ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4174/2011

HOTĂRÂRE

07.12.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4174/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 522

C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare și în consecință:

În baza art. 406 C. proc. pen. s-a anulat în parte sentința penală nr. 785 din 04 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 24489/3/2007 al Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4091 din 08 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul F.V.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și cu art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. - art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul F.V. la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta trimestrial, la judecătorul delegat cu supravegherea;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

C. pen. referitoare la revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 05 octombrie 2010 până la punerea efectivă în libertate.

A fost menținută măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 euro.

A fost obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 389D/P/2006 din data de 29 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V. cercetat, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, procurorul a solicitat în temeiul disp. art. 267 alin. (1) din C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului F.V. zis „F.”, în baza disp. art. 148 lit. a) și f) din C. proc. pen., motivat de faptul că, în cauză, sunt suficiente probe și indicii din care să rezulte comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, că acesta se sustrage, precum și că, lăsat în libertate, prezintă pericol public concret pentru ordinea publică.

Având în vedere că acest inculpat a fost trimis în judecată în lipsă, instanța a procedat la efectuarea de verificări la A.N.P., D.G.P., Primăria locului de naștere, precum și la I.N.E.P., din care a rezultat că acesta nu se află arestat sau deținut în altă cauză, că nu și-a schimbat domiciliul și că nu s-a înregistrat decesul său, dispunându-se și citarea sa cu mandat de aducere. De asemenea, au fost făcute verificări și la I.G.P.F.R. din care a rezultat că acest inculpat a intrat ultima dată în țară la data de 31 octombrie 2006.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2007, instanța a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului F.V. pentru o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, considerând că, în cauză, sunt suficiente probe și indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă în sensul art. 68

din C. proc. pen. cu privire la comiterea faptei de către inculpat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptă este închisoarea mai mare de 4 ani, că se sustrage de la judecată precum și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind emis M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 (fila 89 dos. fond-vol. I).

La data de 31 ianuarie 2008, B.N.I. a comunicat instanței faptul că inculpatul F.V. a fost dat în urmărire internațională, prin mesajul lor nr. 1831 din 30 ianuarie 2008 (fila 268 dos. fond-vol. I), ulterior pe numele acestuia fiind emis un mandat european de arestare.

Prin sentința penală nr. 785 din 04 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 24489/3/2007 în baza disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 74 lit. a) din C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a din C. pen., inculpatul F.V. zis „F.”, necunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen.

S-a luat act că inculpatul a fost judecat în lipsă și s-a constatat că față de acesta a fost emis în lipsă M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 care nu a fost pus în executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Decizia penală nr. 61 din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 4897/2/2008, s-a admis apelul parchetului și în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. proc. pen., s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.V., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.

S-a constatat că M.A.P. nr. 5/J din 21 septembrie 2007 emis de Tribunalul București, secția I penală, în lipsa acestui inculpat, nu a fost pus în executare.

Sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4091 din 08 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea recursului declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

S-a emis M.E.P.Î. nr. 1007 din 09 decembrie 2009, ce s-a trimis la I.P.J. Constanța.

Cu adresa din 29 decembrie 2009, I.P.J. Constanța - S.I.C. a sesizat instanța cu privire la emiterea Mandatului European de Arestare.

Ca urmare, s-a emis M.E.A. la data de 13 ianuarie 2010.

Cu adresa din 05 octombrie 2010, Biroul Internațional Interpol a comunicat faptul că numitul F.V. a fost arestat provizoriu, la data de 05 octombrie 2010 de către autoritățile judiciare din Spania, în vederea predării către România, fiind preluat din Madrid la data de 22 octombrie 2010 și încarcerat la penitenciarul Rahova.

La data de 01 noiembrie 2010, pe rolul Tribunalului București, secția penală, a fost înregistrată sub nr. 52422/3/2010, cererea de rejudecare în caz de extrădare formulată de F.V.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească - fond, apel și recurs - nu a fost prezent.

În drept au fost invocate disp. art. 522

C. proc. pen.

În dovedirea cererii a fost depusă în copie xerox hotărârea de condamnare, respectiv sentința penală nr. 785 din 04 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, la data de 12 ianuarie 2007, în urma convorbirilor anterioare dintre colaboratorul sub acoperire A.Ș. și inculpatul F.V., acesta din urmă i-a spus colaboratorului faptul că are mai multe pastile ecstasy pentru vânzare, motiv pentru care, pentru a se convinge de calitatea lor, colaboratorul a plecat spre Târgoviște, unde în prezența coinculpatului S.I.B., au fost predate colaboratorului două comprimate ecstasy.

Totodată inculpatul F.V. a făcut afirmația că mai are aproximativ 20.000 bucăți de astfel de comprimate.

