ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 254/2012

Deliberând asupra recursurilor penale de față:

Constată că, prin s.p. nr. 79 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8600/63/2010 s-a dispus:

pedepsele de: 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. , 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după

executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art.

26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. In baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată inculpatului B.I.R. prin s.p. 154 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin neapelare și s-a dispus ca inculpatul să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în total 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat fiecăruia din inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada detenției preventive de la 02 iunie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 24.894,03 grame de rezină de cannabis depusă

la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J-S.E.O., conform dovezilor

seriile H nr. 0002794 din 10 iunie 2010 și H nr. 0020052 din 17 iunie 2010.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. în fapt prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

în cursul anului 2007, în timp ce își desfășura activitatea în regiunea Palma de Mallorca - Spania, în care își avea și domiciliul inculpatul H.C.C. a cunoscut-o pe inculpata B.V. (fostă B.), care se stabilise în aceeași zonă, căutându-și de lucru. Urmarea plecării în Spania, în aceeași perioadă, inculpata B.V. a divorțat de fostul soț, B.M., locuința comună rămânându-i acestuia.

În luna noiembrie 2009, inculpații H.C.C. și B.V. au venit împreună pentru prima oară în România, intenționând să cumpere o casă în zona Poiana Mare, având asupra lor aproximativ 7.000 - 8.000 Euro. Odată ajunși în țară, cei doi și-au schimbat planurile și, în colaborare cu fiul inculpatei B.V., inculpatul B.I.R. au deschis un restaurant în municipiul Calafat. Afacerea nu a fost profitabilă, la începutul lunii ianuarie 2010 devenind evident pentru toți cei implicați că banii investiți fuseseră pierduți.

Considerându-se ruinat, dar și având în vedere mediul în care se afla, respectiv un restaurant frecventat de mai mulți tineri care păreau interesați de consumarea drogurilor, precum și faptul că știa în Spania mai multe persoane care puteau face rost de astfel de substanțe, s-a reținut că inculpatul H.C.C. a hotărât introducerea în țară a drogurilor, sperând în câștiguri substanțiale. În acest sens, luase în considerare prețul scăzut al hașiș-ului din Spania, aproximativ 1.000 Euro și prețul cu care acesta putea fi comercializat în România, respectiv 7.000 Euro. Hotărârea lui a fost susținută de inculpata B.V., în „afacere" fiind atras și inculpatul B.I.R., care, cunoscând limba română și având un anturaj promițător, putea găsi cumpărători pentru „marfă".

- Găsind un astfel de cumpărător, la sfârșitul lunii ianuarie 2010, inculpații H.C.C. și B.V. au plecat în Spania cu intenția clară de a cumpăra droguri pe care să le introducă în țară în scopul revânzării. Activitatea lor a fost mult îngreunată de faptul că nu dețineau banii necesari cumpărării drogurilor din Spania, inculpatul H.C.C. căutând o persoană care să îi dea drogurile, doar sub promisiunea achitării lor ulterior după revânzarea în România. În acest timp, inculpatul B.I.R. a rămas în țară, trebuind să țină legătura cu persoana ce era interesată de cumpărarea drogurilor, sau eventual să găsească alt cumpărător.

În lunile aprilie-mai 2010, urmare a eforturilor depuse, inculpatul H.C.C. a reușit achiziționarea a diferite cantități de droguri ce urmau a fi aduse în România. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, întrucât în ziua de 19 mai 2010 marfa i-a fost confiscată de Politia din Palma de Mallorca.

Deși erau în curs de cercetare, câteva zile mai târziu, inculpatul H.C.C. a ajuns la o înțelegere cu o persoană din Palma de Mallorca, pe nume „I.", despre care știa că are astfel de preocupări, obținând de la acesta promisiunea încredințării unei cantități importante de droguri pe care să le plătească după revânzarea lor în România. În acest sens, în ziua de 27 mai 2010 inculpatul H.C.C. închiriază un autoturism Nissan Almera cu care se deplasează la locuința acestui „I.” unde îi este „preparat", în sensul disimulării unei cantități de aproximativ 25 kilograme rezină de cannabis (hașiș) în portierele și aripile din spate ale autoturismului.

