ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6861/2013

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC F.I. SA prin Lichidator Judiciar SC R.V.A.I.S.

SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 358 din 14 decembrie 2010

de soluționare a contestației sale, anularea Deciziei de impunere nr. 253 din

14 octombrie 2010 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite

în sarcina sa, anularea Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 254

din 14 octombrie 2010 și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 37326 din

14 octombrie 2010, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin

Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010, prin Decizia de nemodificare

a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și prin Raportul de inspecție

fiscală nr. 37326 din aceeași dată, s-au stabilit în sarcina sa obligații

fiscale, reprezentate de sume stabilite ca bază de impunere suplimentară și

sume stabilite cu titlu de impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată,

contribuție la asigurări sociale și contribuția la fondul pentru încadrarea în

muncă a persoanelor cu handicap.

Împotriva acestor acte, a formulat contestație,

înregistrată la organul de control fiscal sub nr. 1117277 la data de 19

noiembrie 2010, contestație ce a fost respinsă ca tardivă prin Decizia nr. 358

din 14 decembrie 2010.

Susține reclamanta că organul de control a reținut eronat

faptul că actele contestate, Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010,

Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și

Raportul de inspecție fiscală nr. 37326 din 14 octombrie 2010, i-ar fi fost

comunicate la data de 15 octombrie 2010, având în vedere că singurul document

existent la dosarul cauzei având data de 15 octombrie 2010 este Adresa nr. 1057098

întocmită de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili.

Arată reclamanta că data de 15 octombrie 2010 reprezintă

data din evidențele organului de control, nefiind data la care i-au fost

comunicate documentele. Actele fiscale i-au fost comunicate la data de 21 octombrie

2010, cu număr de intrare 6893, după cum rezultă din Registrul de intrări al SC

R.V.A.I.S. SPRL, reprezentantul societății.

Deci, contestația a fost depusă la 19 noiembrie 2010 cu

respectarea termenul legal, de 30 zile de la comunicare.

În continuare reclamanta a expus pe larg motivele de

nelegalitate ale actelor administrativ-fiscale contestate.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 6744 din 15 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A reținut instanța de fond că actele contestate

i-au fost comunicate reclamantei la data de 15 octombrie 2010, astfel cum

rezultă din mențiunea reprezentantului SC R.V.A.I.S. SPRL, d-na avocat D.C.,

inserată pe Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010, fiind irelevantă î

nregistrarea

ulterioară a acestei adrese la SC R.V.A.I.S. SPRL din perspectiva momentului de

la care începe să curgă termenul de 30 de zile de formulare a contestației,

reglementat de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

În condițiile în care reclamanta nu a respectat

termenul legal de exercitare a căii administrative de atac împotriva actelor

fiscale, a apreciat Curtea de apel că analiza pe fond a legalității și

temeiniciei acestora nu mai este posibilă, câtă vreme obiect al acțiunii

în contencios administrativ îl constituie decizia de soluționare a contestației,

instanța cenzurând exclusiv aspectele reținute de către organul de soluționare

a contestației.

3.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta SC F.I. SA

prin Lichidator Judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL a formulat recurs, solicitând

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecare, invocând art. 304

1

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 și O.G. nr. 92/2003.

Susține

recurenta-reclamantă, în motivarea recursului, că instanța de fond, în mod

neîntemeiat, a apreciat că actele contestate au fost comunicate

reprezentantului său la data de 15 octombrie 2010.

Actele

i-au fost comunicate la data de 21 octombrie 2010, când adresa organului de

control a fost înregistrată la registratura SC R.V.A.I.S. SPRL, până la această

dată actele nefiindu-i comunicate cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 44

și 45 din O.G. nr. 92/2003.

Arată

recurenta-reclamantă că d-na avocat D.C. nu a avut vreo împuternicire sau

mandat expres din partea sa în vedere semnării și/sau luării la cunoștință a

actelor contestate și, mai mult, nu deține vreo funcție în cadrul societății. De

asemenea, în lipsa împuternicirii și/sau ștampilei societății, orice prezumție

că actele i-ar fi fost comunicate d-nei avocat, în calitate de reprezentant al

său, nu poate fi reținută.

Mai

susține recurenta, invocând dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003

coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., că instanța de fond

nu a avut în vedere rolul activ pe care trebuia să-l aibă, rol care prezintă o

mai mare importanță decât scopul punitiv al art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003,

de a determina subiectele să își conformeze conduita în acord cu dispozițiile

legale.

Astfel,

instanța avea posibilitatea de a verifica dacă d-na avocat D.C. a avut vreun

mandat/împuternicire pentru a semna Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010

sau dacă are vreun raport de subordonare/ angajare/ reprezentare față de

societate.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că

recursul este nefondat,după cum se va arăta în continuare.

Reclamanta SC F.I. SA prin

lichidator judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL a formulat, potrivit art. 205 și 206 din

O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., republicată, contestație împotriva

actelor administrativ-fiscale emise de A.N.A.F. - Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili,

Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010,

Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și

Raportul de inspecție fiscală nr. 37326 din 14 octombrie 2010, înregistrată la

organul de control fiscal sub nr. 1117277 din 19 noiembrie 2010.

Prin Decizia nr. 358 din 14 decembrie 2010, A.N.A.F. - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația reclamantei, ca nedepusă

în termen.

Potrivit art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind

C. proc. fisc., republicată, „(1) Contestația se va depune în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea

decăderii”.

Înalta Curte constată că, în speță, astfel cum în mod

corect a reținut și instanța de fond, actele administrativ-fiscale au fost

comunicate reclamantei la data de 15 octombrie 2010, astfel cum reiese din

înscrisul depus la fila 317 dosar fond, Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010

privind comunicarea actelor, adresă ce poartă mențiunea olografă „Am primit

documentele la care se face referire din 15 octombrie 2010, ora 12

15

”,

având aplicată ștampila d-nei avocat D.C.

Susținerea recurentei-reclamante, că d-na avocat D.C. nu

a avut vreo împuternicire sau mandat din partea sa și că nu deține vreo funcție

în cadrul societății, este infirmată de înscrisul aflat la fila 322 dosar fond,

extras din Certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, din

care rezultă faptul că societății Flamingo International S.A. i-a fost numit

administrator judiciar firma SC R.V.A.I.S. SPRL care este reprezentată de A.S.,

S.M.M., C.D.

Prin urmare, d-na avocat D.C., reprezentant al

administratorului judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL, avea calitatea de a primi, în

numele SC F.I. SA aflate în insolvență, actele emise de organele fiscale,

conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Astfel, în raport cu data comunicării actelor

administrativ-fiscale contestate, 15 octombrie 2011, și cu data formulării

contestației, 19 noiembrie 2010, în mod corect a reținut instanța de fond că

reclamanta nu a respectat termenul legal de exercitare a căii administrative de

atac împotriva actelor fiscale

Față de aceste argumente, Înalta Curte nu poate primi

nici motivul invocat de recurenta-reclamantă, în sensul că instanța de fond nu

și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dezlegarea

dată litigiului cu care a fost învestită Curtea de apel reflectând interpretarea

și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul de SC F.I. SA prin lichidator judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL împotriva

Sentinței nr. 6744 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23

octombrie 2013.