ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4651/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4651/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4969 din 9

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în contradictoriu cu pârâta SC

”C.M.T.” SRL și chemată în garanție Autoritatea Națională de Dezvoltare

Regională ”Centrul Alba Iulia”, a respins cererea reconvențională ca prescrisă,

a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a respins

cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, analizând Contractul de Grant în litigiu,

Anexa 4 - Contract de Grant referitor la „Procedura de Contracte”, Anexa C -

Contract de Grant - matricea cadrului logic pentru proiectare, Anexa B -

Contract de Grant - bugetul proiectului și surse precizate de finanțare, a

constatat că obiectul contractului a privit „Modul funcțional de chirurgie cu

laser”, fiind un contract cu caracter financiar de cofinanțare, încheiat în

perioada de preaderare la Uniunea Europeană, generat și de prevederile legale

în baza unor norme aplicabile în Comunitatea Europeană.

Contrar susținerilor

reclamantului, Curtea a reținut că, pentru achiziționarea aparatului de

anestezie, s-a respectat procedura de achiziție și s-au organizat trei tipuri

de licitații, cu proceduri diferite în funcție de prețul serviciilor/bunurilor,

astfel cum rezultă din Anexa II - condiții generale aplicabile contractelor de

finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene și Anexa IV - reguli

generale pentru contractele de servicii, bunuri și lucrări.

Totodată, prima

instanță a apreciat că apărarea pârâtei în sensul că s-au organizat proceduri

diferite pentru 2 aparate diferite ca utilizare și care funcționează separat

unul de altul este întemeiată, licitațiile fiind organizate în funcție de suma

fiecăruia, fiind utilizată procedura de licitație locală deschisă, cât și

procedura simplificată, oferta fiind diferită pentru specificul fiecărui

aparat, ținându-se seama și de respectarea regulii de origine și alegerea celei

mai avantajoase oferte în urma comparării calității tehnice și a proiectului.

Referitor la

cheltuielile de „asistență tehnică”, care reprezintă contractul de „consultanță

asistență tehnică pentru managementul proiectului”, instanța de fond a reținut

aplicabilitatea art. 14

3

din Dispozițiile Generale și

Administrative, conform căruia un procent din costurile directe ale

beneficiarilor care nu depășesc 7% din costurile eligibile directe vor fi eligibile

ca și costuri indirecte, iar costurile indirecte vor fi eligibile atâta timp

cât nu includ costuri care se regăsesc în cadrul altui capitol al bugetului

contractului „Contractul de asistentă tehnică”, reținând că nu a fost prevăzut

la un alt capitol bugetar, necesitatea acestuia fiind determinată de volumul

actelor, dosarelor care au fost întocmite pe parcursul proiectului, determinat

de profilul exclusiv medical și fără a avea personal specializat.

În ceea ce privește

salariile eligibile, Curtea a constatat că, alături de cele 4 persoane

prevăzute în proiect, s-au mai angajat două persoane pentru desfășurarea

activităților, respectiv îngrijitor și asistent medical, plătite în lunile

martie - iunie (prima tranșă de finanțare) și lunile aprilie - iunie (a doua

tranșă de finanțare), acestea fiind angajate pentru proiect, astfel încât, în

timpul desfășurării acestuia, cheltuielile cu salariile fiind eligibile.

Curtea a apreciat că

se impune respingerea cererii de chemare în garanție, ca urmare a soluției

pronunțate asupra cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, instanța de fond a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune și a respins cererea ca prescrisă, față de

dispozițiile art. 15 alin. (1) din Condițiile Generale ale Contractului,

reținând că cererea de plată finală formulată de pârâta reclamantă a fost

înregistrată la data de 20 noiembrie 2003, iar cererea reconvențională a fost

formulată la data de 5 martie 2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut

de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat

recurs în termen legal reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost

formulată.

A considerat

recurentul că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere

următoarele considerente:

cheltuielile neeligibile din cadrul liniei bugetare 1.1 "Salarii'',

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată.

Deși instanța de fond

a considerat ca eligibilă suma de 607,95 euro reprezentând salariile a două

persoane angajate în timpul desfășurării proiectului, fără modificarea

componenței echipei de implementare prin act adițional, astfel cum prevede art.