Imediat, împreună cu concubina sa, inculpata B.V., ce era în cunoștință de cauză cu privire la drogurile ascunse în mașină, inculpatul H.C.C. a plecat înspre România pe traseul Barcelona - Franța - Italia - Austria și Ungaria, intrând în România la 01 iunie 2010, în jurul orei 16:30, prin P.T.F. Nădlac.

În zilele de 01 și 02 iunie 2010, inculpații H.C.C. și B.V., în timp ce se deplasau pe teritoriul României cu

autoturismul Nissan Almera cu numărul de înmatriculare s-

au aflat sub atenta supraveghere a organelor de urmărire penală.

În ziua de 02 iunie 2010, în jurul orei 12.00, pe raza orașului Filiași s-a organizat un filtru, autoturismul în care se aflau cei doi inculpați fiind oprit în trafic de lucrătorii B.C.C.O. Craiova, imediat, procedându-se la imobilizarea acestora. Fiind întrebați dacă dețin asupra lor sau în autoturism bunuri, valori sau substanțe interzise, după o scurtă ezitare, inculpatul H.C.C. a recunoscut faptul că în autoturism este ascunsă o cantitate importantă de droguri, indicând și locurile în care acestea se află, respectiv portierele stânga - dreapta spate și aripile stânga-dreapta spate.

Cu ocazia percheziției, în cele patru elemente de caroserie au fost găsite 26 pachete dintr-o substanță solidă de culoare maronie, ambalate în folie de plastic în greutate totală de 25,805 kg. De asemenea, în

interiorul portofelului cetățeanului spaniol a fost găsită o altă bucată dintr-

o substanță cu aceleași caracteristici, despre care inculpatul a declarat că este hașiș. După încheierea percheziției, inculpatul H.C.C. a predat o altă bucată de substanță, pe care o avea în buzunar.

Probele au fost ambalate într-o cutie sigilată și înaintate în vederea

analizei. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 918117 din 10 iunie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, probele înaintate privind pe învinuiții H.C.C. și B.V. sunt constituite 24.500 grame rezină de cannabis, 390,23 grame rezină de cannabis și 3,80 grame rezină de cannabis, în concentrație de 5,47%, 4,96%, respectiv 4,81%, acestea fiind depuse la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, conform dovezii seria H

nr. 0020052. De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 918186 din 10 iunie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba înaintată privind pe învinuitul H.C.C. este constituită din 2,94 grame rezină de cannabis, cantitatea de 2,45 grame rezină de cannabis rămasă în urma procesului de analiză

fiind depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - DCJSEO, conform

dovezii seria H nr. 0002794 din 10 iunie 2010. Rezină de cannabis face parte din Tabelul III, Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.

Starea de fapt menționată s-a reținut în baza probelor administrate

respectiv: procese verbale încheiate de organele de poliție, transcrierile convorbirilor telefonice, declarații de martori și declarațiile inculpaților.

Referitor la inculpați s-a reținut că inculpatul H., în declarația dată în fața primei instanțe, recunoaște posesia de droguri și intenția

vânzării lor susținând însă că în Spania l-a cunoscut pe un român M.,

care s-a oferit să îi vândă droguri iar inculpatul să le comercializeze mai departe investigatorului sub acoperire "V.M.". În acest scop, în Satu Mare, inculpații H. și B. s-au cazat, în jurul orelor 02.00 ale zilei de 2 iunie 2010 într-un Hotel. A susținut că inculpata B. nu avea cunoștință despre înțelegerea cu numitul M., astfel că inculpatul H., profitând că aceasta a adormit, a coborât în parcarea hotelului și s-a întâlnit cu M., venit din Spania și cu un bărbat numit A. Aceștia nu numai că i-au vândut cantitatea de droguri descoperită ulterior la percheziție inculpatului H., dar i-au și ascuns aceste droguri în autoturismul cu care făcuse deplasarea. Inculpatul a negat că inculpații B. și B.I. ar fi știut de aceste tranzacții, deși, uneori, discuțiile cu numitul „M.” se purtau prin intermediul inculpatei, care îi traducea în spaniolă.

