Decizia nr. 1586/2011 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 137 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 137, pronunțată la data de 1 noiembrie 2010, s ecția a VI-a comercială a Curții de Apel București a anulat, ca netimbrată, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 176 din 11 mai 2010, pronunțată de Comisia pentru soluționarea litigiilor din cadrul Ligii Profesioniste de Fotbal în Dosarul nr. 182/CSL/2010, formulată de petentul G.R., în contradictoriu cu intimatul Clubul sportiv F.C.I. C.A. Spre a hotărî astfel, instanța judecătorească a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, reținând că, deși a fost legal citat cu mențiunea de a timbra acțiunea în anulare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și cu timbru judiciar în valoare de 5 RON, petentul nu s-a prezentat la instanță și nu a făcut dovada timbrării acțiunii.

Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs reclamantul G.R., invocând în drept, dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea acestei cereri recurentul a arătat, în esență, că nu a primit citația la adresa indicată prin acțiunea în anulare, iar citația transmisă la adresa avocatului său nu cuprindea mențiunea timbrării, astfel că nu a fost încunoștiințat de această obligație, pe care de altfel a îndeplinit-o parțial prin depunerea unei taxe de 4 RON. Recursul este nefondat. Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul G.R. a fost legal citat pentru termenul din 1 noiembrie 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform cerințelor art. 20 alin. (2) C. proc.

civ., atât la adresa pe care a indicat-o în acțiunea în anulare dedusă judecății, cât și la adresa avocatului său, așa încât nu pot fi primite criticile referitoare la necitarea și neîncunoștiințarea sa despre obligația timbrării și a cuantumului sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, ce se încadrează, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., iar împrejurarea timbrării parțiale a acestei acțiuni cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, nu este de natură a înlătura sancțiunea prevăzută de alin. (3) al art. 20 din precizata lege privind taxele judiciare de timbru, corect aplicată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței comerciale nr. 137 din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.