ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 534 din 22 noiembrie
2011 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani
și 9 (nouă) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 alin. (1) litera a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform
disp. art. 66 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza
I
C. pen., cu aplic. art. 320
1
alin. (7) teza
I
C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.
c), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă comisă
la data de 10 din 11 noiembrie 2010).
Pe durata și
în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.
În baza
art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. a), f) C. proc. pen. a menținut măsura
arestării preventive a inculpatului B.A.
În temeiul dispozițiilor
art. 88 C. pen. din pedeapsa principală de executat de 3 (trei) ani și 9 (nouă)
luni închisoare aplicată inculpatului, a dedus durata reținerii și arestării preventive,
de la 29 septembrie 2011, la zi.
În baza
art. 14 cu aplic. art. 16
1
alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C.
proc. pen. și art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea
vătămată A.M.A. și a obligat inculpatul B.A. la plata către aceasta a sumei de 2.000
RON reprezentând daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat.
A reținut instanța
de fond că partea vătămată A.M.A., în vârstă de 14 ani, locuiește împreună cu părinții
A.V. și A.S. și fratele A.S.A., în vârstă de 15 ani, în satul și comuna D., județul
Iași, în casa bunicilor paterni. Minora este înscrisă în clasa a VI-a la Școala
din D. fiind cunoscută ca o elevă cu rezultate slabe la învățătură și cu tulburări
de comportament.
Cercetările
întreprinse în cauză au stabilit că în dimineața zilei 10 noiembrie 2010, în lipsa
părinților plecați la muncă sezonieră în comuna C., partea vătămată A.M.A. a mers
la prietena și colega de clasă C.A.M., în vârstă de 12 ani. Cele două fete nu s-au
mai dus la școală și au rămas în locuința minorei C.A.M., împreună cu unchiul acesteia
din urmă, I.C.N., în vârstă de 12 ani, iar în cursul după-amiezii acestora li s-au
alăturat și alți tineri din comuna D. - martorii C.M. și A.G. și inculpatul B.A.
La inițiativa acestuia din urma, grupul de tineri, cu excepția martorilor C.A.M.
și I.C.N., care au rămas acasă la ei, s-a deplasat la locuința inculpatului pentru
a asculta muzica, unde li s-au alăturat și numiții A.F. și A.M.
În jurul orei
20:00- 21:00 martora B.M. a venit acasă și, nemulțumită de prezența tinerilor în
locuința ei (aceștia se aflau în „camera de curat", unde consumau alcool, mâncau
semințe, fumau și ascultau muzică) i-a luat la rost, împrejurare în care a luat-o
la întrebări și pe minora A.M.A. (cum o cheamă, ce vârstă are, cine și unde îi sunt
părinții).
Partea vătămată
a spus cum se numește, a spus că are 14 ani, a dat relații despre părinți și s-a
prezentat ca fiind prietena lui C.M. Nu după mult timp, în locuința martorei B.M.
au intrat și numiții P.D. și R.C., care o căutau pe partea vătămată cu intenția
de a întreține cu ea relații sexuale. Numitul P.D. i s-a adresat minorei spunându-i
să se încalțe și să îl însoțească pentru a o duce acasă, întrucât este așteptată
de fratele ei.
Partea vătămată
i-a dat crezare și ascultare numitului P.D., părăsind locuința martorei B.M. Odată
cu partea vătămată au ieșit afară atât numiții P.D. și R.C. cât și inculpatul B.A.
și numitul A.F., cu toții urmărind să întrețină relații sexuale cu minora aflată
în stare de dificultate și vulnerabilitate.
Numitul P.D.,
însoțit de numitul R.C. și A.F. au dus-o pe partea vătămată într-un loc izolat de
la marginea satului D., din preajma gospodăriei familiei L. (unde numitul P.D. își
lăsase căruța), fiind urmați îndeaproape de inculpatul B.A., care însă a fost chemat
în casa de mama lui, dar după cea 15 minute a ieșit din locuțintă și s-a indrepatat
in direcția in care plecaseră ceilalți anterior împreuna cu victima.
Întrucât inculpatul
B.A. nu i-a găsit pe cei pe care ii caută, a dus căruța numitului P.D., lăsat de
acesta in drum, la locuința acestuia din urmă.
În timp ce inculpatul
B.A. a rătăcit un timp pe raza localității D., numiții R.C., A.F. și P.D., prin
constrângere, injurii și amenințări au forțat-o pe victima sa întrețină relații
sexuale repetate normale și orale cu ei, pe rând.
Întrucât partea
vătămată a plâns și a cerut să fie lăsată în pace, țipetele și gemetele fetiței
au fost auzite de martorele L.M. și L.A.P. Acestea au ieșit în curte și s-au apropiat
de locul violului, strigând la autori pentru a-i intimida și a-i determina să fugă.
