ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4651/2012

Referitor la cheltuielile neeligibile din cadrul liniei bugetare 1.1 "Salarii'', instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată. Deși instanța de fond a considerat ca eligibilă suma de 607,95 euro reprezentând salariile a două persoane angajate în timpul desfășurării proiectului, fără modificarea componenței echipei de implementare prin act adițional, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din Condițiile Generale, motivat de faptul că aceste cheltuieli au fost angajate pentru proiect și în timpul desfășurării acestuia, a apreciat recurentul că această concluzie a fost determinată de scoaterea din context a prevederilor art. 14 din Condițiile Generale. Astfel, așa cum rezultă din modul de redactare al art. 14, cheltuielile efectuate trebuie să respecte cumulativ toate prevederile acestuia pentru a putea fi considerate eligibile, ceea ce implică și respectarea condiției de "a fi prevăzute în contract". Or, având în vedere faptul că, inițial, proiectul prevedea o echipă de implementare de 4 persoane, pe parcursul proiectului fiind angajate alte două persoane (martie și aprilie 2003), salariile acestora din urmă nu puteau fi considerate eligibile decât în condițiile încheierii unui act adițional în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Condițiile Generale. Instanța de fond, s-a arătat, nu face nicio referire la apărările Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului privind nerespectarea dispozițiilor art. 9.1 și art. 14 din Condițiile Generale ale Contractului de Grant și nici la probatoriul administrat în cauză. Deși această apărare a constituit un punct distinct în cadrul plângerii, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun fel asupra acestei apărări, din conținutul hotărârii nerezultând modalitatea în care prima instanță a analizat probatoriul administrat de instituția recurentă. Exigențele unui proces echitabil, a relevat recurentul, impun examinarea efectivă de către instanță a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin sub aspectul pertinenței lor. Or, modalitatea în care judecătorul fondului și-a motivat soluția o pune pe reclamantă, s-a susținut, în imposibilitatea invocării motivelor de nelegalitate a sentinței și, implicit, instanța de recurs în imposibilitatea verificării legalității hotărârii. În plus, s-a socotit că au fost încălcate și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora instanțele au obligația de a menționa în considerentele hotărârilor pronunțate motivele de fapt și de drept care au stat la baza adoptării soluțiilor precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Față de cele mai sus menționate, recurenta a susținut că lipsa motivelor de fapt și a argumentelor pentru care s-au înlăturat probele administrate, care au format convingerea instanței că plângerea MDRT este întemeiată, constituie cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și reprezintă o necercetare a fondului, care impune, conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Referitor la cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 3.2 "Mobilier, echipamente", instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată. Și la acest punct a considerat recurentul reclamant că sunt aplicabile criticii privind nemotivarea hotărârii, în condițiile în care motivele invocate prin cererea de chemare în judecată nu sunt combătute de instanța de fond, aceasta mulțumindu-se ca, în câteva rânduri, să motiveze eligibilitatea acestor cheltuieli per motive care nu răspund susținerilor reclamantului.

