ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010 emisă de Direcția Generală AMPOR din cadrul ministerului prin care s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat între MDRT și reclamantă, având ca obiect proiectul "Modernizarea tehnologică și extinderea capacității de producție a Fabricii de mobilă Sotrans" precum și suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a susținut că decizia contestată este nelegală și netemeinică întrucât a fost denunțat unilateral contractul de finanțare de către pârâtă, nu a fost menționată posibilitatea reclamantei de a formula contestație împotriva acesteia, termenul precum și organul jurisdicțional căruia trebuia adresată contestația. Consideră reclamanta că lipsa acestor mențiuni obligatorii atrage de jure nulitatea absolută a actului administrativ atacat. Pe de altă parte, reclamanta a apreciat că decizia atacată este nefondată, întrucât au fost respectate dispozițiile art. 7 alin. (9) și art. 7 alin. (2 1 ) din contract, astfel că, nu se putea dispune, în mod unilateral încetarea contractului, nefiind prejudiciat bugetul general al Comunității Europene sau bugetele administrate de către aceasta ori în numele său, printr-o cheltuială necuvenită.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea acțiunii formulate susținând în esență că la analizarea cererii de rambursare formulată de reclamantă s-a constatat nerespectarea prevederilor Anexei II cât și a prevederilor art. 7 alin. (2 1 ) privind procedura achizițiilor, ceea ce a determinat rezilierea contractului.

Prin Sentința civilă nr. 310 din 28 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC S. SRL și a dispus anularea Deciziei nr. 69 din 10 iunie 2010. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că lipsa mențiunilor invocate de reclamantă nu atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat iar în ceea ce privește nerespectarea condițiilor de calificare a ofertelor în perioada atribuirii contractului de furnizare prin raportare la prevederile pct. 2 și 3 din Anexa VI a contractului de finanțare, a apreciat că nu au fost încălcate principiile transparenței și eficienței utilizării fondurilor publice. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 304 1 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au fost încălcate de către reclamantă principiul transparenței în cadrul procedurilor de achiziție publică, precum și principiul eficienței utilizării fondurilor publice, având în vedere faptul că invitația de participare la procesul de atribuire s-a făcut doar către trei operatori economici, din care doar unul îndeplinea criteriile minime de participare. Recurenta a criticat sentința și în ceea ce privește modul de aplicare a art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, cât și a pct. IV din Fișa de achiziție, potrivit cărora beneficiarul avea obligația de a verifica îndeplinirea cerințelor minime care urmează a fi prezentate de ofertant.

A mai susținut recurentul că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind lipsită de interes verificarea procedurilor de achiziție ulterior executării contractului de furnizare, întrucât această verificare nu poate fi efectuată decât în momentul depunerii cererii de rambursare. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare: În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea Deciziei nr. 69 din 12 iunie 2010 emisă de Direcția Generală AMPOR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului prin care s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009 încheiat de MDRT și intimata-reclamantă SC S. SRL Deva pentru proiectul "Modernizarea tehnologică și extinderea capacității de producție a Fabricii de mobilă Sotrans", pentru nerespectarea prevederilor art. 7 pct. 9 și art. 7 pct. 21 din contract.

Urmare a concilierii între părțile contractante, prin adresa nr. 61087 din 14 septembrie 2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost menținută decizia de încetare a contractului de finanțare, pentru încălcarea prevederilor art. 7 pct. 21 din contract, cu privire la atribuirea contractelor de servicii, de furnizare, execuție de lucrări necesare implementării proiectului care face obiectul contractului de finanțare, pentru viciile de procedură privind atribuirea contractului de furnizare a utilajelor de prelucrare a lemnului. Potrivit art. 7 pct. 21 din contract "în scopul atribuirii contractelor de servicii, furnizare, execuție de lucrări necesare pentru implementarea proiectului care face obiectul prezentului contract, beneficiarul are obligația de a respecta prevederile din Anexa IV - Instrucțiuni privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii a prezentului contract.