în aceste împrejurări, martora minoră s-a apropiat atât de mult, încât a reușit
să o recunoască atât pe partea vătămată A.M.A., cât și pe numitul A.F., cu care
a avut chiar și un schimb de cuvinte din care a reieșit explicit scopul prezenței
acestuia în zonă (întreținerea de relații sexuale cu victima minoră).
Numiții R.C.,
A.F. și P.D. și cu partea vătămată au fugit după apariția celor două martore, iar
minora și-a abandonat la locul faptei puloverul roșu și adidasul drept.
Numiții R.C.
și A.F. s-au dus acasă, însă numitul P.D. a luat-o pe partea vătămată și a căutat
un loc propice întreținerii de noi acte sexuale cu minora.
În aceste imprejurari,
inculpatul B.A. s-a intalnit intâmplator cu numitul P.D. care a avut inițiativa
sa o duca pe minora într-un beci părăsit, situat într-un loc neîmprejmuit de pe
raza comunei D., tinand victima la dispoziția sa cu intenția de a mai întreține
și alte relații sexuale.
În acest beci,
numitul P.D. a întreținut din nou, prin constrângere morală, un raport sexual complet
cu partea vătămată, în prezența inculpatului B.A., după care și acesta din urmă,
la indemnul și in prezenta numitului P.D., a întreținut un raport sexual complet
cu aceasta. De precizat ca in aceleași imprejurari, în prezența inculpatului B.A.,
numitul P.D. a constrâns victima la relații sexuale orale.
După consumarea
raporturilor sexuale cei doi autori s-au despărțit, iar inculpatul B.A. a condus-o
pe minoră la locuința martorei C.A.M., căreia partea vătămată i-a povestit cele
întâmplate.
Partea vătămată
nu a mai povestit nimănui cele petrecute în noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010,
în schimb, martora C.A.M. a relatat episodul unui coleg - martorul S.F.D., care
a spus directoarei ce aflase. în această situație, în data de 26 noiembrie 2010,
martora C.E. a chemat-o la școală pe mama părții vătămate, căreia i-a adus la cunoștință
cele aflate de la copii, împrejurare în care numita A.S. a sesizat organele de poliție.
Pentru a retine
aceasta situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor
de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile pârtii vătămate A.M.A., ale
inculpatului B.A., ale martorilor B.M., C.E., C.M., C.I., L.M., I.C.N., L.A.P.,
L.M.I., C.A.M., A.G., S.F.D., P.M. și P.D., declarațiile date de numiții P.D., R.C.
și A.F. in calitate de inculpați (în copie), mențiunile procesului verbal de examinare
a victimei și a mijloacelor materiale de proba, fixate prin fotografii judiciare,
cercetarea la fata locului și conducerea în teren a inculpatului dar și a celorlalți
autori, însoțite de planșe cu fotografii judiciare și schița de orientare, certificatul
medico-legal din 29 noiembrie 2010 eliberat de I.M.L. Iași, ancheta socială și adeverința
școlară, raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iași
din 23 decembrie 2010, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului și a
martorului P.D., cu planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifica privind
detectarea comportamentului simulat, întocmit de Serviciul Crisminalistic din cadrul
I.P.J. Iași din 21 octombrie 2011, fișa de cazier judiciar a inculpatului, CD conținând
copia scanată a documentelor din Dosarul nr. 4029/P/2010.
Inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptei în modul în care aceasta a fost descrisă anterior.
În baza probelor
administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reala apărarea inculpatului
în sensul că nu a exercitat constrângeri directe asupra victimei. Această împrejurare
însă este nerelevantă din perspectiva realizării conținutului constitutiv al infracțiunii
de viol, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, în condițiile
în care orice posibilitate de ripostă fusese anihilată prin acțiunile celorlalți
agresori care aduseseră victima într-o vădită stare de vulnerabilitate după primele
acte de viol desfășurate.
Nu trebuie ignorate
nici vârsta fragedă și vulnerabilitatea psihică a minorei, accentuată în mod deosebit
de violul recent, toate în contextul în care s-a săvârșit fapta, respectiv noaptea,
într-o zonă izolată, în condițiile unei temperaturi scăzute, victima fiind sumar
îmbrăcată (fără hanorac și cu un picior desculț), elemente de natură a plasa victima
într-o situație în care orice încercare de opoziție era sortită eșecului.
Vastul probatoriu
administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile
și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția
inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
A constatat
instanța de fond că fapta inculpatului B.A., care, in noaptea de 10 din 11
noiembrie 2010, în prezența numitului P.D., în timp ce se aflau într-un beci părăsit
de pe raza localității D. din jud. Iași, profitând de imposibilitatea pârtii vătămate
A.M.A. (minora sub 15 ani) de a-și exprima liber voința, a întreținut un raport
sexual normal cu victima aflată în neputință de a se apăra, întrunește, sub raport
obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de
art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza
I
C. pen.
Circumstanțele
reale ale săvârșirii faptei de către inculpat, gradul de participație a acestuia
conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.