Cele două comprimate ecstasy au fost predate de colaborator investigatorului sub acoperire M.B., iar urmare a constatării tehnico-științifice s-a stabilit că sunt M.D.M.A., cele două probe fiind consumate în urma analizelor de laborator.

Ulterior, la data de 02 februarie 2007, inculpatul S.I.B. a stabilit o întâlnire la care au participat inculpatul F.V., colaboratorul sub acoperire A.Ș., I.C. și colaboratorul sub acoperire M.A., unde inculpatul F.V. a discutat în special despre prețul pentru cele 20.000 pastile ecstasy.

La termenul din 08 decembrie 2010 inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și își însușește în totalitate actele de urmărire penală efectuate, solicitând ca judecata să se desfășoare în reglementarea procedurală prevăzută la art. 320

C. proc. pen.

Tribunalul a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

C. proc. pen. în sensul că rejudecarea după extrădare a inculpatului F.V. este posibilă și legală câtă vreme inculpatul a fost judecat și condamnat anterior în lipsă iar la dosar nu sunt probe care să conducă la concluzia sustragerii de la judecată.

Cum, dispozițiile procedurale cuprinse în Legea nr. 202/2010 sunt de strictă interpretare și aplicare, tribunalul a considerat că aceste dispoziții de accelerare a soluționării proceselor sunt pe deplin aplicabile în cauză.

Având în vedere faptul că inculpatul și-a însușit materialul probator, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, cantitatea redusă de droguri traficate, dar și perioada scursă de la săvârșirea faptelor până în prezent, tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C. pen. astfel încât pedeapsa ce va fi aplicată ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante dar și al aplicării dispozițiilor art. 320

C. proc. pen. să fie orientată sub minimul prevăzut de lege în condițiile suspendării sub supraveghere a acestei pedepse și cu aplicarea unor măsuri de supraveghere care să dea eficiență maximă acestei modalități de executare, potrivit art. 86

și 86

C. pen.

Împotriva sentinței penale a formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu motivarea că în mod greșit s-a reținut incidența art. 320

C. proc. pen. în judecarea cauzei după extrădare și de asemenea în mod greșit a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a arătat că nu înțelege să susțină motivul de apel privind greșita admitere a cererii de rejudecare după extrădare și a criticat sentința instanței de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 320

C. proc. pen. - față de împrejurarea că în rejudecare după extrădare nu poate fi vorba de o începere a cercetării judecătorești.

În subsidiar, a fost invocată greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere gravitatea faptei, modul in care a acționat, cantitatea de heroină traficată de către inculpat, atitudinea pe parcursul procesului penal - în sensul că, doar după punerea in executare a unui mandat european de arestare, s-a prezentat in fața instanței.

Prin Decizia penală nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința apelată și rejudecând:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă care va fi executată în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 05 octombrie 2010 la 13 decembrie 2010.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1007 din data de 09 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția I penală, în baza sentinței penale anulate în prezenta procedură și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Instanța de prim control judiciar a reținut că dispozițiile art. 320

C. proc. pen. sunt aplicabile în procedura rejudecării după extrădare.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel - invocat de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor, Curtea a constatat că este fondat.

Reținând

că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320

C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor, Curtea a constatat că temeiul pentru care se poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

Din punct de vedere al legalității, Curtea a mai constatat că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320

C. proc. pen.

Prima instanță a pronunțat însă o hotărâre netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, atât din punct de vedere al cuantumului cât și din punct de vedere al modalității de executare.

S-a reținut că în seara zilei de 19/20 decembrie 2006, în baza unor discuții telefonice anterioare (interceptate), inculpatul S.I.B. s-a întâlnit cu inculpatul F.V. la benzinăria A.G.I.P. din București, unde acesta din urmă i-a vândut cantitatea de 100 de grame de cocaină, deși trebuia să îi vândă 200 de grame din același drog.

Activitatea infracțională a inculpatului F.V. a rezultat nu numai din declarațiile inculpatului S.I.B., dar și din cele ale colaboratorului, precum și din interceptările convorbirilor telefonice (filele 39, 43, vol.III, d.u.p.) purtate de inculpatul S.I.B. cu utilizatorul numerelor X și Y, care, potrivit declarației acestuia din urmă (fila 282, vol.I, d.u.p.), erau folosite de inculpatul F.V.

