ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 534 din 22 noiembrie

2011 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul B.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani

și 9 (nouă) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) litera a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform

disp. art. 66 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza

I

C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) teza

I

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

c), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptă comisă

la data de 10 din 11 noiembrie 2010).

Pe durata și

în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza

art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. a), f) C. proc. pen. a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului B.A.

În temeiul dispozițiilor

art. 88 C. pen. din pedeapsa principală de executat de 3 (trei) ani și 9 (nouă)

luni închisoare aplicată inculpatului, a dedus durata reținerii și arestării preventive,

de la 29 septembrie 2011, la zi.

În baza

art. 14 cu aplic. art. 16

1

alin. (3) rap. la art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea

vătămată A.M.A. și a obligat inculpatul B.A. la plata către aceasta a sumei de 2.000

RON reprezentând daune morale, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat.

A reținut instanța

de fond că partea vătămată A.M.A., în vârstă de 14 ani, locuiește împreună cu părinții

A.V. și A.S. și fratele A.S.A., în vârstă de 15 ani, în satul și comuna D., județul

Iași, în casa bunicilor paterni. Minora este înscrisă în clasa a VI-a la Școala

din D. fiind cunoscută ca o elevă cu rezultate slabe la învățătură și cu tulburări

de comportament.

Cercetările

întreprinse în cauză au stabilit că în dimineața zilei 10 noiembrie 2010, în lipsa

părinților plecați la muncă sezonieră în comuna C., partea vătămată A.M.A. a mers

la prietena și colega de clasă C.A.M., în vârstă de 12 ani. Cele două fete nu s-au

mai dus la școală și au rămas în locuința minorei C.A.M., împreună cu unchiul acesteia

din urmă, I.C.N., în vârstă de 12 ani, iar în cursul după-amiezii acestora li s-au

alăturat și alți tineri din comuna D. - martorii C.M. și A.G. și inculpatul B.A.

La inițiativa acestuia din urma, grupul de tineri, cu excepția martorilor C.A.M.

și I.C.N., care au rămas acasă la ei, s-a deplasat la locuința inculpatului pentru

a asculta muzica, unde li s-au alăturat și numiții A.F. și A.M.

În jurul orei

20:00- 21:00 martora B.M. a venit acasă și, nemulțumită de prezența tinerilor în

locuința ei (aceștia se aflau în „camera de curat", unde consumau alcool, mâncau

semințe, fumau și ascultau muzică) i-a luat la rost, împrejurare în care a luat-o

la întrebări și pe minora A.M.A. (cum o cheamă, ce vârstă are, cine și unde îi sunt

părinții).

Partea vătămată

a spus cum se numește, a spus că are 14 ani, a dat relații despre părinți și s-a

prezentat ca fiind prietena lui C.M. Nu după mult timp, în locuința martorei B.M.

au intrat și numiții P.D. și R.C., care o căutau pe partea vătămată cu intenția

de a întreține cu ea relații sexuale. Numitul P.D. i s-a adresat minorei spunându-i

să se încalțe și să îl însoțească pentru a o duce acasă, întrucât este așteptată

de fratele ei.

Partea vătămată

i-a dat crezare și ascultare numitului P.D., părăsind locuința martorei B.M. Odată

cu partea vătămată au ieșit afară atât numiții P.D. și R.C. cât și inculpatul B.A.

și numitul A.F., cu toții urmărind să întrețină relații sexuale cu minora aflată

în stare de dificultate și vulnerabilitate.

Numitul P.D.,

însoțit de numitul R.C. și A.F. au dus-o pe partea vătămată într-un loc izolat de

la marginea satului D., din preajma gospodăriei familiei L. (unde numitul P.D. își

lăsase căruța), fiind urmați îndeaproape de inculpatul B.A., care însă a fost chemat

în casa de mama lui, dar după cea 15 minute a ieșit din locuțintă și s-a indrepatat

in direcția in care plecaseră ceilalți anterior împreuna cu victima.

Întrucât inculpatul

B.A. nu i-a găsit pe cei pe care ii caută, a dus căruța numitului P.D., lăsat de

acesta in drum, la locuința acestuia din urmă.

În timp ce inculpatul

B.A. a rătăcit un timp pe raza localității D., numiții R.C., A.F. și P.D., prin

constrângere, injurii și amenințări au forțat-o pe victima sa întrețină relații

sexuale repetate normale și orale cu ei, pe rând.

Întrucât partea

vătămată a plâns și a cerut să fie lăsată în pace, țipetele și gemetele fetiței

au fost auzite de martorele L.M. și L.A.P. Acestea au ieșit în curte și s-au apropiat

de locul violului, strigând la autori pentru a-i intimida și a-i determina să fugă.

în aceste împrejurări, martora minoră s-a apropiat atât de mult, încât a reușit

să o recunoască atât pe partea vătămată A.M.A., cât și pe numitul A.F., cu care

a avut chiar și un schimb de cuvinte din care a reieșit explicit scopul prezenței

acestuia în zonă (întreținerea de relații sexuale cu victima minoră).

