ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, la data de 04 mai 2011, reclamanta S.A.A. a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Școala Nr. 85 „Profesor Vasile Bunescu" solicitând obligarea pârâților în solidar să-i plătească daune materiale și morale totale de 2.000.000 RON (câte 1.000.000 RON fiecare), sumă care constituie prejudiciu direct și delictual pentru care se constituie parte civilă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deschide prezenta acțiune cu privire la calificativul viciat grav în „bine", deși toate actele arată fără dubiu că merita „foarte bine" pentru anul școlar 2009 - 2010. Calificativul este lovit de nulitate absolută fiind stabilit în absența sa, efectiv „la secret" și cu mare întârziere, cu mult după 31 august 2010 când a survenit încheierea anului școlar, respectiv pe 20 septembrie 2010, adică deja în noul an școlar în care nu mai funcționa la Școala Nr. 85. Reclamanta a apreciat că merită calificativul „foarte bine", printre altele pentru că a participat la activitățile metodice organizate de I.S.M.B.

și acesta este conform punctajului fișei de evaluare 857 din 27 mai 2010 semnată de șeful de catedră, fișă depusă la Școala Nr. 85, orice altă soluție reprezentând o viciere gravă a calificativului căci, practic, este ca și cum Școala Nr. 85 ar fi dat „aprobare tacită" pentru calificativul „foarte bine" care rezultă din fișa de evaluare. Pârâtul I.S.M.B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 5207 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII- contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.A.A.

și pe pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Școala Nr. 85 „Profesor Vasile Bunescu" în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut în considerentele hotărârii că textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel" instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor și anume criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

În speță este aplicabil primul criteriu care are în vedere autoritatea emitentă a actului administrativ, respectiv Inspectoratul Școlar al municipiului București astfel că instanța competentă este Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului. Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Prin sentința nr. 5207 din 20 septembrie 2010, atacată cu recurs în prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind și având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN TEMEIUL LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.A.A. împotriva sentinței nr. 5207 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.