A doua zi, respectiv la data de 20 decembrie 2006, inculpatul S.I.B. i-a vândut investigatorului sub acoperire I.P., care era împreună cu colaboratorul A.Ș., la un bar din zona Universității, din cantitatea de 100 de grame de cocaină cumpărată anterior de la inculpatul F.V., cantitatea de 50 de grame de cocaină, care, în urma expertizării, s-a dovedit că a avea numai 44,55 grame și a conține cocaină în amestec cu fenacetină, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 27 decembrie 2006 (filele 199-200, vol.II, d.u.p.), după efectuarea analizelor de laborator rămânând 44,38 de grame.

De asemenea, la data de 12 ianuarie 2007, în urma convorbirilor anterioare dintre colaboratorul sub acoperire A.Ș. și inculpatul F.V., acesta din urmă i-a spus colaboratorului faptul că are mai multe pastile ecstasy pentru vânzare, motiv pentru care, pentru a se convinge de calitatea lor, colaboratorul a plecat spre Târgoviște, unde în prezența coinculpatului S.I.B., au fost predate colaboratorului două comprimate ecstasy.

Totodată inculpatul F.V. a făcut afirmația că mai are aproximativ 20.000 bucăți de astfel de comprimate.

Ulterior, la data de 02 februarie 2007, în jurul orei 21

, inculpații S.I.B. și F.V., împreună cu I.C., s-au întâlnit în cafeneaua S. din incinta hotelului bucureștean M. cu colaboratorii „A.Ș.” și „M.A.” (autorizați în baza Ordonanței nr. 14/A/2007 din data de 01 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.), pentru a pune la punct detaliile tranzacționării a 20.000 de comprimate ecstasy.

Cu acea ocazie, inculpatul F.V. a precizat că prețul pe care dorește să-l primească în schimbul comprimatelor ecstasy este de 3,5 euro/comprimat, precizând că nu mai deține toată cantitatea de 20.000 de comprimate ecstasy, întrucât a apucat să vândă câteva mii din acestea.

Activitățile ilicite întreprinse de inculpații S.I.B. și F.V. au fost înregistrate audio-video în mediul ambiental, în baza Ordonanței provizorii nr. 15/A/2007 din data de 01 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

Se constată că faptele inculpatului F.V., așa cum au fost descrise anterior, prezintă un grad de pericol ridicat, atât prin natura drogurilor traficate și diversitatea acestora - cocaină și M.D.M.A. - cât și prin cantitatea lor, respectiv 100 de grame de cocaină și 20.000 de pastile ecstasy.

Din modalitatea de comitere a faptelor rezultă că inculpatul se comporta ca un traficant profesionist iar nu ocazional, că avea legături în rândul traficanților ce îi puteau procura cantități mari de droguri cu preț ridicat de achiziție, și că obținea importante venituri din această activitate.

Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, beneficiază de caracterizări favorabile, cât privește comportamentul său în societate, motiv pentru care prima instanță a reținut circumstanța atenuantă prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., însă aceste circumstanțe nu pot justifica reducerea pedepsei la 4 ani închisoare și aplicarea art. 86

C. pen., raportat la gravitatea extrem de ridicată a faptei săvârșite în forma continuată.

Atitudinea procesuală a inculpatului a fost deja valorificată prin aplicarea beneficiului art. 320

alin. (7) C. proc. pen., iar reținerea art. 74 lit. c) C. pen. nu este posibilă, față de faptul că inculpatul s-a sustras în permanență urmăririi penale și judecății, fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare și extrădarea acestuia, astfel că nu se poate sub nicio formă reține că a avut o poziție de recunoaștere și de colaborare cu organele judiciare.

În consecință, față de gravitatea faptei în concret - a cărei comitere inculpatul nu o contestă - și față de atitudinea procesuală anterioară a inculpatului, nu există temeiuri legale pentru reducerea pedepsei la numai 4 ani închisoare și cu atât mai puțin pentru suspendarea executării pedepsei.

Nici împrejurarea că faptele au fost comise cu aproximativ 4 ani în urmă nu are relevanță în cauză, din moment ce rejudecarea cauzei are loc la 4 ani de la comiterea faptelor din culpa exclusivă a inculpatului, care s-a sustras urmăririi penale și judecății.

Împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.

Inculpatul solicită reținerea circumstanțelor atenuante - nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la judecată, a avut un loc de muncă, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracțiunii, cantitatea și natura drogurilor traficată (cocaină și ecstasy), datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, este cunoscut cu o bună comportare în societate după cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, în favoarea acestuia fiind deja reținute circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa redusă sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, acesta a recunoscut fapta în procedura rejudecării înțelegând să uzeze de dispozițiile art. 320

C. proc. pen., însă s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, fiind necesară extrădarea acestuia, astfel că nu se poate considera că inculpatul a colaborat cu organele judiciare și a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, scopul educativ și preventiv al pedepsei, neputând fi atins în speță decât prin privare de libertate.

În consecință, în temeiul art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.

Sursă