Numiții R.C.,

A.F. și P.D. și cu partea vătămată au fugit după apariția celor două martore, iar

minora și-a abandonat la locul faptei puloverul roșu și adidasul drept.

Numiții R.C.

și A.F. s-au dus acasă, însă numitul P.D. a luat-o pe partea vătămată și a căutat

un loc propice întreținerii de noi acte sexuale cu minora.

În aceste imprejurari,

inculpatul B.A. s-a intalnit intâmplator cu numitul P.D. care a avut inițiativa

sa o duca pe minora într-un beci părăsit, situat într-un loc neîmprejmuit de pe

raza comunei D., tinand victima la dispoziția sa cu intenția de a mai întreține

și alte relații sexuale.

În acest beci,

numitul P.D. a întreținut din nou, prin constrângere morală, un raport sexual complet

cu partea vătămată, în prezența inculpatului B.A., după care și acesta din urmă,

la indemnul și in prezenta numitului P.D., a întreținut un raport sexual complet

cu aceasta. De precizat ca in aceleași imprejurari, în prezența inculpatului B.A.,

numitul P.D. a constrâns victima la relații sexuale orale.

După consumarea

raporturilor sexuale cei doi autori s-au despărțit, iar inculpatul B.A. a condus-o

pe minoră la locuința martorei C.A.M., căreia partea vătămată i-a povestit cele

întâmplate.

Partea vătămată

nu a mai povestit nimănui cele petrecute în noaptea de 10 din 11 noiembrie 2010,

în schimb, martora C.A.M. a relatat episodul unui coleg - martorul S.F.D., care

a spus directoarei ce aflase. în această situație, în data de 26 noiembrie 2010,

martora C.E. a chemat-o la școală pe mama părții vătămate, căreia i-a adus la cunoștință

cele aflate de la copii, împrejurare în care numita A.S. a sesizat organele de poliție.

Pentru a retine

aceasta situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor

de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile pârtii vătămate A.M.A., ale

inculpatului B.A., ale martorilor B.M., C.E., C.M., C.I., L.M., I.C.N., L.A.P.,

L.M.I., C.A.M., A.G., S.F.D., P.M. și P.D., declarațiile date de numiții P.D., R.C.

și A.F. in calitate de inculpați (în copie), mențiunile procesului verbal de examinare

a victimei și a mijloacelor materiale de proba, fixate prin fotografii judiciare,

cercetarea la fata locului și conducerea în teren a inculpatului dar și a celorlalți

autori, însoțite de planșe cu fotografii judiciare și schița de orientare, certificatul

medico-legal din 29 noiembrie 2010 eliberat de I.M.L. Iași, ancheta socială și adeverința

școlară, raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iași

din 23 decembrie 2010, procesul verbal de conducere în teren a inculpatului și a

martorului P.D., cu planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifica privind

detectarea comportamentului simulat, întocmit de Serviciul Crisminalistic din cadrul

I.P.J. Iași din 21 octombrie 2011, fișa de cazier judiciar a inculpatului, CD conținând

copia scanată a documentelor din Dosarul nr. 4029/P/2010.

Inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei în modul în care aceasta a fost descrisă anterior.

În baza probelor

administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reala apărarea inculpatului

în sensul că nu a exercitat constrângeri directe asupra victimei. Această împrejurare

însă este nerelevantă din perspectiva realizării conținutului constitutiv al infracțiunii

de viol, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, în condițiile

în care orice posibilitate de ripostă fusese anihilată prin acțiunile celorlalți

agresori care aduseseră victima într-o vădită stare de vulnerabilitate după primele

acte de viol desfășurate.

Nu trebuie ignorate

nici vârsta fragedă și vulnerabilitatea psihică a minorei, accentuată în mod deosebit

de violul recent, toate în contextul în care s-a săvârșit fapta, respectiv noaptea,

într-o zonă izolată, în condițiile unei temperaturi scăzute, victima fiind sumar

îmbrăcată (fără hanorac și cu un picior desculț), elemente de natură a plasa victima

într-o situație în care orice încercare de opoziție era sortită eșecului.

Vastul probatoriu

administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile

și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

A constatat

instanța de fond că fapta inculpatului B.A., care, in noaptea de 10 din 11

noiembrie 2010, în prezența numitului P.D., în timp ce se aflau într-un beci părăsit

de pe raza localității D. din jud. Iași, profitând de imposibilitatea pârtii vătămate

A.M.A. (minora sub 15 ani) de a-și exprima liber voința, a întreținut un raport

sexual normal cu victima aflată în neputință de a se apăra, întrunește, sub raport

obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de

art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza

I

C. pen.

Circumstanțele

reale ale săvârșirii faptei de către inculpat, gradul de participație a acestuia

conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunii menționate.