Referitor la cheltuielile neeligibile efectuate în cadrul liniei bugetare 9 "Costuri administrative", recurentul a relevat că nici susținerea instanței de fond în sensul că sumele cheltuite în cadrul acestei linii bugetare sunt eligibile nu poate fi reținută, deoarece încheierea contractului de consultanță s-a făcut cu nerespectarea art. 14 din Condițiile Generale, această cheltuială nefiind prevăzută în contract. Intimata, s-a susținut, nu a prevăzut în bugetul proiectului sume în vederea obținerii serviciilor de consultanță, și, prin urmare, nefiind prevăzută în contract, această cheltuială nu poate fi considerată eligibilă. Chiar în situația ideală în care intimata ar fi cheltuit integral sumele prevăzute în buget, este evident că achiziționarea serviciilor de consultanță ar fi fost făcută cu depășirea bugetului proiectului, în condițiile în care, potrivit art. 3 alin. (2) din Condițiile Generale, reclamantul putea deconta maxim 48.200 euro. Cheltuielile pentru "asistență tehnică", s-a adăugat, nu sunt eligibile în cadrul capitolului bugetar 9 "Costuri administrative" deoarece aici se decontează un procent fix al cheltuielilor de regie ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra eligibilității/neeligibilității cheltuielilor cu consumabilele și a cheltuielilor efectuate pentru "Produse curățenie", respectiv "Transport gunoi". Față de cele mai sus menționate, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința, în principal, a casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond, și, în subsidiar, a modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata sumei de 13.076,52 RON reprezentând finanțare necuvenită încasată în temeiul Contractului de Grant și a dobânzii de întârziere calculate de la data de 22 august 2004 și până la data achitării efective a debitului. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata SC C.M.T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Instanța de fond, s-a învederat, a apreciat corect ca fiind eligibile cheltuielile din cadrul liniei bugetare 1.1 "Salarii", cheltuieli efectuate cu două persoane angajate suplimentar (îngrijitor și asistent medical) motivând necesitatea angajării acestora pentru realizarea proiectului și doar în cursul duratei de execuție. S-a acordat astfel eficiență prevederilor art. 14 alin. (1) din Anexa II - Condițiile generale aplicabile contractelor de finanțare nerambursabile, potrivit cărora pentru a fi eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privința eficienței economice și a raportului cost/beneficii, să fie angajate în cursul de execuție al proiectului, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final și să fie efectiv angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului sau partenerilor, să fie identificabile și verificabile și să fie susținute de documente justificative în original. Nici critica privind neeligibilitatea cheltuielilor făcute în cadrul liniei bugetare 3.2 "Mobilier, echipamente" nu a fost considerată fondată, apreciindu-se că instanța fondului a reținut just că au fost organizate licitațiile în funcție de prețul serviciilor și bunurile achiziționate cu respectarea condițiilor prevăzute de Anexa IV din contract. Pentru achiziționarea celor două aparate medicale (de anestezie și laser chirurgical) s-au utilizat proceduri distincte deoarece era vorba de aparate total diferite, care funcționează separat unul de celălalt, nefiind interschimbabile. A mai susținut intimata nu poate fi reținută nici critica referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor reprezentate de contractul de consultanță tehnică, întrucât deși acestea nu sunt prevăzute la nici un capitol bugetare, ele sunt costuri indirecte conform art. 14 alin. (3) din Anexa II și pot fi alocate proiectului dacă nu depășesc 7% din costurile eligibile directe. Recurentul este, în realitate, cel care nu și-a respectat obligația contractuală, respectiv aceea de a plăti diferența de 8.271 euro datorată intimatei potrivit contractului de grant. Motivul patru de recurs vizând o cerere nouă formulată direct în calea de atac, a fost apreciat de intimată ca fiind inadmisibil. În litigiu a formulat întâmpinare și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, chemată în garanție în cadrul Dosarului nr. 21164/299/2008, prin care s-a precizat că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată și totodată inadmisibilă. Recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal este fondat și va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, inițial înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București, reclamantul Ministerul Integrării Europene a solicitat: 1. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 18 din Anexa II-a Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299 - la plata sumei de 13.076,52 RON reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat încasată necuvenit; 2. