ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A.A.

a chemat în judecată pe pârâta M.T., în calitate de director al Școlii V.B. pentru

încălcarea Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3638

și a deciziei nr. 2838 din 31 iulie 2009 a Inspectoratului Școlar al Municipiului

București, solicitând daune materiale și morale în cuantum de minim 2.000.000 RON

și acordarea normei întregi la disciplina „Geografie” în întreg anul școlar 2009-2010.

În ședința publică din

22 iunie 2010, prima instanță a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă

nr. 3009 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că reclamanta invocă nerespectarea unor acte administrative

de către pârâtă, în calitate de director al Școlii V.B. S-a apreciat că întrucât

școala este asimilată unei autorități publice locale, se impune aplicarea art. 10

din Legea nr. 554/2004 și declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta S.A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență, că, în mod greșit, Curtea de Apel București prin hotărârea

pronunțată a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a.

Susține recurenta-reclamantă

că, competentă este Curtea de Apel București pentru a judeca în fond cauza, în raport

de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

în cauză fiind chemat în garanție și Inspectoratul Școlar al Municipiului București,

iar acțiunea formulată conține și un capăt de cerere privind daune morale în valoare

de 2.000.000 RON.

Au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente:

Conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, text de lege invocat

și de recurentă „

Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

În speță,

astfel cum corect a reținut și instanța de fond, recurenta-reclamantă a chemat în

judecată pe numita M.T. în calitate de director al Școlii V.B. susținând că aceasta

ar fi încălcat un ordin al ministrului și o decizie a Inspectoratului Școlar al

Municipiului București, întrucât nu i-a acordat norma întreagă de 18 ore la disciplina

pe care o predă – geografie – în anul școlar 2009-2010.

Școala V.B.

din Municipiul București precum și Inspectoratul Școlar al Municipiului București

sunt deopotrivă autorități publice locale, astfel încât potrivit dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, text de lege invocat și

de recurentă, competent a soluționa cauza este Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, astfel cum corect a stabilit și instanța de

fond.

Nu poate fi

avut în vedere criteriul valoric de stabilire a competenței, reglementat de același

text de lege, astfel cum pretinde recurenta-reclamantă, pentru faptul că solicită

și plata unor daune materiale și morale în valoare de 2.000.000 RON, deoarece textul

de lege invocat se referă la „taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum

și accesorii ale acestora” în cuantum de 500.000 RON pentru competența Tribunalului

și peste 500.000 RON pentru competența Curții de Apel, în primă instanță.

Așadar, în

mod corect, instanța de fond a constatat că Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, este competent a soluționa cauza în primă instanță

și nu Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, interpretând

corect actul juridic dedus judecății și aplicând corect legea.

Recursul formulat

de reclamantă se privește astfel ca nefondat, motiv pentru care în baza art. 312

C. proc. civ., va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.A.A., împotriva sentinței civile nr. 3009 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.