ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5758/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația I.M. Deva a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și A.N.A.F. – D.G.F.P. Hunedoara pentru anularea procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2008, a deciziei din 18 februarie 2009, și să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 135/F/CA din 03 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația I.M.

Deva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, prin care solicita suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 22 decembrie 2008, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 38.853,60 euro. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 22 decembrie 2008 s-a constatat că reclamanta, în calitate de beneficiar al fondurilor europene, nu a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract cu privire la condițiile de desfășurare a contractului de grant încheiat și s-a constatat neeligibilitatea parțială a costurilor din cadrul proiectului.

Neregulile constatate se referă la mai multe aspecte, și anume stabilirea unei noi echipe de implementare a proiectului fără încheierea unui act adițional cu autoritatea contractantă, schimbarea lectorilor desemnați pentru susținerea contractului cu alți lectori, care nu au predat în cadrul proiectului și care nu se regăsesc pe statele de plată, fiind încheiate cu aceștia contracte civile și nu contracte de muncă. Statele de plată depuse la I.T.M. Hunedoara sunt diferite față de cele prezentate în susținerea proiectului. Salariile lectorilor s-au decontat pe toată durata proiectului, deși cursurile au început în luna aprilie și iunie. S-a mai constatat, prin titlul de creanță, că partenerul ales în derularea contractului, SC E.P.

SRL nu prezenta condiții de eligibilitate potrivit condițiilor impuse de Ghidul solicitantului, deoarece, potrivit certificatului de atestare fiscală, avea datorii restante. S-a mai constatat că a fost modificată structura cursurilor de formare profesională, fără a se solicita acordul autorității contractante. Nu au fost prezentate justificări cu privire la folosirea echipamentelor și programelor de contabilitate în activitatea de predare. Asociația nu a respectat procedura de licitație publică și a încheiat cu partenerii SC E. SRL, SC E.P. SRL, SC D. SRL contracte comerciale pentru evaluarea proiectului, existând conflict de interese în încheierea acestor contracte. Au fost decontate cheltuieli pentru internet, abonament cablu și alte utilități care nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi decontate.

Nu a fost ținută o bază de date relevantă privind structura calificărilor solicitate, numărul și structura locurilor de muncă vacante, iar asociația nu a îndeplinit indicatorul de plasare pe piața forței de muncă a 60 de persoane dintre absolvenți pentru meseriile pentru care s-au organizat cursuri de calificare și inițiere. Toate aceste nereguli au fost constatate de către autoritatea pârâtă prin procesul-verbal întocmit, considerând că nu au fost respectate condițiile stabilite prin contractul de grant și reglementările legale specifice. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată în condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, care oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situație de excepție, dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

În cauză, însă, a reținut instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de lege. Astfel, s-a apreciat de către prima instanță, în timp ce paguba iminentă s-ar putea prezuma, în sensul că prin executarea silită a debitului constatat de pârât s-ar afecta patrimoniul reclamantei, în privința cazului bine justificat, respectiv a aparenței de nelegalitate a actului administrativ fiscal contestat, reclamanta nu a fost în măsură să producă dovezi. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. În motivele de recurs se arată că prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit întrunirea condițiilor privind suspendarea executării titlului de creanță, respectiv aparența de drept, urgența și prejudiciul iminent.

1. Referitor la urgență și prejudiciul iminent, se arată că dacă s-ar pierde sursa de finanțare europeană ar fi prejudiciată reclamanta, care ar pierde sumele de bani investite în acest program, dar și 120 de persoane care sunt beneficiare ale cursurilor de formare profesională, cursuri care datorită acestei finanțări sunt gratuite. 2. În privința aparenței de drept, se invocă faptul că din actul de control nu rezultă că au cheltuit o sumă mai mare, dar nici nu s-a efectuat o expertiză, iar dacă au fost respectate sau nu prevederile legale referitoare la încheierea contractelor și la plata salariilor, se va verifica de către instanța de judecată. Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și este o situația de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii. Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2005, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar nu se poate cere instanței ce are de soluționat cererea de suspendare să facă o analiză a legalității actului administrativ, analiză ce poate fi făcută numai în cadrul acțiunii în anulare a actului administrativ. Nu pot constitui asemenea împrejurări faptul că organele de control nu au efectuat expertiza sau dacă au fost respectate sau nu prevederile legale la încheierea contractelor. Tot în legea contenciosului administrativ a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă. Simplele afirmații ale recurentei referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative contestate nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi în legătură cu sumele investite sau cu persoanele afectate, astfel că nici această condiție nu este îndeplinită. De altfel, chiar acțiunea în anulare a actului administrativ a fost soluționat la instanța de fond și prin sentința nr. 134/F/CA din 03 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația I.M. Deva împotriva sentinței nr. 135/F/CA din 03 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.