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 18 alin. (3) din Anexa II-a Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299 - la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data efectuării plății (s-a precizat că la data introducerii acțiunii dobânzile de întârziere erau în cuantum de 7021,19 RON); 3. Obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL - în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. - la plata cheltuielilor de judecată. S-a precizat, de către reclamant, că prin Contractul de Grant RO 0007.02.02.01.2299 pârâta SC C.M.T. SRL a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma să fie utilizat pentru execuția proiectului "Modul funcțional de chirurgie cu laser", că pentru implementarea proiectului pârâta a primit un avans de 38.560 euro ce urma a fi întrebuințată în scopul și în condițiile prevăzute în contract și că în momentul analizării cererii de plată finală și a documentelor prezentate în evidența cheltuielilor, întocmite de beneficiar și avizate de ADR Centru, autoritatea contractantă a constatat existența unui sold pe total valoare contract, întrucât o serie de cheltuieli prezentate spre decontare nu întrunesc condițiile de eligibilitate. I. Astfel, în ce privește capitolul bugetar 1. "Resurse Umane", linia bugetară 1.1. "Salarii", s-a arătat că s-a înregistrat un sold total de 607,95 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, prevederile art. 14 alin. (2) din Condițiile generale precizând că sunt eligibile "cheltuielile cu personalul aferent proiectului, corespunzând salariilor nete la acre se adaugă cheltuielile sociale și alte cheltuieli care intră în remunerație; salariile și costurile nu trebuie să depășească salariile și costurile suportate în mod normal de beneficiar, și nici valorile în general acceptate pe piața în cauză". Or, conform cererii de plată finală formulată de pârâtă, personalul angajat pentru derularea proiectului se compune din 4 persoane, reprezentând atât membrii consiliului de conducere al societății, cât și persoanele responsabile cu implementarea proiectului. Cu toate acestea, pârâta a mai angajat în timpul desfășurării proiectului încă două persoane (un îngrijitor și un asistent medical), cu motivarea că necesitatea angajării suplimentare de personal s-a justificat pentru buna desfășurare a activității societății, dar persoanele în cauză nu au fost direct și nemijlocit implicate în implementarea proiectului. II. Cât privește capitolul bugetar 3. "Echipamente și bunuri", linia bugetară 3.2. "Mobilier, echipamente", reclamanta a învederat că s-a înregistrat un sold total de 19.556,19 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile, nefiind respectate mențiunile din Ghidul Practic, potrivit cărora nici un contract de achiziție nu poate fi împărțit numai pentru a evita prevederile și regulile specificate în acest ghid. Or, în condițiile în care pragurile valorice și tipurile de proceduri de licitație ce trebuiau aplicate erau menționate în Anexa IV, parte integrantă din contractul de grant, a relevat reclamanta că - având în vedere valoarea echipamentelor achiziționate de pârâtă (35.000 euro + 19.499 euro) - pârâta avea obligația de a aplica o singură procedură de licitație locală deschisă pentru ambele contracte și nu de a fracționa artificial valoarea totală a achiziției echipamentelor, în scopul aplicării unei alte proceduri. III. Referitor la cheltuielile efectuate cu "Asistența tehnică", s-a susținut de către reclamantă că acestea nu se încadrează la linia bugetară

"Costuri administrative", neputând fi prin urmare considerate eligibile, prin raportare la prevederile art. 17 alin. (2) din Condițiile generale ale contractului de grant potrivit cărora "în cazul în care costurile eligibile la sfârșitul proiectului sunt mai mici decât costul total estimat la art. 3 alin. (1) al Condițiilor Speciale, contribuția autorității contractante se va limita la suma rezultată din aplicarea la costurile reale a procentului fixat la art. 3 alin. (2) al Condițiilor Speciale". Or, prin raportare la procentele cu care părțile trebuiau să contribuie la realizarea proiectului (58,64% autoritatea contractantă, și 41,36% pârâta), a precizat reclamanta că s-a stabilit în sarcina societății beneficiare obligația de restituire a sumei de 13.076,52 RON. Prin precizarea depusă de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru termenul de judecată din data de 2 septembrie 2011, au fost detaliate motivele neeligibilității sumelor cheltuite în cadrul contractului de grant, astfel cum acestea au fost specificate prin Adresa nr. 6958 din 9 iunie 2004 a Direcției Generale de Dezvoltare Regională din cadrul reclamantei, aflată la dosarul cauzei. I. Astfel, cu referire