ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3490/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Constanța, la data de 3 noiembrie 2008, sub nr. 2331/36/2008

reclamanta SC P.C. SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.C.F.,

să dispună, pe calea hotărârii judecătorești ce o va pronunța, obligarea

pârâtei de a face, în sensul înscrierii societății reclamante în registrul

consultanților fiscali si al societăților comerciale de consultanță fiscală.

În fapt, reclamanta a arătat că a

dobândit, în conformitate cu dispozițiile legale care operau la data

constituirii sale (tempus regit actum), 03 mai 2000, dreptul de a realiza și

activitatea de consultanța fiscală, fapt recunoscut chiar de C.C.F. cu adresa nr.

267/2325/07/2008, prin care a solicitat SC P.C. SRL să întreprindă toate

demersurile necesare pentru înscriere.

A considerat reclamanta că

prevederile O.G. nr. 71/2001 nu pot opera decât pentru viitor, iar drepturile

câștigate anterior nu mai pot fi înlăturate.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 1, 7 și 16 din Legea nr. 554/2004, art. 15 din Constituția

României, art. 26

1

din O.G. nr. 71/2001, art. 6 din O.G. nr. 65/194,

art. 82 – art. 84, și art. 112 – art. 114 C. proc. civ., art. 1073 – art. 1075 C.

proc. civ.

În susținerea cererii a solicitat

reclamanta să-i fie încuviințate probele cu înscrisuri și cu interogatoriul

administrat pârâtei.

Au fost depuse la dosar de către

reclamanta SC P.C. SRL următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii

prealabile, potrivit dispozițiilor art. 7 din legea contenciosului

administrativ, adresa nr. 267/2325/07/2008 a C.C.F., fișa societății de la O.R.C.

Constanța, actul constitutiv al SC P.C. SRL.

Legal citată, pârâta C.C.F. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. A

invocat pârâta excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Constanța,

motivat de faptul că sediul social al reclamantei este în localitatea Moreni,

județul Dâmbovița, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa

calității de consultant fiscal a vreunuia dintre asociații societății ori a

administratorului acesteia.

Pe fondul cauzei a arătat pârâta că,

începând cu anul 2001, activitatea de consultanță fiscala a fost reglementată

distinct prin O.G. nr. 71/2001, fiind necesar ca unul dintre asociații SC P.C.

SRL și administratorul acesteia să aibă calitatea de consultant fiscal. Față de

lipsa conformării reclamantei la dispozițiile statuate în cuprinsul art. 4 și 9

din O.G. nr. 71/2001, cât și în cele ale art. 7 din Hotărârea C.F.R. nr. 5/2007,

pârâta a susținut că nu poate fi soluționată favorabil cererea dedusă judecății

în prezenta cauză.

În drept, întâmpinarea a fost

întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 71/2001, Hot. C.C.F.R. nr. 5/2004, O.G. nr.

65/1994, Hot. Corpului experților contabili și Contabililor autorizați nr. 1/1995,

Decizia Curții Constituționale nr. 916/2007, Legea nr. 200/2004, Directiva nr.

2005/36/CE a Parlamentului European și Consiliului U.E. din 2005.

În susținerea întâmpinăm a solicitat

pârâta încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul

administrat reclamatei.

Prin încheierea de ședință din 11

februarie 2009 a Curții de Apel Constanța au fost respinse excepțiile

necompetenței teritoriale și a inadmisibilității acțiunii ca nefondate.

Răspunsurile pârâtei la interogatoriul

administrat de reclamantă au fost depuse la dosar iar cele ale reclamantei SC P.C.

SRL au fost consemnate.

La termenul de judecată din 08

aprilie 2009 pârâta C.C.F. a formulat cerere de conexare a prezentei cauze cu

cea înregistrată sub nr. 2497/36/2008, la data de 2 decembrie 2008, pe rolul

Curții de Apel Constanța, dată fiind strânsa legătură între cele două cauze,

având același obiect și același temei juridic, reclamantul fiind, în cauza

trimisă spre conexare, persoana fizică B.V., cel care are calitatea de asociat

și administrator la SC P.C. SRL.

Excepția de conexitate a fost admisă

prin încheierea de ședință din 10 iunie 2009, încuviințându-se pentru pârâtă

proba cu interogatoriul administrat reclamantului B.V., făcându-se aplicarea

dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., față de lipsa acestuia în fața instanței

pentru a răspunde personal la întrebările cuprinse în interogatoriul depus de C.C.F.

București.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 366/ CA din 7 octombrie 2009, a respins, ca nefondate, cererile

conexe formulate de reclamanții SC P.C. SRL Constanța și B.V.O. în

contradictoriu cu pârâta C.C.F.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că dreptul pe care îl reclamă SC P.C. SRL

Constanța și B.V.O. se circumscrie unor condiții expres statuate în O.G. nr. 71/2001

a căror îndeplinire cumulativă duce la recunoașterea dreptului pretins.

Or, în cererile conexe deduse

judecății nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției privind promovarea

examenului pentru atribuirea calității de consultant fiscal în ceea ce-l

privește pe reclamantul B.V.O. fapt pentru care acesta nu poate fi înscris, în

registrul consultanților fiscali și al Societăților comerciale de consultanță

fiscală, cum nu poate fi înscrisă nici SC P.C. SRL în lipsa dovezi că cel puțin

un asociat al său are calitatea de consultant fiscal.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții SC P.C. SRL Constanța și B.V.O., criticând-o ca

nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile  art. 304 pct. 1, 8 și 9 C.

proc. civ.

Verificând în prealabil

regularitatea recursului se constată că recurenții nu au depus la dosar dovada plății

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac

exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art.

3 lit. m) și art. 11

alin. (1)

din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu

modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se

plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora

atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea

de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost

atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar

recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a

fost citat cu mențiunea timbrării

T

devin aplicabile dispozițiile art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul

cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată” recurenții - reclamanți vor fi obligați la

plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă C.C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC P.C.

SRL Constanța și B.V.O. împotriva sentinței civile nr. 336 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurenții - reclamanți la

1.500 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.