ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6861/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.I. SA prin Lichidator Judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 358 din 14 decembrie 2010 de soluționare a contestației sale, anularea Deciziei de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, anularea Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 37326 din 14 octombrie 2010, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010, prin Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și prin Raportul de inspecție fiscală nr. 37326 din aceeași dată, s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale, reprezentate de sume stabilite ca bază de impunere suplimentară și sume stabilite cu titlu de impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată, contribuție la asigurări sociale și contribuția la fondul pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

Împotriva acestor acte, a formulat contestație, înregistrată la organul de control fiscal sub nr. 1117277 la data de 19 noiembrie 2010, contestație ce a fost respinsă ca tardivă prin Decizia nr. 358 din 14 decembrie 2010. Susține reclamanta că organul de control a reținut eronat faptul că actele contestate, Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și Raportul de inspecție fiscală nr. 37326 din 14 octombrie 2010, i-ar fi fost comunicate la data de 15 octombrie 2010, având în vedere că singurul document existent la dosarul cauzei având data de 15 octombrie 2010 este Adresa nr. 1057098 întocmită de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Arată reclamanta că data de 15 octombrie 2010 reprezintă data din evidențele organului de control, nefiind data la care i-au fost comunicate documentele. Actele fiscale i-au fost comunicate la data de 21 octombrie 2010, cu număr de intrare 6893, după cum rezultă din Registrul de intrări al SC R.V.A.I.S. SPRL, reprezentantul societății. Deci, contestația a fost depusă la 19 noiembrie 2010 cu respectarea termenul legal, de 30 zile de la comunicare. În continuare reclamanta a expus pe larg motivele de nelegalitate ale actelor administrativ-fiscale contestate. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6744 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A reținut instanța de fond că actele contestate i-au fost comunicate reclamantei la data de 15 octombrie 2010, astfel cum rezultă din mențiunea reprezentantului SC R.V.A.I.S. SPRL, d-na avocat D.C., inserată pe Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010, fiind irelevantă î nregistrarea ulterioară a acestei adrese la SC R.V.A.I.S. SPRL din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de 30 de zile de formulare a contestației, reglementat de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003. În condițiile în care reclamanta nu a respectat termenul legal de exercitare a căii administrative de atac împotriva actelor fiscale, a apreciat Curtea de apel că analiza pe fond a legalității și temeiniciei acestora nu mai este posibilă, câtă vreme obiect al acțiunii în contencios administrativ îl constituie decizia de soluționare a contestației, instanța cenzurând exclusiv aspectele reținute de către organul de soluționare a contestației.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta SC F.I. SA prin Lichidator Judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecare, invocând art. 304 1 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 și O.G. nr. 92/2003. Susține recurenta-reclamantă, în motivarea recursului, că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a apreciat că actele contestate au fost comunicate reprezentantului său la data de 15 octombrie 2010. Actele i-au fost comunicate la data de 21 octombrie 2010, când adresa organului de control a fost înregistrată la registratura SC R.V.A.I.S. SPRL, până la această dată actele nefiindu-i comunicate cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 44 și 45 din O.G.

nr. 92/2003. Arată recurenta-reclamantă că d-na avocat D.C. nu a avut vreo împuternicire sau mandat expres din partea sa în vedere semnării și/sau luării la cunoștință a actelor contestate și, mai mult, nu deține vreo funcție în cadrul societății. De asemenea, în lipsa împuternicirii și/sau ștampilei societății, orice prezumție că actele i-ar fi fost comunicate d-nei avocat, în calitate de reprezentant al său, nu poate fi reținută. Mai susține recurenta, invocând dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., că instanța de fond nu a avut în vedere rolul activ pe care trebuia să-l aibă, rol care prezintă o mai mare importanță decât scopul punitiv al art. 207 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, de a determina subiectele să își conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale. Astfel, instanța avea posibilitatea de a verifica dacă d-na avocat D.C. a avut vreun mandat/împuternicire pentru a semna Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010 sau dacă are vreun raport de subordonare/ angajare/ reprezentare față de societate. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului 1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat,după cum se va arăta în continuare. Reclamanta SC F.I. SA prin lichidator judiciar SC R.V.A.I.S.

SPRL a formulat, potrivit art. 205 și 206 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., republicată, contestație împotriva actelor administrativ-fiscale emise de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Decizia de impunere nr. 253 din 14 octombrie 2010, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. 254 din 14 octombrie 2010 și Raportul de inspecție fiscală nr. 37326 din 14 octombrie 2010, înregistrată la organul de control fiscal sub nr. 1117277 din 19 noiembrie 2010. Prin Decizia nr. 358 din 14 decembrie 2010, A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația reclamantei, ca nedepusă în termen. Potrivit art. 207 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., republicată, „(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”. Înalta Curte constată că, în speță, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, actele administrativ-fiscale au fost comunicate reclamantei la data de 15 octombrie 2010, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 317 dosar fond, Adresa nr. 1057098 din 15 octombrie 2010 privind comunicarea actelor, adresă ce poartă mențiunea olografă „Am primit documentele la care se face referire din 15 octombrie 2010, ora 12 15 ”, având aplicată ștampila d-nei avocat D.C. Susținerea recurentei-reclamante, că d-na avocat D.C.

nu a avut vreo împuternicire sau mandat din partea sa și că nu deține vreo funcție în cadrul societății, este infirmată de înscrisul aflat la fila 322 dosar fond, extras din Certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, din care rezultă faptul că societății Flamingo International S.A. i-a fost numit administrator judiciar firma SC R.V.A.I.S. SPRL care este reprezentată de A.S., S.M.M., C.D. Prin urmare, d-na avocat D.C., reprezentant al administratorului judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL, avea calitatea de a primi, în numele SC F.I. SA aflate în insolvență, actele emise de organele fiscale, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Astfel, în raport cu data comunicării actelor administrativ-fiscale contestate, 15 octombrie 2011, și cu data formulării contestației, 19 noiembrie 2010, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a respectat termenul legal de exercitare a căii administrative de atac împotriva actelor fiscale Față de aceste argumente, Înalta Curte nu poate primi nici motivul invocat de recurenta-reclamantă, în sensul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită Curtea de apel reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul de SC F.I. SA prin lichidator judiciar SC R.V.A.I.S. SPRL împotriva Sentinței nr. 6744 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2013.