ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1640/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul T.I. a chemat

în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței obligarea

acestuia la primirea actelor și cererii de redobândire a cetățeniei române într-un

termen rezonabil, de maxim 2 luni și la plata daunelor morale de 380 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la 07 ianuarie 2009 și ulterior în februarie 2009 s-a adresat

secției consulare a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea

de redobândire a cetățeniei române, împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată

primirea.

Prin sentința civilă

nr. 2716 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării, a anulat cererea de despăgubiri

ca netimbrată, a admis cererea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la primirea

cererii și actelor în maxim 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a

obligat pârâtul la plata sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza cererea de redobândire

a cetățeniei române într-un termen rezonabil.

Astfel, legiuitorul român

a statuat, cu caracter general, că cererile adresate autorităților publice se soluționează

în 30 de zile, dacă legea (specială) nu prevede alt termen.

Instanța de fond a constatat

că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe nu pot

justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare.

Pe cererea de despăgubiri,

instanța de fond a admis excepția netimbrării în conformitate cu prevederile

art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a anulat acest capăt de cerere.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că față de împrejurarea că există un răspuns administrativ al Ministerului

Afacerilor Externe ce a fost comunicat reclamantului, judecătorul fondului trebuia

să analizeze dacă acesta încorporează un refuz nejustificat și cu atât mai mult,

dacă acesta poate fi considerat ca exprimând o restricționare a realizării unui

drept sau interes legitim.

Justificarea refuzului

îndeplinirii operațiunii învederate de reclamant (programarea datei pentru depunerea

cererii de redobândire a cetățeniei) nu poate atrage condamnarea autorității administrative

solicitate deoarece contenciosul administrativ (varietate a răspunderii civile delictuale)

sancționează exclusiv culpa administrativă (prin dovedirea unei forme de vinovăție)

și nu faptul obiectiv al neîndeplinirii unei atribuții (prezumat relativ, conform

art. 1 din Legea nr. 554/2004, a constitui un prejudiciu prin vătămarea adusă de

încălcarea unui drept sau interes legitim al petiționarului).

Corect este să menționăm

că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de redobândire a atins un nivel

satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei noi locații a secției

consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție

a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra

ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare

dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât

mai repede în vederea depunerii actelor.

În lipsa unei culpe administrative,

recurentul consideră că nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ

(cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamantului dar care

nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și

să primească cererea reclamantului.

De aceea, recurentul apreciază

că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele

de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei și de a le impune apoi subscrisului,

potrivit autorității lucrului judecat, într-o ordine ce ar putea însemna dereglarea

activității secției consulare a Ambasadei României în Republica Moldova.

„Termenul rezonabil"

de soluționare a cererii, invocat de reclamant, nu se regăsește în legislația română

de lege lata.

Pe de o parte, instanța

nu avea nici un temei legal pentru a obliga Ministerul Afacerilor Externe la stabilirea

datei de depunere a cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a prezentei hotărâri, iar sistemul românesc de drept, având origine continentală

(franceză și germană) nu admite decât aplicarea metodei tehnico-juridice de interpretare

a legii (conform dispozițiilor normative scrise) și este inacceptabil ca instanța

română să judece în echitate, potrivit sistemului de drept cutumiar, specific spațiului

anglo-saxon.

Recurentul mai menționează

că durata acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudența Convenției

Europene a Drepturilor Omului dar, chiar și așa, ea nu se aplică decât în cazurile

expres specificate, în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țara a

cărei cetățenie o solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin

limitarea drepturilor individului față de celelalte persoane în mijlocul cărora

trăiește în mod statornic și care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite

de statutul de cetățean, ipoteză în care nu se regăsește reclamantul.

Determinarea termenului

rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabilește în funcție de toate

circumstanțele relevante.

Pe de altă parte, este

de notorietate faptul că situația de la secția consulară a Ambasadei României în

Republica Moldova nu se mai regăsește la nicio altă secție a rețelei misiunilor

diplomatice române deoarece, excluzând România, Republica Moldova este țara cu cel

mai mare număr de cetățeni de etnie română. De aceea, procedura de programare a

depunerii cererii de redobândire a cetățeniei nu se va regăsi la secțiile consulare

din țări, precum Canada, unde se află de-asemenea persoane ce-și doresc redobândirea

cetățeniei române.

Examinând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat și a realizat

o încadrare juridică adecvată.

Critica recurentului privind

greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat

de soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 12

alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința

în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de

actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice

sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată

Comisiei pentru cetățenie.

Problema care se impune

a fi rezolvată în cauză este legată de termenul în care autoritățile române trebuie

să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române.

Din lecturarea textului

legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit

un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

Ca atare, în lipsa unui

asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și

ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea

unui atestat de cetățenie”.

Doctrina europeană a arătat

că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită

după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie

apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg

a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil.

Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces,

în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie

civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente,

dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea

jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la

Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție

de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special,

în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente.

Pe de altă parte, instanța

de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un

număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a secției consulare

a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru

respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care

o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile nr. 2716 din 23 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2010.