ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Cererea de chemare
în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, la data de
04 mai 2011, reclamanta S.A.A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul
Școlar al Municipiului București și Școala Nr. 85 „Profesor Vasile
Bunescu" solicitând obligarea pârâților în solidar să-i plătească daune
materiale și morale totale de 2.000.000 RON (câte 1.000.000 RON fiecare), sumă
care constituie prejudiciu direct și delictual pentru care se constituie parte
civilă.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că deschide prezenta acțiune cu privire la calificativul
viciat grav în „bine", deși toate actele arată fără dubiu că merita
„foarte bine" pentru anul școlar 2009 - 2010. Calificativul este lovit de
nulitate absolută fiind stabilit în absența sa, efectiv „la secret" și cu
mare întârziere, cu mult după 31 august 2010 când a survenit încheierea anului
școlar, respectiv pe 20 septembrie 2010, adică deja în noul an școlar în care
nu mai funcționa la Școala Nr. 85.
Reclamanta a apreciat
că merită calificativul „foarte bine", printre altele pentru că a
participat la activitățile metodice organizate de I.S.M.B. și acesta este
conform punctajului fișei de evaluare 857 din 27 mai 2010 semnată de șeful de
catedră, fișă depusă la Școala Nr. 85, orice altă soluție reprezentând o
viciere gravă a calificativului căci, practic, este ca și cum Școala Nr. 85 ar
fi dat „aprobare tacită" pentru calificativul „foarte bine" care
rezultă din fișa de evaluare.
Pârâtul I.S.M.B. a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a
instanței invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea primei
instanțe.
Prin sentința nr. 5207
din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII- contencios
administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind
pe reclamanta S.A.A. și pe pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului
București și Școala Nr. 85 „Profesor Vasile Bunescu" în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
A reținut în
considerentele hotărârii că textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
potrivit căruia "litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel" instituie două criterii pentru stabilirea
competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor și anume criteriul
poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și
criteriul valoric.
În speță este
aplicabil primul criteriu care are în vedere autoritatea emitentă a actului
administrativ, respectiv Inspectoratul Școlar al municipiului București astfel
că instanța competentă este Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal.
Recursul declarat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte
constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr.
202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în fața instanței de
judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să
stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicțională competent.
Dacă instanța se
declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să
facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Dacă instanța se
declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul
fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu
activitate jurisdicțională competent".
Prin sentința nr.
5207 din 20 septembrie 2010, atacată cu recurs în prezenta cauză, Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis
excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în
favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și
fiscal.
Așa fiind și având în
vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora o astfel
de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte constată că
recursul este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN TEMEIUL LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de S.A.A. împotriva sentinței nr. 5207 din 20 septembrie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2012.