9 alin. (1) din Condițiile Generale, motivat de faptul că aceste cheltuieli au

fost angajate pentru proiect și în timpul desfășurării acestuia, a apreciat

recurentul că această concluzie a fost determinată de scoaterea din context a

prevederilor art. 14 din Condițiile Generale.

Astfel, așa cum

rezultă din modul de redactare al art. 14, cheltuielile efectuate trebuie să

respecte cumulativ toate prevederile acestuia pentru a putea fi considerate

eligibile, ceea ce implică și respectarea condiției de "a fi prevăzute în

contract". Or, având în vedere faptul că, inițial, proiectul prevedea o

echipă de implementare de 4 persoane, pe parcursul proiectului fiind angajate

alte două persoane (martie și aprilie 2003), salariile acestora din urmă nu

puteau fi considerate eligibile decât în condițiile încheierii unui act

adițional în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Condițiile

Generale.

Instanța de fond, s-a

arătat, nu face nicio referire la apărările Ministerului Dezvoltării Regionale

și Turismului privind nerespectarea dispozițiilor art. 9.1 și art. 14 din

Condițiile Generale ale Contractului de Grant și nici la probatoriul

administrat în cauză. Deși această apărare a constituit un punct distinct în

cadrul plângerii, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun fel asupra

acestei apărări, din conținutul hotărârii nerezultând modalitatea în care prima

instanță a analizat probatoriul administrat de instituția recurentă.

Exigențele unui

proces echitabil, a relevat recurentul, impun examinarea efectivă de către

instanță a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel

puțin sub aspectul pertinenței lor. Or, modalitatea în care judecătorul

fondului și-a motivat soluția o pune pe reclamantă, s-a susținut, în

imposibilitatea invocării motivelor de nelegalitate a sentinței și, implicit,

instanța de recurs în imposibilitatea verificării legalității hotărârii.

În plus, s-a socotit

că au fost încălcate și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

potrivit cărora instanțele au obligația de a menționa în considerentele

hotărârilor pronunțate motivele de fapt și de drept care au stat la baza

adoptării soluțiilor precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

Față de cele mai sus

menționate, recurenta a susținut că lipsa motivelor de fapt și a argumentelor

pentru care s-au înlăturat probele administrate, care au format convingerea

instanței că plângerea MDRT este întemeiată, constituie cazul prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ. și reprezintă o necercetare a fondului, care impune,

conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 3.2

"Mobilier, echipamente", instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nemotivată.

Și la acest punct a

considerat recurentul reclamant că sunt aplicabile criticii privind nemotivarea

hotărârii, în condițiile în care motivele invocate prin cererea de chemare în

judecată nu sunt combătute de instanța de fond, aceasta mulțumindu-se ca, în

câteva rânduri, să motiveze eligibilitatea acestor cheltuieli per motive care

nu răspund susținerilor reclamantului.

cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 9 "Costuri

administrative", recurentul a relevat că nici susținerea instanței de fond

în sensul că sumele cheltuite în cadrul acestei linii bugetare sunt eligibile

nu poate fi reținută, deoarece încheierea contractului de consultanță s-a făcut

cu nerespectarea art. 14 din Condițiile Generale, această cheltuială nefiind

prevăzută în contract.

Intimata, s-a

susținut, nu a prevăzut în bugetul proiectului sume în vederea obținerii

serviciilor de consultanță, și, prin urmare, nefiind prevăzută în contract,

această cheltuială nu poate fi considerată eligibilă. Chiar în situația ideală

în care intimata ar fi cheltuit integral sumele prevăzute în buget, este

evident că achiziționarea serviciilor de consultanță ar fi fost făcută cu

depășirea bugetului proiectului, în condițiile în care, potrivit art. 3 alin.

(2) din Condițiile Generale, reclamantul putea deconta maxim 48.200 euro.

Cheltuielile pentru

"asistență tehnică", s-a adăugat, nu sunt eligibile în cadrul

capitolului bugetar 9 "Costuri administrative" deoarece aici se

decontează un procent fix al cheltuielilor de regie ale beneficiarului până la

maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.

nu s-a pronunțat asupra eligibilității/neeligibilității cheltuielilor cu

consumabilele și a cheltuielilor efectuate pentru "Produse

curățenie", respectiv "Transport gunoi".