Inculpata B., audiată de prima instanță, a declarat că nu a discutat niciodată cu „M.” despre comercializarea de droguri, acesta fiind doar un client al barului pe care îl deținea împreună cu inculpatul H. A mai declarat că, la începutul lunii iunie 2010, a revenit din Spania în România ca să îl aducă și pe fiul său, inculpatul B.I., în Palma de Mallorca, unde îi găsise de lucru. A declarat că, ajunsă în Satu Mare împreună cu coinculpatul H., au oprit autoturismul într-un loc, fără a putea preciza strada, ori dacă se aflau

într-o parcare. A negat că s-ar fi dus la un hotel, cu intenția de a petrece

noaptea, declarând că a adormit în mașină pentru o oră sau două, în timp ce inculpatul H. consulta hărțile rutiere și se pregătea de drum în continuare. După ce au părăsit Satu Mare, inculpatul H. i-a

relatat că s-a întâlnit în oraș cu un prieten, fără să îi dea alte amănunte.

Prima instanță a înlăturat însă ca nefondate apărările inculpaților constatând că aceștia au descris pentru prima dată această modalitate de a intra în posesia drogurilor la instanță, în cursul urmăririi penale susținând alte aspecte de fapt. în fine, s-a reținut că din convorbirile telefonice interceptate de către lucrătorii D.I.I.C.O.T. reiese că drogurile urmau să fie aduse din Spania.

Ca atare, s-a considerat dovedită infracțiunea prev. de art. 3 din Legea 143/2000 în sarcina inculpatului H., acesta recunoscând și posesia de droguri în vederea vânzării - faptă încriminată de disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce o privește pe inculpata B. s-a arătat că din interceptarea convorbirilor telefonice purtate cu investigatorul sub acoperire „V.M." precum și a celor purtate cu inculpatul B.I.I.

reiese că inculpata nu doar cunoștea, dar participa activ la acțiunea

de achiziționare a drogurilor din Spania cu intenția de a le vinde în România.

De asemenea, s-a reținut că, din transcrierea convorbirilor telefonice reiese că inculpata făcea presiuni nu doar asupra inculpatului B.I.I. de a rămâne în această activitate, dar insistat ca și celălalt fiu să fie implicat în această asociere, fiind supărată că B.I.L., de frică, ezită (pg. 125-128, 144-148, 166-167 din dosarul u.p.).

În consecință, prima instanța a reținut vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.I.R. s-a arătat că

deși neagă că ar fi avut cunoștință de intenția inculpaților H. și B. de a introduce droguri în țară în vederea comercializării, iar martorul S.G.V. a revenit asupra declarației de la urmărirea penală și a negat că acest inculpat i-ar fi oferit droguri, acesta a vorbit la telefon permanent cu mama sa despre achiziționarea unor "lucruri" cu 1.200 Euro kilogramul, pe care să le vândă apoi cu aproximativ 7.000 - 8.000 Euro per kilogram și în instanță nu au oferit o explicație credibilă cu privire la subiectul discuțiilor lor.

Mai mult, într-una din convorbiri (fila 129 dosar u.p.) inculpatul B.I. i-a reproșat mamei sale că se gândește numai la droguri.

Pe baza acestor probe prima instanță a reținut că este dovedită în cauză nu numai vinovăția inculpatului B.I. în comiterea complicității la infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 dar și împrejurarea că inculpații au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop traficul de droguri, infracțiune prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.