Inculpatul a
urmărit să întrețină relații sexuale cu victima, a extras minora din mediul oarecum
familiar, unde era relativ ocrotită (domiciliul martorei C.A.M., a condus-o în locuința
proprie pentru a-și facilita realizarea scopului prefigurat, luând în mod spontan
rezoluția infracțională finală, profitând doar de oportunitatea de a obține satisfacție
sexuala, creată prin acțiunile celorlalți autori și, în special, ale numitului P.D.
La individualizarea
judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere
criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. și gradul de
pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunea comisă, vârsta
fragedă a părții vătămate la momentul activității infracționale, faptul că inculpatul
a profitat de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința sau de a se apăra,
urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate
care a suferit o traumă puternică cu efecte pe termen lung.
În favoarea
inculpatului s-a reținut faptul că acesta nu are antecedente penale, iar ca circumstanțe
atenuante s-a reținut cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv
atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor rezultând din comportarea sinceră
în cursul procesului dar și, ca circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art.
74 alin. (2) C. pen., disponibilitatea inculpatului de repara prejudiciul moral
provocat victimei, afirmând că este de acord să plătească daunele stabilite în favoarea
pârtii vătămate.
A făcut și aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) teza
I
C. proc.pen., și a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea
de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni apreciind că aceasta este o măsură de constrângere,
dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise
în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei
decizii a declarat apel inculpatul și a solicitat reindividualizare a pedepsei,
în sensul reducerii cuantumului acesteia, care este prea mare în raport cu fapta
comisă și cu persoana sa.
Prin decizia
penală nr. 21 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpatul
B.A., împotriva
sentinței penale nr. 534 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Iași, pe care o mentinut-o.
A menținut starea
de arest preventiv a inculpatului și dedus această perioadă arestării preventinve
de la data de 22 noimebrie 2011 la zi.
A obligat inculpatul
sa plătească statului cheltuieli judiciare.
A constat instanța
de apel că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,
situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.
A mai constatat
instanța că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită
întrucât cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, aplicate inculpatului,
prima instanță a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute
de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările
în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare,
iar pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare cu executare in regim de detenție, corespunde
gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a datelor care caracterizează
persoana sa.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul B.A. și a solicitat în temeiul art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului și aplicarea disp art. 81 sau 86
1
C. pen.
Examinând decizia
recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și
din oficiu conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinat
cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
din același cod,
Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru
următoarele considerente:
Potrivit
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când
s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.
pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta
Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa
astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât și ca
modalitate de executare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea
faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea
săvârșită -viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit a) și alin. (3) teza
I
C. pen. asupra părții vătămate în vârstă
de 14 ani, inculpatul a comis fapta în condițiile unui discernământ diminuat al
acesteia cât și urmările produse concretizate suferința psihică a părții vătămate.
Relevante în
cauză sunt concluziile expertizei medico-legală psihiatrică, prin care s-a stabilit
că partea vătămată A.M.A. prezintă reacție depresiv-anxioasă situatională pe fond
de intelect de limită (Ql=75) și tulburare mixtă a abilităților școlare. Minora
are discernământ, are înțelegerea semnificației relațiilor sexuale, încât are capacitatea
de a-și da sau nu consimțământul. Reacția depresiv anxioasă a fost determinată de
abuzul sexual și necesită tratament psihiatric. Depresia instalată la pubertate
și adolescență are pronostic nefavorabil (în viața adultă adesea se poate agrava).
Totodată, potrivit
fișei de examinare psihologică din 07 decembrie 2010, întocmit de Consiliul Județean
Iași D.G.A.S.P.C. Serviciul pentru Situații de Urgență se precizează : „M. se prezintă
la evaluarea psihologică având emoții puternice. Contractul verbal și dialogul s-a
desfășurat cu lentoare; mimică hipomobilă cu expresie de suferință. Intelect mediu
slab cu limbaj uzual. Procesul de dezvăluire a molestării sexuale s-a desfășurat
greu și a creat disconfort copilului. Tabloul clinic multiple simptome de stres
post-trau matic: flash-back-uri, stare de anxietate generalizată, teamă de întuneric
și de a nu fi ucisă, episoade depresive cu accese de plâns, furie. Obs.- Trauma
de tip cumulativ", concluzia specialiștilor fiind că minora A.M.A. prezintă
multiple simptome de stress post-traumatic ca urmare a unor molestări fizice și
sexuale repetate".
Astfel, relativ
la solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de
libertate prin aplicarea disp art. 81 sau 86
1
C. pen., Înalta Curte apreciază
în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispozițiile
art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de
detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 86
1
C. pen. nu ar satisface
exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ
și preventiv al pedepsei.
Astfel,
Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza
reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni
și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept.
Înalta
Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă
a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu
există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat
de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curții
de Apel Iași.
Potrivit dispozițiilor
art. 385
17
alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat
la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reținerii
și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012
În baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21
din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata prevenției de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 5 aprilie 2012.