ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A.A. a chemat în judecată pe pârâta M.T., în calitate de director al Școlii V.B. pentru încălcarea Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3638 și a deciziei nr. 2838 din 31 iulie 2009 a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, solicitând daune materiale și morale în cuantum de minim 2.000.000 RON și acordarea normei întregi la disciplina „Geografie” în întreg anul școlar 2009-2010. În ședința publică din 22 iunie 2010, prima instanță a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 3009 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamanta invocă nerespectarea unor acte administrative de către pârâtă, în calitate de director al Școlii V.B. S-a apreciat că întrucât școala este asimilată unei autorități publice locale, se impune aplicarea art. 10 din Legea nr. 554/2004 și declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, că, în mod greșit, Curtea de Apel București prin hotărârea pronunțată a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a. Susține recurenta-reclamantă că, competentă este Curtea de Apel București pentru a judeca în fond cauza, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cauză fiind chemat în garanție și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, iar acțiunea formulată conține și un capăt de cerere privind daune morale în valoare de 2.000.000 RON.

Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente: Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, text de lege invocat și de recurentă „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În speță, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, recurenta-reclamantă a chemat în judecată pe numita M.T. în calitate de director al Școlii V.B. susținând că aceasta ar fi încălcat un ordin al ministrului și o decizie a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, întrucât nu i-a acordat norma întreagă de 18 ore la disciplina pe care o predă – geografie – în anul școlar 2009-2010. Școala V.B. din Municipiul București precum și Inspectoratul Școlar al Municipiului București sunt deopotrivă autorități publice locale, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, text de lege invocat și de recurentă, competent a soluționa cauza este Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum corect a stabilit și instanța de fond.

Nu poate fi avut în vedere criteriul valoric de stabilire a competenței, reglementat de același text de lege, astfel cum pretinde recurenta-reclamantă, pentru faptul că solicită și plata unor daune materiale și morale în valoare de 2.000.000 RON, deoarece textul de lege invocat se referă la „taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora” în cuantum de 500.000 RON pentru competența Tribunalului și peste 500.000 RON pentru competența Curții de Apel, în primă instanță. Așadar, în mod corect, instanța de fond a constatat că Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, este competent a soluționa cauza în primă instanță și nu Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, interpretând corect actul juridic dedus judecății și aplicând corect legea.

Recursul formulat de reclamantă se privește astfel ca nefondat, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A.A., împotriva sentinței civile nr. 3009 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.