În cadrul acestui grup inculpatul H.C.C. având relații în mediul infracțional din Spania trebuia să obțină drogurile pe care să le și transporte în România, ajutat de concubina sa, inculpata B.V. Inculpata B.V. a avut rolul de a găsi, alături de fiul său, inculpatul B.I.R. cumpărători pentru drogurile procurate din Spania, de a găsi banii necesari cumpărării acestora, și de a-l ajuta pe inculpatul H.C.C. în introducerea lor în țară. în ceea ce îl privește pe inculpatul B.I.R., acesta a avut un rol important în găsirea cumpărătorilor, sens în care l-a contactat atât pe investigatorul acoperit „V.M.", cât și pe martorul S.G.V.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor s-a arătat că se au în vedere pericolul ridicat al infracțiunilor comise, dat, printre altele și de cantitatea mare de droguri de risc traficată (aproximativ 25 kg de rezină de canabis), atitudinea nesinceră

manifestată pe parcursul procesului penal, ce demonstrează că inculpații

nu și-au asumat consecințele acțiunilor lor.

Referitor la inculpatul H.C. s-a arătat că deși acesta a pretins că a dat informații de natură să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, împrejurare care ar atrage reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă aplicabile, conform art. 16 din Legea 1437200, instanța a constatat că la dosar există doar un așa-zis denunț cu privire la o persoană numită "I.", pentru care nu există date că s-ar fi început urmărirea penală de către autoritățile spaniole. Oricum, instanța apreciază că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000, cât timp inculpatul a încercat să ascundă chiar activitatea infracțională a celorlalți membri ai propriului său grup, în ideea ca aceștia să nu

răspundă penal.

Pentru inculpatul B.I. s-a reținut și faptul că a comis infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea suferită prin sentința penală nr. 154 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin neapelare la

04 decembrie 2009 de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații.

Inculpata B.V., în cererea de declarare a apelului a arătat că și-a recunoscut fapta comisă iar adevărații autori ai traficului de droguri nu sunt ei ci alte persoane cărora urmau să le dea contravaloarea hașișului după vânzarea lui. Inculpata a susținut că poate

identifica pe una din acele persoane.

Inculpatul B.I.R. într-o cerere depusă la dosar a arătat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea aspră în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele și a susținut că el nu a făcut trafic internațional de droguri și nu a participat la introducerea hașișului în țară.

În motivele scrise de apel depuse la dosar de apărător, pentru toți cei trei inculpați, s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 arătându-se că nu există o astfel de infracțiune deoarece

drogurile au fost ascunse în mașină la Satu Mare iar de ele nu cunoștea

decât inculpatul H. nu și ceilalți doi.

S-a mai arătat că nu există nici infracțiunea de introducere în tară de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 deoarece, așa cum s-a

menționat anterior, drogurile au fost luate din România și nu din Spania.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpata B. a revenit în totalitate asupra a ceea ce declarase la

termenul anterior și a arătat că își menține declarația pe care a dat-o în fata instanței de fond.

Inculpatul B.I., prin cele declarate instanței de apel și-a menținut

cele declarate la prima instanță.

În raport de declarațiile inculpaților instanța a reținut că aceștia rămân pe aceiași variantă pe care au prezentat-o primei instanțe în

sensul că nu au introdus droguri în țară și că drogurile au fost ascunse în

mașină în noaptea în care au dormit la Satu Mare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:

Este certă prezența drogurilor (25 de kg de hașiș) în autoturismul cu care circulau inculpații H.C.C. și B.V.

De asemeni este cert faptul că aceste droguri au fost procurate și aduse din străinătate (cel mai probabil din Spania) și nu au fost luate din România.

În acest sens este de menționat că transcrierile convorbirilor telefonice nu fac niciun moment referire la faptul că drogurile ar urma să fie preluate din România ci, dimpotrivă, că sunt luate din Spania ( a se vedea filele de convorbiri telefonice indicate de instanța de fond).

În plus, din procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală rezultă că inculpații H. și B. au fost „preluați" încă de la intrarea pe teritoriul României și monitorizați permanent, până la momentul opririi lor în trafic și s-ar fi observat dacă se întâlnesc și cu alte persoane sau dacă s-ar fi umblat la mașină.