Față de cele mai sus

menționate, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința, în

principal, a casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare

la aceiași instanță de fond, și, în subsidiar, a modificării în parte a

sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata

sumei de 13.076,52 RON reprezentând finanțare necuvenită încasată în temeiul

Contractului de Grant și a dobânzii de întârziere calculate de la data de 22

august 2004 și până la data achitării efective a debitului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata SC C.M.T. SRL a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Instanța de fond, s-a

învederat, a apreciat corect ca fiind eligibile cheltuielile din cadrul liniei

bugetare 1.1 "Salarii", cheltuieli efectuate cu două persoane

angajate suplimentar (îngrijitor și asistent medical) motivând necesitatea

angajării acestora pentru realizarea proiectului și doar în cursul duratei de

execuție. S-a acordat astfel eficiență prevederilor art. 14 alin. (1) din Anexa

II - Condițiile generale aplicabile contractelor de finanțare nerambursabile,

potrivit cărora pentru a fi eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie

necesare pentru realizarea proiectului, să respecte principiile unei gestiuni

financiare sănătoase, mai ales în privința eficienței economice și a raportului

cost/beneficii, să fie angajate în cursul de execuție al proiectului, fără a

prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final și să fie efectiv

angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului sau partenerilor, să

fie identificabile și verificabile și să fie susținute de documente

justificative în original.

Nici critica privind

neeligibilitatea cheltuielilor făcute în cadrul liniei bugetare 3.2

"Mobilier, echipamente" nu a fost considerată fondată, apreciindu-se

că instanța fondului a reținut just că au fost organizate licitațiile în

funcție de prețul serviciilor și bunurile achiziționate cu respectarea condițiilor

prevăzute de Anexa IV din contract. Pentru achiziționarea celor două aparate

medicale (de anestezie și laser chirurgical) s-au utilizat proceduri distincte

deoarece era vorba de aparate total diferite, care funcționează separat unul de

celălalt, nefiind interschimbabile.

A mai susținut

intimata nu poate fi reținută nici critica referitoare la neeligibilitatea

cheltuielilor reprezentate de contractul de consultanță tehnică, întrucât deși

acestea nu sunt prevăzute la nici un capitol bugetare, ele sunt costuri indirecte

conform art. 14 alin. (3) din Anexa II și pot fi alocate proiectului dacă nu

depășesc 7% din costurile eligibile directe. Recurentul este, în realitate, cel

care nu și-a respectat obligația contractuală, respectiv aceea de a plăti

diferența de 8.271 euro datorată intimatei potrivit contractului de grant.

Motivul patru de

recurs vizând o cerere nouă formulată direct în calea de atac, a fost apreciat

de intimată ca fiind inadmisibil.

În litigiu a formulat

întâmpinare și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, chemată în garanție

în cadrul Dosarului nr. 21164/299/2008, prin care s-a precizat că cererea de

chemare în garanție este neîntemeiată și totodată inadmisibilă.

Recursul declarat de

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței civile nr.

4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este fondat și va fi

admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre

rejudecare aceleiași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Prin cererea de

chemare în judecată, inițial înregistrată la Judecătoria Sectorului 5

București, reclamantul Ministerul Integrării Europene a solicitat: 1. Obligarea

pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 18 din Anexa II-a Contractului de Grant RO

0007.02.02.01.2299 - la plata sumei de 13.076,52 RON reprezentând cofinanțare

de la bugetul de stat încasată necuvenit; 2. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL -

în baza art. 18 alin. (3) din Anexa II-a Contractului de Grant RO

0007.02.02.01.2299 - la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data

efectuării plății (s-a precizat că la data introducerii acțiunii dobânzile de

întârziere erau în cuantum de 7021,19 RON); 3. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL

- în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. - la plata cheltuielilor de

judecată.

S-a precizat, de

către reclamant, că prin Contractul de Grant RO 0007.02.02.01.2299 pârâta SC

C.M.T. SRL a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma să fie utilizat

pentru execuția proiectului "Modul funcțional de chirurgie cu laser",

că pentru implementarea proiectului pârâta a primit un avans de 38.560 euro ce

urma a fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute în contract și că

în momentul analizării cererii de plată finală și a documentelor prezentate în

evidența cheltuielilor, întocmite de beneficiar și avizate de ADR Centru,

autoritatea contractantă a constatat existența unui sold pe total valoare

contract, întrucât o serie de cheltuieli prezentate spre decontare nu întrunesc

condițiile de eligibilitate.