Nerespectarea acestei obligații conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate. Contrar celor reținute de către instanța de fond cu privire la Decizia nr. 69 din 10 iunie 2010 prin care s-a dispus încetarea contractului de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009, instanța de control judiciar constată că decizia atacată este legală fiind emisă, ca urmare a încălcării prevederilor art. 7 pct. 21 din Contractul de finanțare nr. 209 din 28 aprilie 2009, respectiv pentru nerespectarea instrucțiunilor privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare și servicii cuprinse în Anexa VI, în sensul nerespectării procedurilor de achiziție.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv documentația procedurii achiziției publice organizate de către intimata-reclamantă, se constată că din cei trei operatori economici către care s-au transmis invitații de participare, doi nu îndeplineau criteriile minime de participare, întrucât unul avea activitatea suspendată respectiv SC D.C.R. SRL iar DC Parchet nu avea ca obiect de activitate furnizarea de utilaje. Prin procesul-verbal din data de 17 iulie 2009 au depus oferte doar SC W.E.I. SRL și SC D.C.R. SRL fiind calificate ambele oferte, deși cea de-a doua nu îndeplinea condițiile de calificare având activitatea suspendată temporar în perioada 1 mai 2009 până la 30 aprilie 2012, astfel cum rezultă din Certificatul contestator nr. 112308 din 26 iunie 2009 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Potrivit art. 2 din Anexa VI la Contract "beneficiarul poate exclude din procedura de atribuire a contractului (și va specifica acest lucru în documentația de atribuire) orice ofertant care se află în oricare dintre următoarele situații: a) este în stare de faliment sau lichidare, afacerile îi sunt conduse de un administrator judiciar sau activitățile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui angajament cu creditorii, sau este într-o situație similară cu cele anterioare, reglementată prin lege". Din perspectiva acestor prevederi contractuale cât și a dispozițiilor art. 181 din O.U.G.

nr. 34/2006, având în vedere că în caietul de sarcini al achiziției se prevedea acest lucru, respectiv potrivit pct. IV din Fișa de date a achiziției erau stabilite cerințe minime referitoare la capacitatea de exercitare a activității profesionale, respectiv certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond prin sentința pronunțată că reclamanta avea doar dreptul și nu obligația excluderii ofertei depuse de SC D.C.R. SRL. În fapt, intimata-reclamantă nu a procedat la excluderea ofertei în cauză potrivit procedurii legale, întrucât în acest caz fiind calificată o singură ofertă era nevoită la reluarea procedurii de achiziție publică.

Este eronată și contrară dispozițiilor legale care reglementează procedura achizițiilor publice și concluzia instanței de fond potrivit cărora chiar în situația în care se constată că oferta SC D.C.R. SRL este inacceptabilă potrivit art. 36 alin. (b) din H.G. nr. 925/2006, nu ar fi afectată desfășurarea procedurii de atribuire a contractului de furnizare încheiat în cauză, întrucât aceasta nu a fost declarată câștigătoare. În ceea ce privește invocarea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 29 martie 2010 din care rezultă că a fost executat contractul de furnizare încheiat cu SC W.E.

și concluzia că nu ar fi fost prejudiciat bugetul general al Comunității Europene sau bugetele din care provine finanțarea, recomandând acceptarea cheltuielilor prezentate în cererea de rambursare, ca fiind eligibile, Curtea constată că verificările efectuate au vizat doar identificarea fizică a utilajelor achiziționate, fără a fi verificată documentația de achiziție a acestor echipamente, astfel că nu poate fi considerată ca lipsită de interes invocarea unor vicii ale procedurii de atribuire ulterior executării contractului de furnizare, cum în mod greșit a reținut instanța de fond prin sentința criticată. Astfel fiind, Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (2) C. proc. civ. va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC "S." SRL Deva în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, ca neîntemeiată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței nr. 310 din 28 decembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S. SRL Deva, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - AM