ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1782/2/2011(774/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G. A respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2011 sub nr. 1782/2/2011, petentul T.O.G. a solicitat instanței, în baza art. 5, art. 160 1 și urm. C. proc. pen., art. 23 alin. (10) din Constituția României, să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite atât condițiile de admisibilitate în principiu cât și cele privind temeinicia, prev. de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. În motivarea cererii, sub aspectul temeiniciei, inculpatul arată că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, din probele administrate până la acest moment procesual nerezultând că lăsarea sa in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arestarea preventivă nefiind astfel justificată. Mai arată inculpatul că o mare pondere în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, sens în care s-a pronunțat și Curtea E.D.O, statuând că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze doar la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, legăturile cu familia.

Sub acest aspect se invocă împrejurarea că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, este cunoscut în societate ca o persoană integră, cu o conduită ireproșabilă. În conformitate cu disp. art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen., instanța a procedat la ascultarea inculpatului T.O.G., care a precizat că își însușește cererea formulată de apărătorul său, arătând totodată că înțelege să respecte obligațiile prevăzute de lege în situația punerii sale în libertate. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G., Curtea a apreciat că este inoportună la momentul respectiv și, prin urmare, a respins-o, constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară în continuare.

Curtea a apreciat că, în speță, în raport de natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat (infracțiuni de corupție, dar și infracțiuni la legea specială privind prevenirea și combaterea criminalității organizate), gradul ridicat de pericol social al acestor infracțiuni, dar în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.O.G., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul formulat de inculpatul T.O.G., Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente: Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză se constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte că acesta va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.O.G. este cercetat, în stare de arest, în dosarul nr. 257/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., rap la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se, în esență, că în calitate de lucrător vamal la Vama Năidaș, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în calitate de lucrător vamal a permis introducerea ilegală de țigări în țară, în mod susținut, a împărțit mita rezultată în schimbul său cu lucrătorii de poliție și a încurajat traficanții în comiterea actelor de contrabandă. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea apreciază că pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii se va ține cont de faptul că, în cauză au fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.

Pe de altă parte, deși organul de urmărire penală a vorbit despre extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală, care să îl vizeze pe inculpat. Din modul în care s-a derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului de justiție, în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare.

Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de timp, reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare, chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menținerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment nu mai este justificată. Persistența presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat nu justifică menținerea acesteia în detenție prin raportare doar la gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de modul de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării justifică aceasta.

În acord cu jurisprudența CEDO, se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune, riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică. O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, CEDO s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.

Având în vedere că, în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la proces sau să comită alte infracțiuni se va considera că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat, se va casa încheierea și, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G., iar în baza art. 60 2 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar se vor institui în sarcina inculpatului obligații, conform dispozitivului.

Se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.O.G. împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1782/2/2011 (774/2011). Casează încheierea atacată și, rejudecând, în baza art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G. În baza art. 160 8a alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160 2 alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; f) să nu se apropie și să nu ia legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

În baza art. 160 8a alin. (3) raportat la art. 160 2 alin. (3) 1 C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarea obligație: f) să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. În baza art. 160 4 alin. (2) raportat la art. 160 2 alin. (3) 2 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului T.O.G. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art. 160 2 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației locului de deținere, inculpatului T.O.G. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. (2) 1 C. proc.

pen. Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului T.O.G. de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.