I. Astfel, în ce

privește capitolul bugetar 1. "Resurse Umane", linia bugetară 1.1.

"Salarii", s-a arătat că s-a înregistrat un sold total de 607,95

euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, prevederile art. 14 alin. (2) din

Condițiile generale precizând că sunt eligibile "cheltuielile cu

personalul aferent proiectului, corespunzând salariilor nete la acre se adaugă

cheltuielile sociale și alte cheltuieli care intră în remunerație; salariile și

costurile nu trebuie să depășească salariile și costurile suportate în mod

normal de beneficiar, și nici valorile în general acceptate pe piața în

cauză".

Or, conform cererii

de plată finală formulată de pârâtă, personalul angajat pentru derularea

proiectului se compune din 4 persoane, reprezentând atât membrii consiliului de

conducere al societății, cât și persoanele responsabile cu implementarea

proiectului. Cu toate acestea, pârâta a mai angajat în timpul desfășurării

proiectului încă două persoane (un îngrijitor și un asistent medical), cu

motivarea că necesitatea angajării suplimentare de personal s-a justificat

pentru buna desfășurare a activității societății, dar persoanele în cauză nu au

fost direct și nemijlocit implicate în implementarea proiectului.

II. Cât privește

capitolul bugetar 3. "Echipamente și bunuri", linia bugetară 3.2.

"Mobilier, echipamente", reclamanta a învederat că s-a înregistrat un

sold total de 19.556,19 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, nefiind

respectate mențiunile din Ghidul Practic, potrivit cărora nici un contract de

achiziție nu poate fi împărțit numai pentru a evita prevederile și regulile

specificate în acest ghid.

Or, în condițiile în

care pragurile valorice și tipurile de proceduri de licitație ce trebuiau

aplicate erau menționate în Anexa IV, parte integrantă din contractul de grant,

a relevat reclamanta că - având în vedere valoarea echipamentelor achiziționate

de pârâtă (35.000 euro + 19.499 euro) - pârâta avea obligația de a aplica o

singură procedură de licitație locală deschisă pentru ambele contracte și nu de

a fracționa artificial valoarea totală a achiziției echipamentelor, în scopul

aplicării unei alte proceduri.

III. Referitor la

cheltuielile efectuate cu "Asistența tehnică", s-a susținut de către

reclamantă că acestea nu se încadrează la linia bugetară 8. "Costuri

administrative", neputând fi prin urmare considerate eligibile, prin

raportare la prevederile art. 17 alin. (2) din Condițiile generale ale

contractului de grant potrivit cărora "în cazul în care costurile

eligibile la sfârșitul proiectului sunt mai mici decât costul total estimat la

art. 3 alin. (1) al Condițiilor Speciale, contribuția autorității contractante

se va limita la suma rezultată din aplicarea la costurile reale a procentului

fixat la art. 3 alin. (2) al Condițiilor Speciale".

Or, prin raportare la

procentele cu care părțile trebuiau să contribuie la realizarea proiectului

(58,64% autoritatea contractantă, și 41,36% pârâta), a precizat reclamanta că

s-a stabilit în sarcina societății beneficiare obligația de restituire a sumei

de 13.076,52 RON.

Prin precizarea

depusă de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru

termenul de judecată din data de 2 septembrie 2011, au fost detaliate motivele

neeligibilității sumelor cheltuite în cadrul contractului de grant, astfel cum

acestea au fost specificate prin Adresa nr. 6958 din 9 iunie 2004 a Direcției

Generale de Dezvoltare Regională din cadrul reclamantei, aflată la dosarul

cauzei.

I. Astfel, cu

referire la linia bugetară 4.4. "Alte servicii", în cadrul căreia

erau eligibile următoarele tipuri de cheltuieli efectuate pentru proiect sau

pentru biroul/locația destinată proiectului: telefon, fax, electricitate și

căldură, s-a relevat că pârâta a solicitat și decontarea cheltuielilor de

achiziționare a consumabilelor și a cheltuielilor generate de derularea

contractului de asistență cu societatea B.

Aceste cheltuieli,

mai sus menționate, au fost considerate neeligibile, din următoarele

considerente: a) consumabilele erau eligibile în cadrul liniei bugetare 4.3.

