ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC S. SRL Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului, anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010

emisă de Direcția Generală AMPOR din cadrul ministerului prin care s-a dispus

încetarea contractului de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat între

MDRT și reclamantă, având ca obiect proiectul "Modernizarea tehnologică și

extinderea capacității de producție a Fabricii de mobilă Sotrans" precum

și suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea

acțiunii formulate, reclamanta a susținut că decizia contestată este nelegală

și netemeinică întrucât a fost denunțat unilateral contractul de finanțare de

către pârâtă, nu a fost menționată posibilitatea reclamantei de a formula

contestație împotriva acesteia, termenul precum și organul jurisdicțional

căruia trebuia adresată contestația.

Consideră

reclamanta că lipsa acestor mențiuni obligatorii atrage de jure nulitatea

absolută a actului administrativ atacat.

Pe de altă

parte, reclamanta a apreciat că decizia atacată este nefondată, întrucât au

fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (9) și art. 7 alin. (2

1

)

din contract, astfel că, nu se putea dispune, în mod unilateral încetarea

contractului, nefiind prejudiciat bugetul general al Comunității Europene sau

bugetele administrate de către aceasta ori în numele său, printr-o cheltuială

necuvenită.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

a solicitat respingerea acțiunii formulate susținând în esență că la analizarea

cererii de rambursare formulată de reclamantă s-a constatat nerespectarea

prevederilor Anexei II cât și a prevederilor art. 7 alin. (2

1

)

privind procedura achizițiilor, ceea ce a determinat rezilierea contractului.

Prin Sentința

civilă nr. 310 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC S. SRL și a

dispus anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că lipsa mențiunilor invocate de reclamantă

nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat iar în ceea ce

privește nerespectarea condițiilor de calificare a ofertelor în perioada

atribuirii contractului de furnizare prin raportare la prevederile pct. 2 și 3

din Anexa VI a contractului de finanțare, a apreciat că nu au fost încălcate

principiile transparenței și eficienței utilizării fondurilor publice.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului.

În motivarea

recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 304

1

C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit instanța

de fond a reținut că nu au fost încălcate de către reclamantă principiul

transparenței în cadrul procedurilor de achiziție publică, precum și principiul

eficienței utilizării fondurilor publice, având în vedere faptul că invitația

de participare la procesul de atribuire s-a făcut doar către trei operatori

economici, din care doar unul îndeplinea criteriile minime de participare.

Recurenta a

criticat sentința și în ceea ce privește modul de aplicare a art. 181 din

O.U.G. nr. 34/2006, cât și a pct. IV din Fișa de achiziție, potrivit cărora

beneficiarul avea obligația de a verifica îndeplinirea cerințelor minime care

urmează a fi prezentate de ofertant.

A mai susținut

recurentul că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind lipsită de

interes verificarea procedurilor de achiziție ulterior executării contractului

de furnizare, întrucât această verificare nu poate fi efectuată decât în

momentul depunerii cererii de rambursare.

Examinând

sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale

incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis,

pentru considerentele expuse în continuare:

În fapt,

obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea Deciziei nr. 69

din 12 iunie 2010 emisă de Direcția Generală AMPOR din cadrul Ministerului Dezvoltării

Regionale și Turismului prin care s-a dispus încetarea contractului de

finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat de MDRT și intimata-reclamantă

SC S. SRL Deva pentru proiectul "Modernizarea tehnologică și extinderea

capacității de producție a Fabricii de mobilă Sotrans", pentru

nerespectarea prevederilor art. 7 pct. 9 și art. 7 pct. 21 din contract.

Urmare a

concilierii între părțile contractante, prin adresa nr. 61087 din 14 septembrie

2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost menținută

decizia de încetare a contractului de finanțare, pentru încălcarea prevederilor

art. 7 pct. 21 din contract, cu privire la atribuirea contractelor de servicii,

de furnizare, execuție de lucrări necesare implementării proiectului care face

obiectul contractului de finanțare, pentru viciile de procedură privind

atribuirea contractului de furnizare a utilajelor de prelucrare a lemnului.

Potrivit art. 7

pct. 21 din contract "în scopul atribuirii contractelor de servicii,

furnizare, execuție de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care

face obiectul prezentului contract, beneficiarul are obligația de a respecta

prevederile din Anexa IV - Instrucțiuni privind atribuirea contractelor de

lucrări, de furnizare și de servicii a prezentului contract. Nerespectarea

acestei obligații conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Contrar celor

reținute de către instanța de fond cu privire la Decizia nr. 69 din 10 iunie

2010 prin care s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. 209 din 28

aprilie 2009, instanța de control judiciar constată că decizia atacată este

legală fiind emisă, ca urmare a încălcării prevederilor art. 7 pct. 21 din

Contractul de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009, respectiv pentru

nerespectarea instrucțiunilor privind atribuirea contractelor de lucrări, de

furnizare și servicii cuprinse în Anexa VI, în sensul nerespectării

procedurilor de achiziție.

Astfel cum

rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv documentația

procedurii achiziției publice organizate de către intimata-reclamantă, se

constată că din cei trei operatori economici către care s-au transmis invitații

de participare, doi nu îndeplineau criteriile minime de participare, întrucât

unul avea activitatea suspendată respectiv SC D.C.R. SRL iar DC Parchet nu avea

ca obiect de activitate furnizarea de utilaje.

Prin

procesul-verbal din data de 17 iulie 2009 au depus oferte doar SC W.E.I. SRL și

SC D.C.R. SRL fiind calificate ambele oferte, deși cea de-a doua nu îndeplinea

condițiile de calificare având activitatea suspendată temporar în perioada 1

mai 2009 până la 30 aprilie 2012, astfel cum rezultă din Certificatul

contestator nr. 112308 din 26 iunie 2009 eliberat de Oficiul Național al

Registrului Comerțului.

Potrivit art. 2

din Anexa VI la Contract "beneficiarul poate exclude din procedura de

atribuire a contractului (și va specifica acest lucru în documentația de

atribuire) orice ofertant care se află în oricare dintre următoarele situații:

a) este în stare de faliment sau lichidare, afacerile îi sunt conduse de un

administrator judiciar sau activitățile sale comerciale sunt suspendate ori fac

obiectul unui angajament cu creditorii, sau este într-o situație similară cu

cele anterioare, reglementată prin lege".

Din perspectiva

acestor prevederi contractuale cât și a dispozițiilor art. 181 din O.U.G. nr.

34/2006, având în vedere că în caietul de sarcini al achiziției se prevedea

acest lucru, respectiv potrivit pct. IV din Fișa de date a achiziției erau

stabilite cerințe minime referitoare la capacitatea de exercitare a activității

profesionale, respectiv certificat constatator emis de Oficiul Registrului

Comerțului, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond prin sentința

pronunțată că reclamanta avea doar dreptul și nu obligația excluderii ofertei

depuse de SC D.C.R. SRL.

În fapt,

intimata-reclamantă nu a procedat la excluderea ofertei în cauză potrivit

procedurii legale, întrucât în acest caz fiind calificată o singură ofertă era

nevoită la reluarea procedurii de achiziție publică.

Este eronată și

contrară dispozițiilor legale care reglementează procedura achizițiilor publice

și concluzia instanței de fond potrivit cărora chiar în situația în care se

constată că oferta SC D.C.R. SRL este inacceptabilă potrivit art. 36 alin. (b)

din H.G. nr. 925/2006, nu ar fi afectată desfășurarea procedurii de atribuire a

contractului de furnizare încheiat în cauză, întrucât aceasta nu a fost

declarată câștigătoare.

În ceea ce

privește invocarea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 29

martie 2010 din care rezultă că a fost executat contractul de furnizare

încheiat cu SC W.E. și concluzia că nu ar fi fost prejudiciat bugetul general

al Comunității Europene sau bugetele din care provine finanțarea, recomandând

acceptarea cheltuielilor prezentate în cererea de rambursare, ca fiind

eligibile, Curtea constată că verificările efectuate au vizat doar

identificarea fizică a utilajelor achiziționate, fără a fi verificată

documentația de achiziție a acestor echipamente, astfel că nu poate fi

considerată ca lipsită de interes invocarea unor vicii ale procedurii de

atribuire ulterior executării contractului de furnizare, cum în mod greșit a

reținut instanța de fond prin sentința criticată.

Astfel fiind,

Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală

și netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) - (2) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză și va

modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC

"S." SRL Deva în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului, ca neîntemeiată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței

nr. 310 din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S. SRL Deva, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC

- AM