ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2011

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 2938/2/2011 (1252/2011) s-a constatat legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpaților

N.G.O., C.G.R. și I.M.C. dispusă

prin încheierea din 8 martie 2011 a aceleiași instanțe și a fost menținută

această măsură.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că inculpatul N.G.O.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 C.

pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 iar inculpații C.G.R.

și I.M.C. pentru complicitate la aceeași infracțiune, constând în aceea că

primul inculpat în calitate de subcomisar de poliție șef de birou Sector 1,

Serviciul Antidrog în cadrul BCCOB, la 25 februarie 2011 a pretins de la L.A.,

avocat în cadrul Baroului Constanța, suma de 3.000 Euro, lăsând să se creadă că

poate interveni pe lângă angajați din cadrul Laboratorului de Analiză a

drogurilor pentru a-i convinge să emită un certificat de analiză negativ pentru

produsele etnobotanice aparținând numitului C.M., cercetat într-un dosar penal,

iar la 7 martie 2011, fiind ajutat de ofițerii de poliție C.G.R. și I.M.C. a

primit suma pretinsă de 3.000 Euro.

S-a mai reținut că măsura arestării preventive a fost

dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 149

1

cu referire la art. 148

lit. f) C. proc. pen., că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

arătate este mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol pentru ordinea publică și că menținerea arestării preventive se impune

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N.G.O.,

C.G.R. și I.M.C. care au susținut că măsura arestării preventive nu se mai

justifică în raport de datele pozitive care îi caracterizează și că lăsarea lor

în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii

atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate, iar în

subsidiar, înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art. 300

1

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în

care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este

datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și

temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia, iar când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea

de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpații

au fost arestați în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea din 8

martie 2011 a Curții de Apel București, existând motive verosimile de a bănui

că aceștia au comis infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cazul inculpatului N.G.O.

și de complicitate la aceeași infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art.

257 C. pen., combinat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în cazul

inculpaților C.G.R. și I.M.C., constând în aceea că primul inculpat, ofițer de

poliție a pretins suma de 3.000 Euro de la avocatul unei persoane pe care o

ancheta pentru vânzare de produse etnobotanice, lăsând să se creadă că are

influență asupra unor angajați ai laboratorului de analiză a drogurilor, pentru

obținerea unui act de analiză favorabil și că ceilalți doi inculpați, de

asemenea lucrători de poliție, l-au ajutat pe primul să primească suma arătată,

toți fiind prinși în flagrant.

La luarea măsurii s-a luat în considerare faptul că

pedepsele pentru faptele arătate sunt mai mari de 4 ani închisoare și că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Ulterior, prin rechizitoriul nr. 48/P/2011 din 30 martie

2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție, inculpații au fost trimiși în judecată pentru

infracțiunile arătate susținându-se că faptele imputate sunt dovedite cu

procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu declarațiile

denunțătorului, cu declarațiile martorilor asistenți, cu declarațiile de

nerecunoaștere ale celor trei inculpați, astfel că indiciile temeinice arătate

s-au transformat în probe.

Ca urmare constată că măsura de menținere a arestării

preventive a inculpaților este pe deplin justificată, că temeiurile avute în

vedere subzistă în continuare și că punerea în libertate a recurenților este

necesară pentru buna desfășurare a procesului penal aflat în faza incipientă la

instanța de fond. Referitor la măsura alternativă de punere în libertate se

apreciază că aceasta ar fi de natură a împieta asupra derulării cercetării

judecătorești și ar pune în pericol ordinea publică.

În consecință criticile formulate în recurs de către

inculpați nu pot fi primite.

Față de considerentele arătate, încheierea de menținere a

arestării preventive a inculpaților este conformă cu dispozițiile legale

evocate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată recursurile declarate

cu obligarea celor trei inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

Se

va stabili ca onorariile parțiale pentru apărătorii din oficiu, până la

prezentarea apărătorilor aleși să fie avansate din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G.O.,

C.G.R. și I.M.C. împotriva încheierii din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2938/2/2011 (1252/2011).

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2011.