"Consumabile - rechizite de birou", astfel că nu puteau fi decantate

în cadrul altei linii bugetare; b) contractul de asistență cu societatea B. nu

a fost considerat eligibil deoarece a fost depus împreună cu raportul financiar

și tehnic (pentru a fi considerată eligibilă această cheltuială era necesară

prezentarea contractului iar decontarea acesteia se putea face doar în cadrul

liniei bugetare 7. "Altele").

II. Reclamantul, cât

privește cheltuielile pentru "Asistență tehnică", a relevat că

acestea nu sunt eligibile în cadrul capitolului bugetar 9. "Costuri

administrative", deoarece aici se decontau un procent fix al cheltuielilor

de regie ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor

eligibile directe.

III. A susținut

reclamantul că cheltuielile efectuate pentru "Produse curățenie",

respectiv "Transport gunoi" ar fi fost eligibile numai dacă erau

decontate la capitolul "Costuri administrative" într-un procent

proporțional cu suprafața destinată biroului/locației proiectului din totalul

suprafeței pentru care s-au facturat aceste produse/servicii.

IV. În ceea ce

privește cheltuielile neeligibile din cadrul liniilor bugetare 1.1.

"Salarii" și 3.2. "Mobilier, echipamente", a învederat

reclamantul că acestea au fost detaliate atât prin cererea de chemare în

judecată cât și prin recursul declarat împotriva Sentinței nr. 8763 din data de

29 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Se constată, în

cauză, că pretențiile reclamantului se întemeiază pe constatările din cuprinsul

Adresei nr. 6958 din data de 9 iunie 2004 emisă de Direcția Generală de

Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Integrării Europene, potrivit

cărora: - nu sunt eligibile cheltuielile aferente achiziționării aparatului de

anestezie (întrucât nu a fost respectată procedura de achiziție); - salariile

sunt eligibile numai pentru cele 4 persoane care lucrează pentru proiect (G.A.,

C.C., D.A., G.F.); - nu sunt eligibile consumabilele decontate la linia 4.4.

"Alte servicii"; - nu sunt eligibile cheltuielile aferente pozițiilor

"Produse curățenie" și "Transport gunoi" (deoarece nu au

fost cheltuieli necesare proiectului); - nu sunt eligibile la linia 4.4

"Alte servicii" cheltuielile aferente contractului de asistență

tehnică (asistență soft) încheiat cu firma B.; nu sunt eligibile la linia 8.

"Costuri administrative" cheltuielile pentru "Asistența

tehnică".

Potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească

se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

O hotărâre

judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra

care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la

soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe

de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la

dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz

contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu

nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea

este, prin urmare, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică

garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție,

precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară

a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Instanța de judecată

trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra

tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părțile unui

proces civil. Cu alte cuvinte, motivarea nu poate fi în principiu implicită, ci

trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și, în general, asupra

tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate. Altfel spus, orice parte în

cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și

argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea

în mod efectiv, iar obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești

constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din

Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale. Dreptul la un proces echitabil, prin

urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt

corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor

de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Se reține, în

litigiu, că judecătorul fondului, în condițiile în care a respins în

integralitate ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Ministerul Dezvoltării

Regionale și Locuinței, astfel cum a fost formulată, nu s-a pronunțat asupra

caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor de achiziționare a

consumabilelor, a cheltuielilor generate de derularea contractului de asistență

cu societatea B., precum și a cheltuielilor efectuate pentru "Produse

curățenie", respectiv "Transport gunoi", și nu a analizat, cât

privește alte categorii de cheltuieli (din cadrul liniei bugetare 1.1.

"Salarii", a liniei bugetare 3.2. "Mobilier, echipamente"),

toate argumentele și susținerile din acțiunea în contencios administrativ,

astfel cum a fost precizată, referitoare la neeligibilitatea unor cheltuieli

suportate în executarea Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299.

Or, prin omisiunea

instanței de fond de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele

hotărârii recurate, în integralitate motivele de fond invocate de reclamantă

prin acțiunea în contencios administrativ - motive ce necesitau un răspuns

specific și explicit - au fost nesocotite în litigiu dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul reclamantei la

un proces echitabil. În aceste condiții, recurentei reclamante i s-a cauzat o

vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de

fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca

garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în

cauză.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate parte din motivele de recurs

invocate în cauză și că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

precum și a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313

C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței civile nr. 4969 din

data de 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței

civile nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM