ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1540/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 13354 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a

fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII

REGIONALE

ȘI TURISMULUI, în contradictoriu

cu pârâta SC S. SRL, fiind

obligată pârâta la plata către reclamant a

sumei de 40.000 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății

efective, reprezentând finanțare în baza contractului de GRANT, a sumei de

3463,56 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR la data plății efective,

reprezentând dobânda contractuală aferentă perioadei 28 august 2004 - 16

februarie 2007 și în continuare dobânda contractuală până la data plății

elective, precum și sumele de 162,20 Euro în echivalent în lei la cursul BNR la

data plății

efective și 1,54 lei,

reprezentând dobânzi acumulate în contul deținut

implementării

proiectului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia

comercială nr. 332 din 22 septembrie 2011, a admis apelul

pârâtei SC S. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13354 din 14 noiembrie

2007, pronunțate de Tribunalul București, secția a

VI-a

comercială, a schimbat în tot sentința atacată, în

sensul că a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI și a obligat reclamantul

la plata sumei de 2000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată în favoarea

pârâtei.

Împotriva menționatei decizii, la data

de 28 octombrie 2011, în termen legal, reclamantul a declarat recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei SC S. SRL,

cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.

Înalta Curte, verificând actele și

lucrările dosarului reține că reclamantul, în cuprinsul declarației de recurs,

a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de

temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.

304 C. proc. civ., astfel încât, la termenul de astăzi, din oficiu, în baza

art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta

Curte a invocat excepția nulității recursului.

Dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau

în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu

dispune altfel, iar alin. 2 al aceluiași text legal statuează că:

"Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea

condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a

aceluiași text legal, fiind reținute expres: " motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, în speță, deși reclamantul, în

memoriul de recurs a invocat motivul prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc.

civ., nu a structurat și nu a dezvoltat criticile formulate, reiterând aspecte

vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului

recursului, iar critica vizând greșita stabilire a situației de fapt și a

interpretării a probelor administrate, cu referire la expertiza tehnică

contabilă, nu-și mai găsește încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art.

304 C. proc. civ., după abrogarea

pct. 11

al acestui articol prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă

numai în cazurile prevăzute expres și

limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1)

al art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte,

constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale

și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine

publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

în baza dispozițiilor art. 137

alin.

(1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității

recursului, va face aplicarea prevederilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ. și va

aplica cererii de recurs evocata sancțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nulitatea recursului declarat

de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI împotriva

deciziei comerciale nr. 332 din 22 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 martie 2012.