012. Procesat de GGC - LM