la linia bugetară 4.4. "Alte servicii", în cadrul căreia erau eligibile următoarele tipuri de cheltuieli efectuate pentru proiect sau pentru biroul/locația destinată proiectului: telefon, fax, electricitate și căldură, s-a relevat că pârâta a solicitat și decontarea cheltuielilor de achiziționare a consumabilelor și a cheltuielilor generate de derularea contractului de asistență cu societatea B. Aceste cheltuieli, mai sus menționate, au fost considerate neeligibile, din următoarele considerente: a) consumabilele erau eligibile în cadrul liniei bugetare 4.3. "Consumabile - rechizite de birou", astfel că nu puteau fi decantate în cadrul altei linii bugetare; b) contractul de asistență cu societatea B. nu a fost considerat eligibil deoarece a fost depus împreună cu raportul financiar și tehnic (pentru a fi considerată eligibilă această cheltuială era necesară prezentarea contractului iar decontarea acesteia se putea face doar în cadrul liniei bugetare 7. "Altele"). II. Reclamantul, cât privește cheltuielile pentru "Asistență tehnică", a relevat că acestea nu sunt eligibile în cadrul capitolului bugetar

"Costuri administrative", deoarece aici se decontau un procent fix al cheltuielilor de regie ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe. III. A susținut reclamantul că cheltuielile efectuate pentru "Produse curățenie", respectiv "Transport gunoi" ar fi fost eligibile numai dacă erau decontate la capitolul "Costuri administrative" într-un procent proporțional cu suprafața destinată biroului/locației proiectului din totalul suprafeței pentru care s-au facturat aceste produse/servicii. IV. În ceea ce privește cheltuielile neeligibile din cadrul liniilor bugetare 1.1. "Salarii" și 3.2. "Mobilier, echipamente", a învederat reclamantul că acestea au fost detaliate atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin recursul declarat împotriva Sentinței nr. 8763 din data de 29 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. Se constată, în cauză, că pretențiile reclamantului se întemeiază pe constatările din cuprinsul Adresei nr. 6958 din data de 9 iunie 2004 emisă de Direcția Generală de Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Integrării Europene, potrivit cărora: - nu sunt eligibile cheltuielile aferente achiziționării aparatului de anestezie (întrucât nu a fost respectată procedura de achiziție); - salariile sunt eligibile numai pentru cele 4 persoane care lucrează pentru proiect (G.A., C.C., D.A., G.F.); - nu sunt eligibile consumabilele decontate la linia 4.4. "Alte servicii"; - nu sunt eligibile cheltuielile aferente pozițiilor "Produse curățenie" și "Transport gunoi" (deoarece nu au fost cheltuieli necesare proiectului); - nu sunt eligibile la linia 4.4 "Alte servicii" cheltuielile aferente contractului de asistență tehnică (asistență soft) încheiat cu firma B.; nu sunt eligibile la linia 8. "Costuri administrative" cheltuielile pentru "Asistența tehnică". Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea este, prin urmare, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Instanța de judecată trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părțile unui proces civil. Cu alte cuvinte, motivarea nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și, în general, asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate. Altfel spus, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv, iar obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Se reține, în litigiu, că judecătorul fondului, în condițiile în care a respins în integralitate ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, astfel cum a fost formulată, nu s-a pronunțat asupra caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor de achiziționare a consumabilelor, a cheltuielilor generate de derularea contractului de asistență cu societatea B., precum și a cheltuielilor efectuate pentru "Produse curățenie", respectiv "Transport gunoi", și nu a analizat, cât privește alte categorii de cheltuieli (din cadrul liniei bugetare 1.1. "Salarii", a liniei bugetare 3.2. "Mobilier, echipamente"), toate argumentele și susținerile din acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, referitoare la neeligibilitatea unor cheltuieli suportate în executarea Contractului de Grant RO 0007.02.02.01.2299. Or, prin omisiunea instanței de fond de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate motivele de fond invocate de reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite în litigiu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil. În aceste condiții, recurentei reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate parte din motivele de recurs invocate în cauză și că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței civile nr. 4969 din data de 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.