ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4183/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 august 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a chemat în judecată SC I.C. SRL Constanța, solicitând: - constatarea intervenirii rezoluțiunii contractului de grant X, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 21.124 euro, fonduri Phare și 54,06 euro comision bancar, plus dobânda de întârziere de 3.176,95 euro. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâta este beneficiara unui împrumut nerambursabil în vederea implementării proiectului „Realizarea, implementarea și certificarea sistemelor de management al mediului ISO 14000”. S-a mai arătat că pârâta a primit un avans din valoarea totală a finanțării nerambursabile, la sfârșitul perioadei de implementare nedepunând raporturile tehnice și financiare la care era obligată și neobținând certificările la care se angajase.

Prin Sentința civilă nr. 5075 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat și în consecință, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că o acțiune similară a fost soluționată irevocabil de Judecătoria Sectorului 5 București care, prin Sentința civilă nr. 5783 din 14 septembrie 2007, a respins cererea de obligare a pârâtei la restituirea finanțării primite în executarea contractului de grant, cu motivarea că rezilierea contractului nu a operat în mod valabil. Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că, deși sentința pronunțată de Judecătoria Sector 5 este irevocabilă, s-a admis în mod eronat excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care cererile ce formează obiectul celor două cauze nu au același temei de drept, una având natura juridică a unei acțiuni în realizarea dreptului, iar cea de-a doua fiind o acțiune în constatare. Pe de altă parte, a arătat reclamantul, judecătoria a respins acțiunea ca prematur introdusă, nu pentru neîndeplinirea condiției punerii în întârziere a debitorului, ci pentru inexistența unei cereri de reziliere a contractului de grant. Prin întâmpinare, pârâta a învederat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, în condițiile în care este pusă în discuție aceeași pretenție, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Or, prin Sentința nr. 5783/2007, judecătoria a reținut că stabilirea temeiniciei cererii de restituire a sumei solicitate nu poate fi realizată decât dacă, în prealabil, ar fi intervenit desființarea contractului și, de asemenea, nu a fost îndeplinită condiția punerii în întârziere a debitorului. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.

Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. În cauză, instanța de fond a admis în mod eronat excepția autorității de lucru judecat, fără a observa că prin Sentința civilă nr. 5783/2007 Judecătoria Sectorului 5 nu a rezolvat fondul litigiului, ci a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă. Or, instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al unei hotărâri judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, soluția dispusă nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre judecătorească.

Nu se poate susține, în condițiile în care cauza pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 a fost soluționată pe o excepție a prematurității acțiunii, că sentința pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat referitor la petitul privind fondul litigiului, respectiv obligarea pârâtei la plată. Întrucât hotărârea pronunțată în anul 2007, rămasă irevocabilă, nu a rezolvat fondul litigiului, existența acesteia nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, bazată pe un alt temei juridic. Curtea nu poate primi apărarea pârâtei în sensul că prin sentința Judecătoriei Sectorului 5, chiar dacă nu s-a reflectat în dispozitiv, s-a tranșat pe cale incidentală problema juridică a temeiniciei cererii de obligare la plată.

Prin această hotărâre acțiunea a fost respinsă ca prematur introdusă, admițându-se, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de procedură invocată din oficiu, pe considerentul inexistenței unei declarații unilaterale de reziliere a contractului din partea autorității contractante. În raport de cele expuse, fără a mai analiza îndeplinirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, care nu mai prezintă interes, Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței nr. 5075 din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