ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4948/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții Ș.V. și Ș.D. au chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței obligarea acestuia la primirea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil, și la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în 22 septembrie 2008 au adresat o cerere scrisă Ministerului Afacerilor Externe solicitându-i să înainteze cererea secției consulare a Ambasadei României din Chișinău iar în septembrie 2008 s-au prezentat personal la secția consulară pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, împreună cu actele necesare, dar le-a fost refuzată primirea și li s-a comunicat să facă o cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat, pentru a fi invitați să depună cererea și actele doveditoare.

Reclamanții au revenit cu cerere la 20 octombrie 2008, însă nu le-a fost soluționată favorabil. Prin sentința civilă nr. 1520 din 7 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen de maxim 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 150 RON. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut obligația statului de a analiza cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil. Aceste prevederi legale redau - pentru situația concretă reglementată - un principiu general, al operativității activității administrative.

Instanța de fond a mai constatat că împrejurările de ordin general invocate de Ministerul Afacerilor Externe nu pot justifica refuzul de primire a cererii și actelor necesare motiv pentru care a apreciat că refuzul pârâtului de a stabili o dată pentru primirea cererii la șapte luni de la data exprimării voinței, având în vedere și timpul necesar desfășurării celorlalte operațiuni necesare pentru analiza cererii, nu este justificat. Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deși tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a derulării procedurii consulare sub potențialul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl învedera și pe care și l-a dorit să se atingă în anii următori.

Recurentul mai arată că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a secției consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea depunerii actelor. În lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanților dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamanților.

Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). În lipsa unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele arătate: Potrivit art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „ Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) și e)”. Art. 12 alin. (2) stipulează că: „În cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 1 , acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României.

În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Direcția cetățenie”. De asemenea potrivit art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „Începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate în temeiul dispozițiilor art. 10 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

Prin urmare, potrivit acestor reglementări , cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi înregistrate, și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la secția consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetățeniei române. Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă.

Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific. Astfel fiind, Înalta Curte constată că acțiunea reclamanților, având în vedere modificările legislative intervenite este lipsită de obiect, În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile nr. 1520 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.