Din aceste procese verbale (filele 183-186 dosar u.p.) coroborate cu fotografiile judiciare efectuate rezultă că inculpații au înnoptat într-adevăr la o pensiune („Sfinxul Bănățean") dar aceasta era situată în Băile Herculane și nu în Satu Mare.

De asemeni, din înregistrările de convorbiri telefonice aflate la dosar (și indicate de prima instanță) este certă implicarea tuturor celor trei inculpați, în forma și modalitățile arătate de Parchet, în comiterea infracțiunilor pentru care sunt judecați.

Coroborând toate aceste aspecte cu cele arătate deja de instanța de fond (și pe care instanța de apel le reține în totalitate) rezultă că starea de fapt corectă este cea menționată de rechizitoriu și reținută ca atare de instanța de fond, iar încadrarea juridică ce s-a dat faptelor este bună.

În ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat este de menționat că existența anumitor relații de cuplu și de familie între inculpați nu exclude infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat ci, dimpotrivă, uneori poate fi un factor catalizator suplimentar.

În speță, așa cum a arătat și prima instanță, convorbirile telefonice

reprezintă cheia descifrării activității infracționale și relațiilor dintre inculpați.

Ori, din conținutul lor rezultă că inculpații H. și B. urmau

să se ocupe cu procurarea de droguri și aducerea lor în țară iar B.I. de

vânzare.

De asemeni rezultă o implicare mai mult decât activă a lui B.V. ea fiind cea care ținea legătura dintre C. și posibilul cumpărător și chiar insistând ca inculpatul B.I. să se implice mai mult în găsirea de cumpărători.

În concluzie, faptele inculpaților există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Apelurile inculpaților sunt însă fondate sub aspectul individualizării

pedepselor.

Astfel limitele de pedeapsă sunt deosebit de mari iar pedepsele aplicate inculpaților sunt aspre chiar și raportat la aceste limite de pedeapsă.

Nu trebuie uitat faptul că deși este vorba de o cantitate mare de hașiș, totuși nu este vorba de o cantitate foarte mare care să justifice orientarea pedepsei către mijlocul intervalului prevăzut de lege.

Totodată trebuie ținut cont și de faptul că activitatea inculpaților a fost întreruptă, că drogurile nu au ajuns „pe piață" și că inculpații se află

la prima infracțiune de acest gen pe teritoriul României.

Tocmai de aceea instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate

celor trei inculpați sunt prea ridicate și în consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile, a desființat în parte sentința și a redus pedepsele pentru fiecare din cei trei inculpați orientându-se la cuantumuri către limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune în parte.

Concret, pe calea deciziei penale nr. 180 din 8 septembrie 2011 a

Curții

de Apel Craiova s-a dispus:

Desființează în parte sentința pe latura penală în sensul că:

1.Reduce pedepsele aplicate inculpatului H.C.C. la:

- 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și,

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

Recontopește pedepsele menționate în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003

Recontopește pedepsele aplicate inculpatei B.V. în

pedeapsa cea mai grea aceea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

- pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Recontopește pedepsele aplicate inculpatului B.I.R. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menține revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei de 1 an închisoare aplic, inculpatului B.I. prin S.P. 154/2009 a Judecătoriei Calafat urmând să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa de mai sus, în total 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Deduce detenția în continuare pentru toți inculpații și menține starea de arest a acestora .

Menține celelalte disp. ale sentinței.

Împotriva acestei decizii în termen legal s-au exercitat recursuri de

către cei trei inculpați exclusiv pe aspecte de individualizare a pedepselor, incidența pct. 14 al art. 385/9 C. proc. pen.

Esențial de învederat este că, în recurs s-a făcut trimitere la noul art. 320/1 C. proc. pen., text de care au înțeles să se prevaleze fiecare dintre inculpați.

Astfel, deși până la ultimul grad de jurisdicție conferit legal inculpații au manifestat fie o atitudine de negare a faptelor, fie un comportament oscilant în declarații, prin poziția juridică a inculpaților din recurs se recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că probele administrate în faza de urmărire penală, menținute de altfel în esențialitatea lor pe parcursul judecății, sunt cunoscute și însușite și că exprimă conținutul celor real întâmplate.

