ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia

penală nr. 47/A din 11 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a

II

a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul B.F. împotriva sentinței penale nr. 785 din 11 noiembrie 2010

pronunțată de Tribunalul București.

Prin sentința

penală nr. 785/F din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.F., la o pedeapsă de 2 ani

închisoare.

In baza art.

86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în

condițiile art. 86/2 C. pen.

Conform art.

86/3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se

prezinte trimestrial, la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București ;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să se

supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul

dezintoxicării.

I

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

,

art. 83, art. 84 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

I

s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II

și

lit. b) C. pen., a cărei executare se va suspenda, potrivit art. 71 alin. (5) C.

pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art.

88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate reținerea din data de 26

februarie 2009.

In baza art.

17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

în vederea distrugerii a drogurilor rămase în urma efectuării analizelor de

laborator și depuse la IGPR -DCJSEO, conform dovezii seria H nr. 0000917 din 03

martie 2009.

In temeiul

dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare. S-a reținut că la data de 26 februarie 2009

organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - Secția 20 Poliție s-au deplasat în sector

5 București, în vederea efectuării unei percheziții domiciliare conform

încheierii nr. 57 din 25 februarie 2009 și autorizației nr. 17 din 25 februarie

2009 emise de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. 669/P/ 2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.

La efectuarea

percheziției domiciliare în dormitorul inculpatului B.F. pe un șifonier, ascunse

sub ornament, au fost descoperite un număr de două pungi de folie din plastic,

prima dintre acestea conținând un praf de culoare brună și alte 5 pachete tip

bilă prin răsucire în folie de plastic în care se află un praf de culoare

brună, în cea de-a doua pungă au fost găsite alte șapte pachețele tip bilă, 6

fiind ambalate în folie de plastic transparentă și una în folie de culoare

roșie conținând de asemenea praf de culoare brună.

Probele au

fost introduse într-un plic, etichetat și sigilat cu sigiliul MAI 35364 și

trimise ulterior laboratorului pentru analize.

Referitor la

dozele tip bilă găsite pe șifonier în dormitor inculpatul B.F. a declarat

organelor de poliție că acestea conțin heroină, întrucât este consumator de

droguri neinjectabile și că le are din seara de 25 februarie 2009, când în

jurul orelor 23

00

a observat că o persoană le-a ascuns după o piatră

în spatele unui bloc din zona în care locuiește, a așteptat să plece acea

persoană și a luat ,,bilele" ascunse.

Conform

raportului de constatare-tehnico științifică nr. 522738 din 27 februarie 2009,

întocmit de către I.G.P.R. - D.G.C.C.6. -L.C.A.P.D. probele înaintate în cauza

privind pe inculpatul B.F. sunt constituite din:

proba nr. 1

(12 punguțe din material plastic de culoare albă, care conțin o substanță

pulverulentă de culoare bej): 1,14 grame pulbere care conține heroină și cofeină

.

proba nr. 2 (o

punguță din material plastic de culoare albă, care conține o substanță

pulverulentă de culoare bej): 4,56 grame pulbere care conține heroină și

cofeină.

Heroina

(Diacetilmorfina) face parte din Tabelul Anexă nr.

I

din

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri.

Cantitatea de

1,03 grame pulbere care conține heroină (proba nr. 1) și 4,44 grame pulbere

care conține heroină (proba nr.2) rămase după efectuarea analizelor de

laborator , ambalate și sigilate cu sigiliul tip Ml cu nr. 50103 au fost

predate I.G.P.R. -D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0000917 din 03

martie 2009.

Infracțiunea

reținută în sarcina inculpatului B.F. a fost dovedită de probatoriul

administrat în cauză.

S-a procedat

la examinarea medicală a inculpatului și conform buletinului de analize

medicale nr. 2/2777 din 09 martie 2009 s-a stabilit că inculpatul B.F. prezintă

dependență la heroină (opiacee - pozitiv și morfină-pozitiv).

În baza

probelor administrate instanța a apreciat ca fiind pe deplin dovedita atât

existentele faptei, cât și a vinovăției inculpatului.

În ceea ce

privește încadrarea juridică, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului

B.F., constând în aceea că, la data de 26 februarie 2009 a fost depistat

deținând 5,70 grame heroină cu cofeină, pentru consum propriu, fără drept,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de

mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000.

Instanța a

dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă individualizată în conformitate

cu criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., apreciind că o pedeapsă

egală cu minimul special prevăzut de lege este corespunzătoare aptitudinii de

reeducare a făptuitorului și posibilităților sale de a reacționa pozitiv la

mijlocul de represiune ales, ținând cont în acest sens de vârsta inculpatului,

de lipsa unei experiențe de viață, de dezinteresul de a asigura cât mai rapid

și mai eficient îndreptarea acestuia, optând și pentru o modalitate de

individualizare a pedepsei fără privare de libertate, pentru a asigura

inculpatului prin contactul cu familia, cu un mediu social normal, condițiile

necesare integrării sale în societate și într-o viață corectă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.F., motivând că fapta pentru care

s-a dispus condamnarea sa, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale

ocrotite de lege, nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni și

a solicitat să se dispună achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni

administrative.

În subsidiar,

a invocat lipsa antecedentelor penale, conduita sa sinceră pe parcursul

procesului penal, faptul că provine dintr-o familie organizată și are un loc de

muncă stabil, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special și ca

modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată a acesteia.

Curtea de Apel

București, secția a

II

a penală, prin decizia penală

nr. 47/A din 11 februarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul împotriva

sentinței penale nr. 785 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, constatând neîntemeiate criticile formulate de către inculpat.

Împotriva

acestei decizii inculpatul a formulat recurs și a solicitat în temeiul cazului

de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., admiterea recursului,

si aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) si c) C. pen., in sensul ca pedeapsa

ar putea fi coborâtă pana la minimul special având in vedere ca inculpatul este

un om liniștit, nu are cazier judiciar, dorește sa plece in străinătate sa

muncească si a dat dovezi de îndreptare.

A mai

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte,

analizând lucrările din dosar constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72

C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea

specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Curtea

constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute

de lege.

Instanța de

fond și instanța apel, prin hotărârile pronunțate, au avut în vedere toate

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv

și persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum

cât și modalitate de executare, de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta

este circumscris în art. 52 C. pen.

Totodată, Înalta

Curte, analizând întreg materialul probator constată că prin hotărârea

pronunțată de instanța de fond soluție confirmată și de instanța de apel s-a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar pedeapsa de 2

ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 86/1 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a

fost just individualizată față de circumstanțele reale și personale ale

inculpatului, astfel, cererea acestuia de reducere a pedepsei, în sensul

aplicării dispozițiilor art.74 lit. a) și c) C. pen., nu poate fi primită,

având în vedere ca acestuia i-a fost aplicată pedeapsa minimă, respectiv 2 ani

închisoare.

Cu privire la

solicitarea inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., Înalta

Curte apreciază că în mod corect s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, ținând-se seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul

ridicat de pericol social al faptei, fiind respectate dispozițiile art. 72 C.

pen., iar prin măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună

s-a urmărit supravegherea acestuia permanentă de către organul specializat,

tocmai pentru a se asigura condițiile necesare integrării în societate și

pentru a se asigura eficient îndreptarea acestuia.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursul inculpatul B.F., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 47/A

din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 aprilie 2011.