ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8646/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Apreciind de prisos

administrarea oricărei probațiuni.

Instanța nu a cercetat modul în care

reclamanții au intrat în posesia hotărârii comunicată de instanță, dând valoare

doar faptului luării la cunoștință de către reclamanți de soluția pronunțată în

apel, cu alte cuvinte, din moment ce reclamanții au cunoscut soluția încă de la

data pronunțării sentinței, aveau posibilitatea ca personal sau prin apărător

să promoveze apel.

Cu alte cuvinte

instanța a transformat regula stipulată în art. 284 alin. (1) C. proc. civ. și

anume că „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel" în excepția prevăzută la alin. (3) a aceluiași

articol și anume: „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii,

aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel".

Prevederea de la

alin. (3) nu instituie o normă obligatorie pentru părți ci una facultativă spre

deosebire de regula prevăzută în alin. (1).

Cu alte cuvinte

reclamanții nu puteau prevedea că va interveni forța majoră și să acționeze în

consecință declarând apel conform art. 284 alin. (3) C. proc. civ. Așadar,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Reclamanții au mai

arătat că au luat la cunoștință de soluția Tribunalului Timiș după pronunțare,

dar că au dorit să promoveze un apel motivat, motiv pentru care au solicitat

instanței la data de 21 iunie 2010 să procedeze la redactarea și comunicarea

hotărârii și că nu puteau anticipa că hotărârea va fi luată din cutia poștală

unică ce deservește două apartamente ale aceluiași imobil de către vecin, o

persoană în vârstă de peste 80 ani și care va uita să le-o înmâneze; că

procedura de comunicare este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 92 alin. (4) C. proc. civ., fapt ce rezultă din originalul

sentinței, care nu prezintă nicio urmă a afișării, și că procedura comunicării

nu s-a făcut prin afișare la poarta principală a imobilului, ci prin lăsare în

cutia poștală.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., instanța constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru

următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 284 alin. (1) „Termenul de apel este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Termenul de apel

curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somația de

executare.

(3) Dacă o parte face

apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data

depunerii cererii de apel".

Acest termen,

potrivit clasificării făcută de doctrină termenelor procedurale, are caracter

legal, imperativ și absolut.

Termenul procedural

este un interval de timp înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau, după caz,

este oprit să se săvârșească un anumit act de procedură.

Sancțiunea pentru

nerespectarea condițiilor privitoare la termenele procedurale cu caracter

legal, imperativ și absolut este decăderea.

Sediul materiei este

în art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din conținutul căruia rezultă că

neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

În condițiile art.

103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea nu operează atunci când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să

săvârșească actul de procedură în termen. În acest caz, actul de procedură

trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data încetării

împiedicării și tot în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

În speță, se invocă

împrejurarea că cele două apartamente au o singură căsuță poștală, ceea ce

constituie o împrejurare mai presus de voința reclamanților, asimilată forței

majore, care să-i fi împiedicat să exercite calea de atac a apelului în

termenul legal.

Această critică nu

poate fi primită, întrucât instanța a motivat soluția în raport de prevederile

alin. (1) și (3) ale art. 284 C. proc. civ., hotărârea fiind legală sub acest

aspect.

Astfel, sentința

apelată a fost comunicată prin afișare, cu respectarea dispozițiilor art. 92

alin. (2) - (5) C. proc. civ., așa cum rezultă din procesele-verbale de

îndeplinire a comunicării sentinței apelate, la data de 2 august 2010, iar

apelul a fost declarat la data de 3 septembrie 2010, peste termenul legal de 15

zile de la comunicare prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., deci

tardiv, iar în faptul că există o singură căsuță poștală pentru cele două

apartamente, nu constituie o împrejurare mai presus de voința recurenților,

asimilată forței majore, care să-i fi împiedicat să exercite calea de atac a

apelului în termen legal, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus

diligențele necesare în apărarea propriului lor interes de a respecta termenul

legal de declarare a apelului, știind că prin sentința pronunțată de instanța

de fond le-a fost respinsă acțiunea.

Pentru aceste

considerente, înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge

ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții G.I. și G.E. împotriva Deciziei nr. 116/A din

27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.