ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Soluțiile instanțelor care au declanșat conflictul

negativ de competență

București

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 11 februarie 2008 sub

nr. 2019/299/2008, reclamantul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor

a chemat în judecată pe pârâta F.C.D.E., solicitând obligarea acesteia la restituirea

finanțării necuvenite încasate în baza contractului de grant, în valoare de 80.910,07

Euro, precum și a comisioanelor bancare și a dobânzii aferente.

Prin sentința civilă

nr. 17074 din 22 decembrie 2008, Judecătoria sectorului 1 București a admis în parte

cererea, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 713,5 Euro în echivalent RON, reprezentând

cheltuieli neeligibile finanțate în baza contratului de grant menționat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamantul, devenit Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

iar prin decizia civilă nr. 183 din 24 februarie 2011 Tribunalul București, secția

a V-a civilă, admițând apelul, a anulat sentința amintită, a admis excepția necompetenței

materiale a primei instanțe și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă

instanță Tribunalului București - Secția de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul secției de contencios administrativ a Tribunalului București sub nr. 35640/3/2011,

iar prin sentința civilă nr. 1656 din 19 aprilie 2012 această instanță a admis excepția

necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în considerarea contractului

de grant care este un contract administrativ încheiat de o autoritate publică centrală,

aspecte care atrag competența de soluționare a Curții de Apel București, în temeiul

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Raportat la prevederile O.G.

nr. 79/2003, Tribunalul a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui

act normativ, având în vedere că reclamantul nu a apelat la procedura specială de

recuperare prevăzută de actul normativ citat, cauza juridică a pretențiilor sale

constituind-o decizia unilaterală de rezoluțiune a contractului de grant încheiat

cu pârâta.

Apel, secția contencios administrativ și fiscal

Cauza a fost înregistrată

la data de 10 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 4423

din 29 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal a admis, la rândul ei, excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru soluționarea conflictului.

În considerentele hotărârii,

Curtea de Apel București a reținut că potrivit dispozițiile art. 2 lit. d) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, „creanțele bugetare

rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității

Europene și/ sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau

la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a

fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii

necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare

integrală ori parțială a acestor fonduri”.

Curtea a apreciat că suma

solicitată în litigiu reprezintă o creanță bugetară, la rândul ei asimilată creanțelor

fiscale, potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003,

dată fiind similaritatea

dreptului alegat și identitatea problemei de dezlegat, a stabilit că este aplicabil

criteriul valorii creanței bugetare, iar nu al calității de autoritate publică centrală

a reclamantului.

Cum suma pretinsă ca finanțare

necuvenită este sub plafonul de 500.000 RON, la care face referire teza a I-a a

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, Curtea a reținut că instanța competentă

să soluționeze prezentul litigiu, în raport de cuantumul creanței bugetare, este

tribunalul, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție, ca regulator de competență

Înalta Curte, în raport

de dispozițiile art. 20 din C. proc. civ., reține că în mod legal a fost investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, asupra căruia se va pronunța

în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente.

După cum se constată din

înscrisurile depuse la dosar, obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei, în

baza art. 18 din Condițiile generale ale contractului de grant, la plata sumelor

de: 80.910,7 Euro (echivalentul a 289.310,14 RON) reprezentând finanțare necuvenită

încasată în baza Contractului de grant 122.26 Euro (437,17 RON) reprezentând comisioane

bancare; 790,52 RON reprezentând dobânda acumulată în cont”.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, se reține că speței nu-i sunt aplicabile prevederile

O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător care instituie

o procedură specială de recuperare a fondurilor comunitare și a celor de cofinanțare

utilizate necorespunzător, procedură care nu a fost urmată în cauză conform

art. 3 și urm. din actul normativ menționat.

Prin urmare, obiectul

cererii de chemare în judecată nu-l constituie o contestație împotriva unui titlu

de creanță constituit conform art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 pentru

a se putea reține că în cauză este vorba despre creanțe bugetare/ fiscale rezultate

din nereguli, precum și accesorii ale acestora și costuri bancare.

Pentru aceste considerent,

în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile C. proc. fisc. și nici cele referitoare

la competența instanței de contencios administrativ prevăzute la art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, se reține

că obiectul cererii de chemare în judecată vizează executarea contractului de grant

cu titlul „Instruire pentru promovarea și dezvoltarea afacerilor inițiate și conduse

de către manageri ai cooperativelor sătești din zone defavorizate ale regiunii Sud-Est,

în scopul creșterii calității vieții membrilor comunităților deservite”.

Acesta nu poate fi asimilat

unui contract administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, deoarece nu a avut ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor

publice sau achizițiile publice, astfel că în cauză nefiind vorba despre un contract

administrativ, competența instanței de contencios administrativ este exclusă.

Față de considerentele

expuse, întrucât prin actul normativ ce cuprinde dispoziții speciale referitoare

la recuperarea fondurilor comunitare și de cofinanțare nu s-a prevăzut competența

instanței de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile O.G. nr.

79/2003, republicată și nici dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, competența de soluționare a cauzei revine instanței cu

atribuții în materie comercială în raport de dispozițiile art. 2 din C. proc. civ..

De altfel, în sensul celor

reținute anterior, Înalta Curte a statuat și prin decizia nr. 2913 din 19 mai 2011.

În consecință, în temeiul

art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului succesor în drepturi și obligații a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor și pârâta F.C.D.E. în favoarea Tribunalului București, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.