ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmației; a fost obligată pârâta la plata sumei de 10922,02 euro reprezentând finanțare necuvenită și 83,86 euro dobânzi de întârziere precum și la plata dobânzii legale până la efectuarea plății și a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că pârâta a beneficiat de un contract de ajutor financiar nerambursabil care trebuia utilizat pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat “Fabrica de tâmplării și placări din elemente necovenționale”.

La întocmirea raportului final s-a constatat că o parte din sume nu au fost utilizate în totalitate, iar o parte a fost folosită în alte scopuri decât cele prevăzute în contract, suma de 9207 euro fiind considerată neeligibilă. Deși pârâta a considerat că suma de 9207 euro este eligibilă, susținând că utilizarea sistemului barter nu este interzisă de nicio dispoziție din contractul de grant, prima instanță a apreciat că orice modificare a contractului, inclusiv a anexelor, trebuie făcută în scris și face obiectul unui act adițional, așa cum rezultă din prevederile art. 9 alin. (1) din Anexa II Condițiile generale la contract. Cum un astfel de act nu a fost încheiat, pârâta nu era în drept să efectueze operațiunea de compensare, sau să considere suma respectivă drept cheltuială eligibilă.

În altă ordine de idei, prima instanță a reținut că pârâta nu a făcut dovada că ar fi cheltuit sumele indicate de reclamantă în acțiune, afirmațiile făcute nefiind susținute de nici un fel de probatoriu cu documente contabile aferente care să dovedească contrariul. Referitor la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, acesta a fost respins datorită faptului că pârâta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli, conform art. 274 C. proc. civ. 2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmației, solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

3. Procedura în fața instanței de recurs Deși legal citată cu mențiunea de a-și timbra calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmației nu și-a îndeplinit această obligație legală. Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Așa cum rezultă din dezbaterile consemnate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte a pus în discuție excepția netimbrării recursului și motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc.

civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de către pârâta S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmației. Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererea de recurs se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță. De asemenea, art. 20 alin. (3) din legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. În speța de față, recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul din 01 aprilie 2011 cu mențiunea de a timbra calea de atac exercitată cu 19,5 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995, dar nu s-a conformat. Temeiul legal al soluției adoptate În consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de S.C. M. S.R.L. Sighetu Marmației împotriva Sentinței nr. 2493 din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2011.