ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1364/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8

martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1782/2/2011(774/2011), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a admis, în principiu, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G.

A respins, ca

nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul T.O.G.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 25 februarie 2011 sub nr. 1782/2/2011, petentul T.O.G. a solicitat

instanței, în baza art. 5, art. 160

1

și urm. C. proc. pen., art. 23 alin.

(10) din Constituția României, să dispună liberarea sa provizorie sub control

judiciar, arătând că sunt îndeplinite atât condițiile de admisibilitate în

principiu cât și cele privind temeinicia, prev. de art. 160

2

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

În motivarea cererii, sub

aspectul temeiniciei, inculpatul arată că în cauză nu mai subzistă temeiurile

care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea sa în

libertate nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, din

probele administrate până la acest moment procesual nerezultând că lăsarea sa

in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arestarea

preventivă nefiind astfel justificată.

Mai arată inculpatul că o mare

pondere în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control

judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei

inculpatului, sens în care s-a pronunțat și Curtea E.D.O, statuând că la

menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se

raporteze doar la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu

privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul,

legăturile cu familia.

Sub acest aspect se invocă

împrejurarea că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, are un

domiciliu stabil, este cunoscut în societate ca o persoană integră, cu o

conduită ireproșabilă.

În conformitate cu disp. art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen., instanța a procedat la ascultarea inculpatului T.O.G.,

care a precizat că își însușește cererea formulată de apărătorul său, arătând

totodată că înțelege să respecte obligațiile prevăzute de lege în situația

punerii sale în libertate.

Examinând cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.O.G., Curtea a

apreciat că este inoportună la momentul respectiv și, prin urmare, a respins-o,

constatând că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară în

continuare.

Curtea a apreciat că, în speță,

în raport de natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat

(infracțiuni de corupție, dar și infracțiuni la legea specială privind

prevenirea și combaterea criminalității organizate), gradul ridicat de pericol

social al acestor infracțiuni, dar în primul rând de limitele de pedeapsă

prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire, nu

se impune lăsarea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.O.G., solicitând admiterea acestuia

astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul formulat de

inculpatul T.O.G., Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Examinând admisibilitatea în

principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în

cauză se constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160

2

alin.

(1) și (2) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

pentru care inculpatul este cercetat nu depășește 18 ani și nu există date din

care să rezulte că acesta va încerca să săvârșească alte infracțiuni sau că va

încerca să influențeze aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori

sau experți, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte

asemenea fapte.

Din examinarea actelor dosarului

se constată că inculpatul T.O.G. este cercetat, în stare de arest, în dosarul

nr. 257/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

DNA pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.,

rap la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se, în esență, că în calitate de

lucrător vamal la Vama Năidaș, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011,

acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în calitate de lucrător

vamal a permis introducerea ilegală de țigări în țară, în mod susținut, a împărțit

mita rezultată în schimbul său cu lucrătorii de poliție și a încurajat

traficanții în comiterea actelor de contrabandă.

Referitor la cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea apreciază că pentru a se

pronunța asupra temeiniciei cererii se va ține cont de faptul că, în cauză au

fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub

acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunere de luare a măsurii

arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.

Pe de altă parte,

deși organul de urmărire penală a vorbit despre extinderea cercetărilor penale,

nu s-au mai realizat acte de urmărire penală, care să îl vizeze pe inculpat.

Din modul în care s-a

derulat cercetarea penală până în prezent, nu au rezultat elemente care să ducă

la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului

de justiție, în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul

măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să

permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare.

Având în vedere că

inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că

acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui

interval de timp, reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare,

chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menținerea

inculpatului în arest preventiv, la acest moment nu mai este justificată.

Persistența

presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este

cercetat nu justifică menținerea acesteia în detenție prin raportare doar la gravitatea

faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în

libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de

modul de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la

momentul arestării justifică aceasta.

În acord cu

jurisprudența CEDO, se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive

acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune,

riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul

eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită

alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.

O mare pondere în

aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să

aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

În acest sens, CEDO

s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele

de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la

alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la

moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu

familia.

Având în vedere că,

în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a

justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca

acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la

proces sau să comită alte infracțiuni se va considera că cererea formulată este

întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat, se va casa

încheierea și, rejudecând, se va admite cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul T.O.G., iar în baza art. 60

2

alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar se

vor institui în sarcina inculpatului obligații, conform dispozitivului.

Se va dispune punerea

în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea

mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă

nu este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.O.G. împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1782/2/2011

(774/2011).

Casează încheierea

atacată și, rejudecând, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen.,

admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul T.O.G.

În baza art. 160

8a

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160

2

alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarele obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la

organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

c) să se prezinte la organul de

poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească

și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie și să nu ia

legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu

comunice cu aceștia, direct sau indirect.

În baza art. 160

8a

alin. (3) raportat la art. 160

2

alin. (3)

1

C. proc. pen.,

pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarea obligație:

f) să nu desfășoare activitatea

în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 160

4

alin.

(2) raportat la art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului

T.O.G. că în caz de încălcare cu rea-credință a

obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării

preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației

locului de deținere, inculpatului T.O.G. și tuturor instituțiilor prevăzute la

art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen.

Dispune punerea în libertate

provizorie sub control judiciar a inculpatului T.O.G. de sub puterea mandatului

de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 5 aprilie 2011.