Inculpatul a

urmărit să întrețină relații sexuale cu victima, a extras minora din mediul oarecum

familiar, unde era relativ ocrotită (domiciliul martorei C.A.M., a condus-o în locuința

proprie pentru a-și facilita realizarea scopului prefigurat, luând în mod spontan

rezoluția infracțională finală, profitând doar de oportunitatea de a obține satisfacție

sexuala, creată prin acțiunile celorlalți autori și, în special, ale numitului P.D.

La individualizarea

judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere

criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. și gradul de

pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunea comisă, vârsta

fragedă a părții vătămate la momentul activității infracționale, faptul că inculpatul

a profitat de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința sau de a se apăra,

urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate

care a suferit o traumă puternică cu efecte pe termen lung.

În favoarea

inculpatului s-a reținut faptul că acesta nu are antecedente penale, iar ca circumstanțe

atenuante s-a reținut cea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv

atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor rezultând din comportarea sinceră

în cursul procesului dar și, ca circumstanță atenuantă judiciară, prev. de art.

74 alin. (2) C. pen., disponibilitatea inculpatului de repara prejudiciul moral

provocat victimei, afirmând că este de acord să plătească daunele stabilite în favoarea

pârtii vătămate.

A făcut și aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) teza

I

C. proc.pen., și a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea

de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni apreciind că aceasta este o măsură de constrângere,

dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise

în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel inculpatul și a solicitat reindividualizare a pedepsei,

în sensul reducerii cuantumului acesteia, care este prea mare în raport cu fapta

comisă și cu persoana sa.

Prin decizia

penală nr. 21 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul

B.A., împotriva

sentinței penale nr. 534 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Iași, pe care o mentinut-o.

A menținut starea

de arest preventiv a inculpatului și dedus această perioadă arestării preventinve

de la data de 22 noimebrie 2011 la zi.

A obligat inculpatul

sa plătească statului cheltuieli judiciare.

A constat instanța

de apel că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate,

situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.

A mai constatat

instanța că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită

întrucât cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, aplicate inculpatului,

prima instanță a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute

de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările

în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare,

iar pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare cu executare in regim de detenție, corespunde

gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a datelor care caracterizează

persoana sa.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul B.A. și a solicitat în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului și aplicarea disp art. 81 sau 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod,

Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta

Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa

astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât și ca

modalitate de executare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea

faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea

săvârșită -viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit a) și alin. (3) teza

I

C. pen. asupra părții vătămate în vârstă

de 14 ani, inculpatul a comis fapta în condițiile unui discernământ diminuat al

acesteia cât și urmările produse concretizate suferința psihică a părții vătămate.

Relevante în

cauză sunt concluziile expertizei medico-legală psihiatrică, prin care s-a stabilit

că partea vătămată A.M.A. prezintă reacție depresiv-anxioasă situatională pe fond

de intelect de limită (Ql=75) și tulburare mixtă a abilităților școlare. Minora

are discernământ, are înțelegerea semnificației relațiilor sexuale, încât are capacitatea

de a-și da sau nu consimțământul. Reacția depresiv anxioasă a fost determinată de

abuzul sexual și necesită tratament psihiatric. Depresia instalată la pubertate

și adolescență are pronostic nefavorabil (în viața adultă adesea se poate agrava).

Totodată, potrivit

fișei de examinare psihologică din 07 decembrie 2010, întocmit de Consiliul Județean

Iași D.G.A.S.P.C. Serviciul pentru Situații de Urgență se precizează : „M. se prezintă

la evaluarea psihologică având emoții puternice. Contractul verbal și dialogul s-a

desfășurat cu lentoare; mimică hipomobilă cu expresie de suferință. Intelect mediu

slab cu limbaj uzual. Procesul de dezvăluire a molestării sexuale s-a desfășurat

greu și a creat disconfort copilului. Tabloul clinic multiple simptome de stres

post-trau matic: flash-back-uri, stare de anxietate generalizată, teamă de întuneric

și de a nu fi ucisă, episoade depresive cu accese de plâns, furie. Obs.- Trauma

de tip cumulativ", concluzia specialiștilor fiind că minora A.M.A. prezintă

multiple simptome de stress post-traumatic ca urmare a unor molestări fizice și

sexuale repetate".

Astfel, relativ

la solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de

libertate prin aplicarea disp art. 81 sau 86

1

C. pen., Înalta Curte apreciază

în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat că scopul pedepsei prev de dispozițiile

art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de

detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 86

1

C. pen. nu ar satisface

exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ

și preventiv al pedepsei.

Astfel,

Înalta Curte constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza

reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni

și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept.

Înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat

de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21 din 26 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Iași.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat

la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reținerii

și arestării preventive de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 21

din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata prevenției de la 29 septembrie 2011 la 5 aprilie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.