ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 137, pronunțată

la data de

1

noiembrie 2010, s

ecția

a VI-a comercială a Curții de Apel București a anulat, ca netimbrată, acțiunea

în anulare a hotărârii arbitrale nr. 176 din 11 mai 2010, pronunțată de Comisia

pentru soluționarea litigiilor din cadrul Ligii Profesioniste de Fotbal în Dosarul

nr. 182/CSL/2010, formulată de petentul G.R., în contradictoriu cu intimatul

Clubul sportiv F.C.I. C.A.

Spre a hotărî astfel,

instanța judecătorească a făcut aplicarea art. 20 din

Legea nr. 146/1997 și

art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

reținând că, deși a fost

legal citat cu mențiunea de a timbra

acțiunea în anulare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și

cu timbru judiciar în valoare de 5 RON, petentul nu s-a prezentat la instanță

și nu a făcut dovada timbrării acțiunii.

Împotriva menționatei

hotărâri a formulat recurs reclamantul

G.R.,

invocând în drept, dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea acestei

cereri recurentul a arătat, în esență, că nu a primit citația la adresa

indicată prin acțiunea în anulare, iar citația transmisă la adresa avocatului

său nu cuprindea mențiunea timbrării, astfel că nu a fost încunoștiințat de

această obligație, pe care de altfel a îndeplinit-o parțial prin depunerea unei

taxe de 4 RON.

Recursul este nefondat.

Astfel, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul

G.R. a fost legal

citat pentru termenul din 1 noiembrie 2011 cu mențiunea de a depune taxa

judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și timbru judiciar în valoare de

5 RON, conform cerințelor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., atât la adresa pe

care a indicat-o în acțiunea în anulare dedusă judecății, cât și la adresa

avocatului său, așa încât nu pot fi primite criticile referitoare la necitarea

și neîncunoștiințarea sa despre obligația timbrării și a cuantumului sumelor

datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, ce se

încadrează, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art.

304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., iar împrejurarea timbrării parțiale a

acestei acțiuni cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, nu este de

natură a înlătura sancțiunea prevăzută de alin. (3) al art. 20 din precizata

lege privind taxele judiciare de timbru, corect aplicată.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge

ca

nefondat

recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul G.R. împotriva sentinței comerciale nr. 137 din 1 noiembrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2011.