ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5758/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5758/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea adresată
Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta
Asociația I.M. Deva a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței
și A.N.A.F. – D.G.F.P. Hunedoara pentru anularea procesului-verbal de constatare
din 22 noiembrie 2008, a deciziei din 18 februarie 2009, și să se dispună suspendarea
executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul
art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluția instanței de
fond.
Prin sentința nr. 135/F/CA
din 03 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația I.M. Deva, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, prin care solicita suspendarea
executării procesului-verbal de constatare din 22 decembrie 2008, prin care s-a
stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 38.853,60 euro.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de
constatare încheiat la data de 22 decembrie 2008 s-a constatat că reclamanta, în
calitate de beneficiar al fondurilor europene, nu a îndeplinit întocmai obligațiile
asumate prin contract cu privire la condițiile de desfășurare a contractului de
grant încheiat și s-a constatat neeligibilitatea parțială a costurilor din cadrul
proiectului.
Neregulile constatate
se referă la mai multe aspecte, și anume stabilirea unei noi echipe de implementare
a proiectului fără încheierea unui act adițional cu autoritatea contractantă, schimbarea
lectorilor desemnați pentru susținerea contractului cu alți lectori, care nu au
predat în cadrul proiectului și care nu se regăsesc pe statele de plată, fiind încheiate
cu aceștia contracte civile și nu contracte de muncă. Statele de plată depuse la
I.T.M. Hunedoara sunt diferite față de cele prezentate în susținerea proiectului.
Salariile lectorilor s-au decontat pe toată durata proiectului, deși cursurile au
început în luna aprilie și iunie. S-a mai constatat, prin titlul de creanță, că
partenerul ales în derularea contractului, SC E.P. SRL nu prezenta condiții de eligibilitate
potrivit condițiilor impuse de Ghidul solicitantului, deoarece, potrivit certificatului
de atestare fiscală, avea datorii restante. S-a mai constatat că a fost modificată
structura cursurilor de formare profesională, fără a se solicita acordul autorității
contractante. Nu au fost prezentate justificări cu privire la folosirea echipamentelor
și programelor de contabilitate în activitatea de predare. Asociația nu a respectat
procedura de licitație publică și a încheiat cu partenerii SC E. SRL, SC E.P. SRL,
SC D. SRL contracte comerciale pentru evaluarea proiectului, existând conflict de
interese în încheierea acestor contracte. Au fost decontate cheltuieli pentru internet,
abonament cablu și alte utilități care nu îndeplineau condițiile legale pentru a
fi decontate. Nu a fost ținută o bază de date relevantă privind structura calificărilor
solicitate, numărul și structura locurilor de muncă vacante, iar asociația nu a
îndeplinit indicatorul de plasare pe piața forței de muncă a 60 de persoane dintre
absolvenți pentru meseriile pentru care s-au organizat cursuri de calificare și
inițiere.
Toate aceste nereguli
au fost constatate de către autoritatea pârâtă prin procesul-verbal întocmit, considerând
că nu au fost respectate condițiile stabilite prin contractul de grant și reglementările
legale specifice.
De asemenea, se arată
în considerentele sentinței atacate, suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată în condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea
nr. 554/2004, care oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situație
de excepție, dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.
În cauză, însă, a reținut
instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții
impuse de lege.
Astfel, s-a apreciat de
către prima instanță, în timp ce paguba iminentă s-ar putea prezuma, în sensul că
prin executarea silită a debitului constatat de pârât s-ar afecta patrimoniul reclamantei,
în privința cazului bine justificat, respectiv a aparenței de nelegalitate a actului
administrativ fiscal contestat, reclamanta nu a fost în măsură să producă dovezi.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe,
considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs
se arată că prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit întrunirea condițiilor
privind suspendarea executării titlului de creanță, respectiv aparența de drept,
urgența și prejudiciul iminent.
Referitor la urgență
și prejudiciul iminent, se arată că dacă s-ar pierde sursa de finanțare europeană
ar fi prejudiciată reclamanta, care ar pierde sumele de bani investite în acest
program, dar și 120 de persoane care sunt beneficiare ale cursurilor de formare
profesională, cursuri care datorită acestei finanțări sunt gratuite.
În privința aparenței
de drept, se invocă faptul că din actul de control nu rezultă că au cheltuit o sumă
mai mare, dar nici nu s-a efectuat o expertiză, iar dacă au fost respectate sau
nu prevederile legale referitoare la încheierea contractelor și la plata salariilor,
se va verifica de către instanța de judecată.
Ministerul Dezvoltării
Regionale și Locuinței a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
Soluția instanței de
recurs.
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul
pentru următoarele considerente:
Actul administrativ unilateral
cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu
executoriu.
Suspendarea actelor administrative
reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și
este o situația de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii.
Suspendarea nu se poate
dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege în
art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2005, respectiv cazul bine justificat și paguba
iminentă.
Legea contenciosului administrativ
a definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările
legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă
în privința legalității actului administrativ, dar nu se poate cere instanței ce
are de soluționat cererea de suspendare să facă o analiză a legalității actului
administrativ, analiză ce poate fi făcută numai în cadrul acțiunii în anulare a
actului administrativ.
Nu pot constitui asemenea
împrejurări faptul că organele de control nu au efectuat expertiza sau dacă au fost
respectate sau nu prevederile legale la încheierea contractelor.
Tot în legea contenciosului
administrativ a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca
fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă
gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Pentru a dispune suspendarea
executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care
se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminența producerii prejudiciului
material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Simplele afirmații ale
recurentei referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor
administrative contestate nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în
lipsa unor dovezi în legătură cu sumele investite sau cu persoanele afectate, astfel
că nici această condiție nu este îndeplinită.
De altfel, chiar acțiunea
în anulare a actului administrativ a fost soluționat la instanța de fond și prin
sentința nr. 134/F/CA din 03 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei.
Apreciind că soluția instanței
de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta Asociația I.M. Deva împotriva sentinței nr. 135/F/CA din 03 iunie
2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2009.