Dată fiind incidența O.U.G. 121/2011, cu impact asupra aplicării disp. art. 320/1 C. proc. pen. în speță, va fi de abordat instituția juridica nou introdusă, în sensul reținerii la încadrarea juridică a faptelor pentru fiecare inculpat a acestor norme legale.

Conf. alin. (7) cauza de reducere a limitelor de pedeapsă legală se aplică în cazul de speță însă într-o proporție minimă, de un an reducere pentru fiecare dintre pedepsele deja individualizate și micșorate față de cele de la fond, evident în cadrul treimii - ce se raportează la limitele de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune.

Acest aspect, al reducerii minimale, se impune în funcție de incriminarea stipulată în sarcina fiecărui inculpat, cantitatea deosebit de mare de drog depistată, atitudinile procesuale manifestate precum și circumstanțele personale pentru fiecare, evident neputându-se vorbi și de aplicarea concretă a vreunor circumstanțe atenuate în cauză.

Totodată, este de observat că în ceea ce privește pedepsele

accesorii și complimentare aplicate, cu raportare la art. 64 lit. a) C. pen., s-

au interzis drepturile respective în integralitatea lor, adică atât dreptul de a alege cât și cel de a fi ales în autoritățile publice. Or, practica judiciară internă, ce se conformează preceptelor Convenției Europene a drepturilor omului în materie, cu constanță nu face trimiterea și la

prohibiția dreptului de a alege, justificat prin prisma infracțiunilor comise,

ce nu au legătură cu exercitarea unei astfel de prerogative constituționale.

Așadar se va face trimitere doar la incidența art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în sarcina fiecărui inculpat, inclusiv cetățeanului străin, dat

fiind recursul în interesul legii nr. XXIV/2007 în acest sens.

În urma reducerii fiecărei pedepse aplicate (astfel micșorate în ciclul apelului), cu un an, după cum s-a menționat, se vor ajunge la rezultantele finale de executat de 9 ani închisoare, pedeapsă principală și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru H.C.C., 10 ani închisoare, pedeapsă

principală și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pentru B.V. și 10 ani închisoare, pedeapsă

principală și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pentru B .I., inclusiv prin menținerea revocării

suspendării condiționate a unei vechi pedepse aplicate acestuia.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

In temeiul art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite recursul formulat de recurenții inculpați H.C.C.,

B.V. și B.I.R.

împotriva deciziei penale nr. 180 din 8

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 8600/63/2010 în ceea ce privește:

-

Aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.;

Cuantumul pedepselor aplicate fiecărui inculpat ca urmare a aplicării dispozițiilor 320

1

C. proc. pen.;

Pedeapsa finală de executat;

Greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. a) C. pen.;

Casează decizia și sentința recurată sub aspectele arătate.

Reține cauza spre rejudecare și în fond:

Reține la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost condamnați dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

ca efect al reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

, după cum urmează:

- de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 9 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

-

de la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

-

de la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Recontopește pedepsele menționate în pedeapsa cea mai grea aceea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

- de la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru infr. prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- de la 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 6 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) pentru infr. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

- de la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) pentru infr. prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003 la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Recontopește pedepsele aplicate inculpatei B.V. în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- de la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- de la 5 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare pentru infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

- de la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săv. infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit.

a)

C. pen.

Recontopește pedepsele aplicate inculpatului B.I.R. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare și 3 ani

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)

C. pen.

Menține revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei de 1 an închisoare aplic. inculpatului B.I. prin S.P. 154/2009 a Judecătoriei Calafat urmând să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa de mai sus, în total 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen.

Deduce detenția în continuare pentru toți inculpații de la 2 iunie 2010 la zi.

Face aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pentru

toți inculpații.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariile avocat oficiu in cuantum de 200 lei pentru fiecare inculpat se plătesc din fondurile M.J.

Onorariu interpret de limba spaniola se plătește din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

avansate de stat in recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.