ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3490/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 2331/36/2008 reclamanta SC P.C. SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.C.F., să dispună, pe calea hotărârii judecătorești ce o va pronunța, obligarea pârâtei de a face, în sensul înscrierii societății reclamante în registrul consultanților fiscali si al societăților comerciale de consultanță fiscală. În fapt, reclamanta a arătat că a dobândit, în conformitate cu dispozițiile legale care operau la data constituirii sale (tempus regit actum), 03 mai 2000, dreptul de a realiza și activitatea de consultanța fiscală, fapt recunoscut chiar de C.C.F.

cu adresa nr. 267/2325/07/2008, prin care a solicitat SC P.C. SRL să întreprindă toate demersurile necesare pentru înscriere. A considerat reclamanta că prevederile O.G. nr. 71/2001 nu pot opera decât pentru viitor, iar drepturile câștigate anterior nu mai pot fi înlăturate. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 7 și 16 din Legea nr. 554/2004, art. 15 din Constituția României, art. 26 1 din O.G. nr. 71/2001, art. 6 din O.G. nr. 65/194, art. 82 – art. 84, și art. 112 – art. 114 C. proc. civ., art. 1073 – art. 1075 C. proc. civ. În susținerea cererii a solicitat reclamanta să-i fie încuviințate probele cu înscrisuri și cu interogatoriul administrat pârâtei. Au fost depuse la dosar de către reclamanta SC P.C.

SRL următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, potrivit dispozițiilor art. 7 din legea contenciosului administrativ, adresa nr. 267/2325/07/2008 a C.C.F., fișa societății de la O.R.C. Constanța, actul constitutiv al SC P.C. SRL. Legal citată, pârâta C.C.F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. A invocat pârâta excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Constanța, motivat de faptul că sediul social al reclamantei este în localitatea Moreni, județul Dâmbovița, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa calității de consultant fiscal a vreunuia dintre asociații societății ori a administratorului acesteia.

Pe fondul cauzei a arătat pârâta că, începând cu anul 2001, activitatea de consultanță fiscala a fost reglementată distinct prin O.G. nr. 71/2001, fiind necesar ca unul dintre asociații SC P.C. SRL și administratorul acesteia să aibă calitatea de consultant fiscal. Față de lipsa conformării reclamantei la dispozițiile statuate în cuprinsul art. 4 și 9 din O.G. nr. 71/2001, cât și în cele ale art. 7 din Hotărârea C.F.R. nr. 5/2007, pârâta a susținut că nu poate fi soluționată favorabil cererea dedusă judecății în prezenta cauză. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 71/2001, Hot. C.C.F.R. nr. 5/2004, O.G. nr. 65/1994, Hot. Corpului experților contabili și Contabililor autorizați nr. 1/1995, Decizia Curții Constituționale nr. 916/2007, Legea nr. 200/2004, Directiva nr. 2005/36/CE a Parlamentului European și Consiliului U.E.

din 2005. În susținerea întâmpinăm a solicitat pârâta încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul administrat reclamatei. Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța au fost respinse excepțiile necompetenței teritoriale și a inadmisibilității acțiunii ca nefondate. Răspunsurile pârâtei la interogatoriul administrat de reclamantă au fost depuse la dosar iar cele ale reclamantei SC P.C. SRL au fost consemnate. La termenul de judecată din 08 aprilie 2009 pârâta C.C.F. a formulat cerere de conexare a prezentei cauze cu cea înregistrată sub nr. 2497/36/2008, la data de 2 decembrie 2008, pe rolul Curții de Apel Constanța, dată fiind strânsa legătură între cele două cauze, având același obiect și același temei juridic, reclamantul fiind, în cauza trimisă spre conexare, persoana fizică B.V., cel care are calitatea de asociat și administrator la SC P.C.

SRL. Excepția de conexitate a fost admisă prin încheierea de ședință din 10 iunie 2009, încuviințându-se pentru pârâtă proba cu interogatoriul administrat reclamantului B.V., făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., față de lipsa acestuia în fața instanței pentru a răspunde personal la întrebările cuprinse în interogatoriul depus de C.C.F. București. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 366/ CA din 7 octombrie 2009, a respins, ca nefondate, cererile conexe formulate de reclamanții SC P.C. SRL Constanța și B.V.O. în contradictoriu cu pârâta C.C.F. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că dreptul pe care îl reclamă SC P.C.

SRL Constanța și B.V.O. se circumscrie unor condiții expres statuate în O.G. nr. 71/2001 a căror îndeplinire cumulativă duce la recunoașterea dreptului pretins. Or, în cererile conexe deduse judecății nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției privind promovarea examenului pentru atribuirea calității de consultant fiscal în ceea ce-l privește pe reclamantul B.V.O. fapt pentru care acesta nu poate fi înscris, în registrul consultanților fiscali și al Societăților comerciale de consultanță fiscală, cum nu poate fi înscrisă nici SC P.C. SRL în lipsa dovezi că cel puțin un asociat al său are calitatea de consultant fiscal. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții SC P.C. SRL Constanța și B.V.O., criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc.

civ. Verificând în prealabil regularitatea recursului se constată că recurenții nu au depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării T devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” recurenții - reclamanți vor fi obligați la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă C.C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC P.C. SRL Constanța și B.V.O. împotriva sentinței civile nr. 336 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Obligă recurenții - reclamanți la 1.500 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.